Sari la conținut

Ținutul Orheiului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(dif) ← Versiunea anterioară | afișează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Ținutul Orheiului
—  Ținut  —

Țară Moldova
Regiune istoricăȚara de Jos
Dispariție Modificați la Wikidata

ReședințăOrhei

Prezență online

Poziția regiunii Ținutul Orheiului
Poziția regiunii Ținutul Orheiului
Poziția regiunii Ținutul Orheiului

Ținutul Orheiului a fost o unitate administrativ-teritorială în cadrul Țării Moldovei, care făcea parte din Țara de Jos, având centrul administrativ la târgul Orhei.[1]

Ținutul Orheiului ca unitate administrativ-teritorială este atestat documentar la 7 martie 1531. Este vorba de uricul acordat la Vaslui de către Petru Rareș fostului logofăt Gavril Trotușanul, prin care acestuia i se întăreau ocinele și cumpărăturile, între care satul „anume Ișnovețul, în ținutul Orheiului”. Dar până la această dată este menționat în mai multe surete și registre, astfel; în suretul de pe ispisocul lui Ștefan cel Mare din 1470 noiembrie 26; într-o hotarnică din 1781, 3 octombrie, este arătat un document de la Petru Rareș din 1535 luna martie 22, în care este amintit ținutul Orheiului.[2]

Ținutul Orheiului se învecina la nord cu ținutul Sorocii, de care era delimitat de pădurea Rezinei în nordul raionului Rezina de astăzi. La vest hotărnicea cu ținutul Iașilor, hotarul fiind în linii mari cumpăna apelor dintre afluenții Nistrului și cei ai Prutului. La sud-vest se învecina cu ținutul Lăpușnei, de care era despărțit de râulețul Bâcovăț și de râul Bâc. La sud Bâcul era granița cu raiaua Benderului. La est hotarul ținutului Orheiului cu Regatul Poloniei și Imperiul Otoman era fluviul Nistru.[3] În linii mari ținutul cuprindea raioanele Orhei, Rezina, Criuleni, Telenești, Călărasi, estul municipiului Chișinău, vestul raionului Dubăsari, nordul raionului Anenii Noi, sud-estul raionului Șoldănești și câteva sate din raioanele Sângerei și Ungheni.

Ținutul Orheiului făcea parte din eparhia episcopiei Hușilor, alături de ținutul Fălciului, ținutul Lăpușnei și ținutul Sorocii.[4]

Lista localităților ținutului Orhei-Lăpușna conform recensământului din anii 1772-1773, grupate după ocoale:

Ocolul Orheiului:

Criuleni, Ustia, Horilcani, Molovata, Oxentia, Jora, Vașcauți, Lopatna, Stodolna, Lalova, Hrabova, Buciușca, Horodiște, Țahnăuți, Ichimauți, Rezina, Saharna, Ciorna, Lipiceni, Oleșcani.

Ocolul Câmpului:

Berezloji, Susleni, Ciuhureni, Biești, Chiperceni, Mașeni, Bușauca, Vorotețile, Pohribeni, Ocna, Cuizauca, Samașcani, Peciște, Curleni, Chiștelnița.

Ocolul Răutului:

Seliște, Târgul Orhei, Paharniceni, Piatra, Pociombeni, Furceni, Mașcauți, Izbiște, Cruhlic, Baloșești.

Ocolul Culii:

Sarateni, Chițcani, Hajdeeni, Zahaicani, Verejeni, Inești, Leușeni, Vasâeni, Ghermanești, Coropceni, Bogzești, Crasnașeni, Isacova, Breanova, Dișcova, Puțintei, Hluboca, Seseni, Bravicea, Telenești, Mihalașa, Ciulucani, Beșeni, Harișeni, Hirova, Condratești, Napadeni, Cornova, Dereneul, Sinișca, Oneșcani, Hodjinești, Țibirica, Meleșeni, Radeni, Biliceni.

Ocolul Satelor de Jos:

Cricovul, Faurești, Boianul, Budești, Șerpeni, Pohuceni, Dubăsari Vechi, Corjovul, Speia, Onețcani.

Ocolul Ichelului:

Cobâlca, Beleiaști, Țiganești, Onești, Voinova, Roșcani, Zubrești, Recea, Pocșești, Borzești, Ișnoveț, Stețcani, Miclești, Peresecina, Teleșeu, Camcea, Micauți.

Ocolul Fața Bâcului:

Paulești, Neșcani, Baraiacu, Sapoteni, Hârjova, Volcinețul, Buda, Ciorești, Parjolteni, Horodiște, Sadova, Varzarești, Galești, Tatarești, Negrești, Roșcani, Sireți, Hidighișul, Bahmutia, Ghețeoani.

Ocolul Bâcovețului:

Miclaușeni, Lozova, Vorniceni, Voloseni, Curluceni, Strașeni, Cojușna, Trușeni, Durlești, Buiucani, Târgul Chișinău.

Ocolul Botnei:

Vasâeni, Valea Ulmului, Rusești, Costești, Sarimârza, Dânceni, Suruceni, Gangura, Mimoreni, Malcociul, Scoreni, Capriana, Condrița.

Ocolul Cogâlnicului:

Boghiceni, Iurceni, Crâstești, Cazanești, Sacareni, Pașcani, Târgul Lăpușna, Perieni, Ciuciuleni, Hâncești, Lohanești, Dragușeni, Boțeni.

Ocolul Prutului:

Salajeni, Grozești, Scoposeni, Șișcani, Nisporeni, Zberoaia, Cozmești.

  1. ^ Lungu, V. Ținuturile Moldovei pana la 1711 și administrarea lor. Cercetări istorice, Anul XVII, Vol. XVII, 1943, p. 211-250.
  2. ^ Bacumenco, Ludmila. Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI. Iași: Editura Universității „Alexandru Iona Cuza”, 2006. 425 p. ISBN 973-703-178-4
  3. ^ Bacumenco, Ludmila. Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI. Iași: Editura Universității „Alexandru Iona Cuza”, 2006. ISBN 973-703-178-4, pp. 79-81.
  4. ^ Bacumenco, Ludmila. Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI. Iași: Editura Universității „Alexandru Iona Cuza”, 2006. ISBN 973-703-178-4, p. 207

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Ciurea, Dumitru. Organizarea administrativă a statului feudal Moldova. În: Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A.D.Xenopol”, tomul II, 1965.
  • Dmitriev, Pavel; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 1: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772–1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975. 602 p.
  • Dmitriev, Pavel; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 2: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772–1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975. 527 p.
  • Дмитриев Павел, Георгевич. Народонаселение Молдавии (по материалам переписей 1772–1773, 1774 и 1803). Кишинев: Штиинца, 1973. 159 p.