Tf COLECTIA SUM. CN AEA a Ce Rnd SERIA ,SEZOANE SCANDALOASE* CO Nitinyy amen Race RA CEUT Mee Reunites nice fits perfect in ochii inaltei socictati londoneze - doamnele il adora Reet eR CRE Cae EAT Recstnt ervey UT Fie Ms ota Catot persoane cunosc adevarul despre secretul tui Waxham, Din neferi- cire, una dintre ele este domnisoara Sophie Winters. Ea tl cunoayte pe Christopher inca de cand era doar o fetitd si, ajunsd la varsta de douazeci si unu de ani, are tendinta sa intre in cot felul de necazuri, iar perspectivele de casatorie ti sunt gi ele destul de limirate. Atunei cand ratal lui il amenintd cd, daca nu se insoari cu Sophie pentru zestrea ¢i, ti va dezvalui secretul ruginos in fata inaltei socie- TOU Cee tee one eae CBs une ee met Ctry Rint eto iets BUM ere Mca eM CY RRC RIC eters Sophie cea impetuoasa si plina de viaga, Odata ce secretele lui Christopher sunc dezvaluite, oare dragostea lui pencru Sophie va fi de ajuns in momentul in care aceasta descopera ce rol a jucat el in complotul pus la cale de cacal lui? CO Nite Or CMa Rotem tera Ceca Rae er es ae are romance, publicand pana in prezent 60 de titluri. Multe au fost prezente constante in topurile USA Today, New York Times si Publishers Weekly. te 0m 978-606-35-B960-5 B606SISB940Never Courted, Suddenly Wed Christi Caldwell Copyright © 2014 Christi Caldwell Toate drepturile rezervate apr lmao Alma este marca inregistraté a Grupului Editorial Litera tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 1619 e-mail: [Link] [Link] Nunta neasteptatd Christi Caldwell Copyright © 2022 Grup Media Litera pentru versiunea in limba romana Toate drepturile rezervate Editor: Vidrascu $i fiii Redactor: Monica Nedelcu Corector: Dorina Lipan Coperta: Mariana Manolache Tehnoredactare si prepress: Laura Carip Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei CALDWELL, CHRISTI Nunta neasteptata / Christi Caldwell trad. din limba engleza: Elena Arhire. - Bucuresti: Litera, 2022 ISBN 978-606-33-8940-5 I. Arhire, Elena (trad.) 821.111CHRISTI CALDWELL Nunta neasteplatd Traducere din limba engleza Elena Arhire LITERA BucurestiPentru Reagan Hope, Riley Faith si Rory Celestino. Sa nu uitati niciodatd ca imperfectiunea e cea care ne face cu adevarat perfecti. Pentru mama si tata. Nici nu-mi pot inchipui cat de multi bani din fondurile voastre de pensie au sustinut, de-a lungul anilor, pasiunea mea pentru lecturd. Va multumesc. Si pentru sotul meu, Doug. Doar un erou adevarat putea sd ma ingrijeascd asa cum ai facut-o tu timp de noud luni, in care am fost nevoitd sd stau la pat. Te iubesc.Capitotul 1 CEES2 Cronica de societate a lui Lady Ackerly Domnisoara S.W. si Lady £.F. au fost observate in timp ce paraseau foja de la teatru a marchizului de D. Multa lume a remarcat ca domni- soarele nu erau insotite. Londra, Anglia 1818 »Nenorocitul naibii! Al naibii prost! Rusine afurisita!” De la ferestrele inalte din biroul tatalui su, Christopher Quenby Ansley, conte de Waxham, privea lung la trasurile care se perindau, netulburate, pe strazile Londrei. Unghiile lui sApau in lemnul tare al pervazului. ~Nenorocitul naibii! M-am sdturat de jocurile tale! Crezi macar pentru o clipa cd esti atat de destept sau de puternic incat si nu te supui dorintelor mele? Of, deci azi era ,nenorocitul naibii“! Una dintre insultele preferate ale tatei“, gandi Christopher. in reflexia lui din geam, observa cum chipul marchizului de Milford se crispa sub povara unei furii abia reprimate. Vena bine cunoscuta fi pulsa la coada ochiului drept. $tiind c4 urma s4-gi infurie tatal, Christopher mima un c4scat gi se apropie de multimea de sticle agezate pe masa din lemn de trandafir cu incrustatii de alam, cea care se afla cel mai aproape de usa. Pentru o fractiune de secunda, Christopher se gandi sa fuga mAancand pamantul. In schimb, ridicd una dintre sticlele de cristal. -Nu stiu la ce jocuri te referi, minti el. Isi turna un pahar de coniac si lua o inghititura.Christi Caldwell. Marchizul lovi cu pumnul in tablia biroului de mahon, agitand cerneala din calimari. - Stii foarte bine despre ce vorbesc! Poate cA ai reusit s4 pacdlesti restul lumii cu farmecul si cu inteligenta ta, dar eu stiu adevarul. Christopher isi l4s& capul intr-o parte. - Deci sunt fermecator gi inteligent? Ma simt onorat, milord, spuse el ridicandu-si paharul intr-un salut zeflemitor. Tatal lui continua de parca el, Christopher, nici n-ar fi vorbit: -I-am facut lui Redbrooke o promisiune inainte s4 moara. El urma s4 ma scuteasca de datorie, iar tu, daca Sophie nu apuca sa se marite in primele doua sezoane, te insurai cu ea. Ei bine, feme- iusca aia a ajuns deja la al treilea sezon, iar fiul lui Redbrooke se dovedeste a fi mult mai putin ingaduitor decat raposatul viconte. Redbrooke fiul mi-a facut o vizita ca sa discutam despre datorie. Din fericire pentru noi, batranul viconte i-a lasat fetei o adevarata avere drept zestre. Acele cuvinte il facura pe Christopher sa sovaie o clipa. Mai lua o gura de coniac. - Fata valoreaza aproape o sutd de mii de lire. Christopher se ineca in timp ce-si inghitea coniacul. Tatal lui inclina, scurt, din cap. —Vad ci acum ti-am atras atentia. Christopher isi bau dintr-o inghititura restul de coniac, iar apoi puse paharul jos. -O suta de mii de lire? - Ai auzit bine. O, Doamne! Deci Sophie Winters, obraznicatura care facuse un calvar din primii lui ani de viata, valora o avere. Se gandi la locul pe care ea fl ocupase intre celelalte fete batrane, sezon dupa sezon. Daca ar fi aflat gi alti domni despre suma la care se ridica zestrea ei, ce diferit ar fi stat lucrurile pentru acea domnisoara! Christopher stranse din buze. Zece ani. Zece ani minunati... in care nu schimbase decat simple saluturi cu neastamparata ce-gi batuse joc de el in grajdul tatalui sau. Acum iesira din nou la lu- mina amintiri pe care se chinuise sa le pastreze ingropate adanc inlauntrul lui... rasul ei vibrand metalic in timp iesea valvartej din grajduri. Reactia lui impulsiva dupa plecarea ei. Incendiul care-i de- vastase refugiul. Golul din stomac. Tatal lui nu-] iertase niciodata. 8Nunta neasteptatd $i nici el, Christopher, nu se iertase vreodata. $i n-o iertase nici pe Sophie. Tatal lui igi incrucisa bratele pe piept. ~ Batranul viconte a avut ideea asta stupida s-o lase pe fata sa-si aleaga singura perechea, spuse el chicotind. $i-a inchipuit ca ea o s-gi gaseasca singura un flacdu si nu si-a dorit ca banii sa joace vreun rol in treaba asta. Din fericire pentru noi, nimeni nu stie adevarul despre zestrea lui Sophie. Nimeni, cu exceptia marchizului de Milford. Tar acum, a lui Christopher. Se parea ca raposatul viconte de Redbrooke nu se pricepuse deloc la judecat caractere. Christopher se duse la biroul tatalui sau, isi sprijini mainile pe tablia de lemn gi se apleca in fata. -Tu esti cel care i-a facut o promisiune vicontelui. Tu esti cel care ii era dator. Ai vrea s4 ma insor cu ea ca sa te scutesc pe tine de responsabilitate? Marchizul ridica dintr-o spranceana. —Aici te inseli. Ag vrea sd te insori cu fata asta ca sa ne salvezi de la faliment. —Despre ce naiba vorbesti? intreba Christopher, care stia ca ta- tal lut ii ramasese dator raposatului viconte dupa o afacere care esuase, dar care nu stia la ce suma se ridicase investitia. Cat ti da- torezi lui Redbrooke? Marchizul se trase de lavaliera, iar pielea ii capata o nuanta de rogu aprins. ~ Nu-i vorba doar de Redbrooke. Christopher se legana pe calcaie. De-a lungul anilor, tatal lui luase vreo cAteva decizii lamentabile in afaceri, dar povestea de acum era de neinteles. Tatal lui schita un gest taios cu mana. —Nenorocitele alea de razboaie din Franta mi-au distrus inves- titiile. Am vandut tesatoriile in pierdere. Christopher isi trecu o mana peste ochi. Tatal lui avea atat de putina incredere in el, incat nici macar nu-i ceruse sfatul. In ciuda esecurilor lui academice, Christopher excelase la matematica. De ce nu-] lasase afurisitul de taica-siu si arunce o privire peste bles- tematele alea de registre?Christi Caldwelf- -Ceea ce propui tu e curata nebunie! Chiar si in prezent, Cristopher se chinuia din rasputeri s-o evite pe neastamparata care fi trezea amintirea noptii aceleia de foc... iar tatal lui se agtepta ca el si se insoare cu ea? Marchizul indrepta un deget inspre el. -Idiotule! Ai o obligatie fata de mine! -N-am nici o obligatie fata de nimeni. Marchizul incrunta si mai stragnic din sprancenele lui albe. -Dac nu te insori cu ea, 0 s4 fim ruinati. N-o s& mai fii atat de grozav dupa ce o sd pierzi tot ce ai. Christopher se incrunta. ~ Exagerezi, nu-i aga? - Creditorii au inceput deja si-mi faca vizite. Incruntarea sumbra de pe fata marchizului era suficient de infri- cog4toare incat s4-l bage in sperieti pana si pe Necuratul. Din fericire pentru Christopher, el se obignuise de multa, de foarte mult vreme cu infernul pe care il presupunea traiul in casa tatalui sau. Poate c4 actiunile nechibzuite ale lui Christopher provocasera distrugerea grajdurilor, dar el chiar nu merita s4-si petreacd toata viata ispasindu-si acel mare pacat prin casatoria cu Sophie Winters. -imi pare rau, tata! Nu md insor cu ea. Christopher se duse $i-gi mai turnd un pahar de coniac, iar apoi Jud o inghititura zdravana. isi putea doar inchipui ce fel de femeie devenise Sophie si, bineinteles, nu-si dorea sa afle pe propria piele. ~N-o s4 mai fii atat de nongalant fara o letcaie in buzunar si cu toate usile care o s4 ti se inchida in nas. O, Doamne, aveam agteptari atat de mari de la tine! exclama marchizul despicand aerul cu un gest al mAinii. Cine si-ar fi inchipuit ¢4 0 s4 ajungi o asemenea catastrofa? Christopher igi inclesta maxilarul ca s4 nu-i scape vreo remarca legata de faptul cd ajunsesera in acel punct din cauza investi- tiilor neinspirate ale marchizului gi a pasiunii lui pentru jocurile de noroc. in timpul tiradei mult prea familiare a tatalui sau, mintea ti rataci spre trecut. In decursul anilor, marchizul il tratase deseori urat, dispretuindu-gi ful si ruginandu-se cu el inci de pe vremea cand acesta din urmé era doar un baiat. Marchizul proiecta o anumita imagine in fata societatii si o cu totul alta fata de fiul care nu reusise niciodata sa se ridice la 10‘Nunta neasteptata inaltimea marilor lui sperante. De-a lungul anilor, Christopher isi dedicase toata energia ca sd castige aprobarea tatdlui sau. Acum, la treizeci de ani, era unul dintre cei mai iscusiti experti in rasele de cai. Cei mai influenti membri ai inaltei societati cautau sa-i fie in preajmé. Tinerele se luau la intrecere ca s4-i intre in gratii. Toate astea n-aveau nici cea mai mica valoare in comparatie cu defectele lui. De parca ar fi simtit zona intunecata spre care o luasera gandu- rile fiului, tatal igi agezd palmele pe birou si se apleca in fata. Furia ii scanteie in ochii de un albastru ca de gheata. ~Stiu la ce te gandesti, baiete. {ti spui ca esti ,rasfatatul socie- tatii", dar ia gandegte-te la cum s-ar schimba situatia daca s-ar afla cA esti doar un prostanac $i un coate-goale! Christopher fu strabatut de un fior. Amenintarea de a fi lasat f4r4 nici un ban nu-l ingrozea la fel de mult ca posibilitatea de a fi dat in vileag. Era obignuit ca tatal hui s4-1 ameninte cu expunerea publica a dificultatilor pe care el, fiul lui, le avea. Doar ca, de data asta, in cuvintele marchizului se facea simtita o nota de disperare, si astfel promisiunea lui parea mult mai credibila. -N-ai indrazni s4 faci aga ceva, se chinui Christopher s4 spund cu buzele uscate. Te-ai face de rusine daca ai dezvalui adevarul! ~Sice mai conteaza? Daca e s& pierd totul, atunci, pentru nu- mele Domnului, 0 s& te vad suferind si pe tine! il ameninta mar- chizul, tragand aer adanc in piept, adunandu-se $i punandu-si din nou pe bratele scaunului mainile imbatranite. Stiu ce planuiai pe vremea cand o curtai pe sora ducelui de Mallen! »O, da?“, gandi Christopher, ridicand dintr-o spranceana. -Te rog 4 m4 luminezi, spuse el cu glas taraganat. Marchizul dadu din cap. -Te gandeai cd, daca reuseai s4-ti oficializezi legatura cu sora ducelui de Mallen, acesta find unul dintre cei mai influenti nobili din Anglia, el avea sd te apere de dispretul societatii, spuse mar- chizul, care continua apoi s4-gi expund logica fard de cusur: doar 4 Lady Emmaline a fost mult mai desteapta decat 0 credea toata lumea. Ea ti-a vazut defectele. »La fel ca mine.” Nici nu mai era nevoie s4 rosteasc4 asemenea cuvinte, Ele ar- deau. Rodeau. ingropate in vintrele lui Christopher. MlChristi Caldwell Nu recunoscuse fata de taicd-sau c4, in povestea lui cu Lady Emmaline, fusese vorba de mult mai mult. Avea un respect pro- fund fat4 de sora ducelui de Mallen. Asta, in mare masur, il influ- entase in decizia de ao curta. In cele din urma, ea facuse alegerea potrivita si se maritase cu Lord Drake, eroul Razboiului Peninsular $i mostenitorul unui ducat. Tatalui lui avea dreptate. O, Doamne, cat il ura Christopher pentru asta! Ii arunca o privire piezisa si declara: -Ti-o mai spun pentru ultima data: n-o sA ma insor cu Sophie, nu ca s-ti fac tie pe plac. Marchizul ridicd dintr-o spranceana de un alb imaculat. -Nu-i vorba sa-mi faci mie pe plac, Christopher. E vorba de supravietuire. -Mi-ai atribuit rolul de vandtor de zestre? Sunt convins ca tatal domnisoarei Winters avea sperante mai mari pentru fiica lui decat s-o marite cu un conte fara bani. —Domnisoara e disperata. Mai bine un vanator de zestre decat nici un pretendent. Napadit de o furie mocnita si nimicitoare, Christopher stranse din pumni. —N-o sa fac asta! Se rasuci pe calcaie gi o lua din loc. insa atunci cand ajunse aproa- pe de iesire, strigatul marchizului il facu s4 se opreasc4 brusc. ~Ba da, Christopher, o s-o faci! Daca nu te sinchisesti ca macar 8-0 curtezi pe fata, n-am alta optiune decat s4-ti tai alocatia. Christopher incremeni. Ca s4-si arate lipsa de respect, el ras- punse vorbind spre prag: ~Presupui ci domnisoara o sd accepte s4 fie curtata de mine. ~La cum vad eu lucrurile, fata e deja la al treilea sezon $i n-are nici o perspectiva. N-o s4 prea aiba de ales. Christopher inchise ochii. -Deci care e raspunsul tau, baiete? Christopher se trase de reverele hainei. -Du-te naibii! spuse el. Rasul tatalui sau il urmari in timp ce iegea din incdpere. Si con- tinua sa rasune plin de aroganta sigura pe sine a unui om care stia prea bine ca fiul lui n-avea cum s4 nu se supuna. 12Capitolul 2 SESEPO Cronica de societate a lui Lady Ackerly Domnigoara S.W. a facut dovada talentului ei la tras cu arcul, nu neapdrat impresionant, cu ajutorul unei sdgeti care a nimerit chiar in coapsa marchizului de A. Din fericire, domnul n-a fost grav ranit. Ci doar stanjenit de moarte. $ia devenit foarte palid. Lancea si scutul pe care le tinea in mand domnisoara Sophie Winters se lovira zgomotos una de alta; ecoul rasuna prelung intre peretii coridorului din resedinta lui Lord si a lui Lady Thomas. Cu sufletul la gura, Sophie aruncd o privire peste umir, asteptand s4 fie descoperita dintr-o clipa in alta. Vazand c4 nu aparea nimeni cu vreo expresie scandalizata pe chip, ea scoase un oftat de ugurare si-si vazu de drum, cu fustele delicate, de muselind rosie, involburandu-i-se in jurul gleznelor. Era putin probabil ca vreun lord sau vreo lady dintre cei prezenti la serata sa stea la panda in intuneric. Balul mascat organizat de Lord si Lady Thomas devenise unul dintre cele mai cdutate eveni- mente din sezon. $i, pana la urma, la un bal mascat, o domnigoara putea sa fie oricine igi dorea. lar minunile chiar se intamplau. Desigur, trebuia s4 $i participi la acele petreceri ca si ai macar sansa la o farama de minune. Sophie se opri in dreptul unei usi inchise. Vocile dezaprobatoare ale mamei si fratelui ei fi rasunara in minte. Ar fi trebuit s4 revina numaidecat in sala de bal. Sophie sovai, apoi rasuci manerul si se strecura inauntru. Doar o clipa. isi permitea doar o clipa de singuratate. in biblioteca lordului Thomas plutea o tacere binecuvantata. Sophie igi lisa jos scutul si sulita, iar apoi traversa spatiul uriag al incAperii. Privirea ei urcd de-a lungul rafturilor ingirate din 13Christi Caldwelf. podea pana in tavan, pe care se odihneau volume de piele. Ea isi intinse gatul si studie pictura murala din partea de sus a pereti- lor. ingerasi rotofei, cu obraji rozii, pluteau in jurul unei gradini. Sophie clatina din cap. Ce ciudata opera de arta! Locul ingerasilor era printre nori si in ceruri, nu intr-o gradina care semana remar- cabil cu... ea miji din ochi si studie cu atentie tavanul... cu Gradinile Kensington. Spera din inima ca volumele lui Lord si Lady Thomas sa fie mult mai bune decat preferinta lor in materie de arta. Apoi igi intoarse atentia spre rafturile din apropiere si apuca o carte la intamplare, gandindu-se la situatia ei. La aproape douazeci si doi de ani si foarte aproape sa devina fata batrana, Sophie devenise o fire foarte practic. Parea putin probabil s4-si gaseascd vreodata perechea. Una pe care sa gi-o aleaga ea. in schimb, trebuia sa se bizuie pe legaturile de familie cu alti nobili. O asemenea revelatie o deranjase teribil pe vremea c4nd avea optsprezece ani. O duruse la varsta de noua- sprezece ani, La douazeci, incepuse s se gandeasca din ce in ce mai putin la perspectivele ei de cdsdtorie. In prezent, descoperea cA putea sa trdiasca foarte bine gi fara parada nesfargita de burlaci pe care i-i tot propusese fratele ei. Mai ales atunci cand domnii aveau aspiratii ceva mai mari in privinta unei sotii... iar Sophie, pana si in opinia ei, era pe cale s4 devind o fata batrana scunda, plinuta gi destul de neindemanatica. Din pacate, fratele $i mama ei incepusera sa-si piarda rabdarea in legaturd cu statutul ei de fata batrana. Daca fratele ei, Geoffrey, reusea s4 se impuna, Sophie ar fi ajuns si se marite cu un barbat ales de el. in ultimul timp, Geoffrey ii vorbise foarte sincer despre vaduvul acela batran gi libidinos, lordul Carmichael. Sophie banuia 4 era o simpla amenintare, dar, necdsatorita fiind, nu putea sa fie prea sigura de asta. Ea se infiora la gandul casatoriei cu domnul acela corpolent, a carui respiratie mirosea a usturoi. Cu un oftat, intoarse filele cartii pe care o tinea in mana. Dupa cotorul tare $i paginile imaculate, cu chenare aurite, ar fi putut sa bage m4na in foc ca Lord si Lady Thomas nu erau neaparat niste cititori infocati. Rasfoi paginile Odiseei lui Homer. N-ar fi fost frumos sa te duci departe, s pleci de acasa si s4 caldtoresti prin colturi indepartate ale lumii, asa cum facuse Ulise? Sophie privi indelung titlul cartii. 14Nunta neasteptatd O trezi din visare un pocnet usor, venit dinspre ug4. Sophie in- jura in gand, Cartea ti scapa printre degete si ateriza, cu o bufnitura inabu- gita, pe covorul Aubusson al lordului Thomas. Sophie se ascunse in spatele celei mai apropiate canapele $i se lipi de piesa de mobilier tapisata cu brocart auriu. Usa se inchise. Ea isi apdsd o mAnd pe piept, sigura ca bubuitul inimii avea si-i dezvaluie prezenta ei neasteptatului musafir. in incdpere domnea o tacere absoluta. Poate cA persoana in cauzd doar aruncase o privire prin biblioteca si apoi plecase. Poate... Intrusul se apropie de bufetul cu bauturi al lordului Thomas, iar zgomotul discret al pasilor lui ii spulbera lui Sophie orice farama de speranta. in linistea din incdpere rasund clinchetul delicat al cristalului lovit de cristal, urmat de susurul curgerii netulburate a lichidului turnat intr-un pahar. Din spatele canapelei, Sophie arunca o privire furis4 ca s& vada cine ii spulberase clipa trecdtoare de ragaz, dar intunericul din camera, indulcit doar de cateva lumanazi, il invaluia pe strain in penumbra. Reusgi sa distinga silueta impunatoare a unui barbat. Mijind din ochi, Sophie incercd sA deslugeasc4 mai multe. Domnul in cauza purta haine albe, care faceau un contrast intens cu negrul ca de smoala din biblioteca lordului Thomas. Sophie se apropie ceva mai mult de marginea canapelei, lipindu-si spatele de tapiseria aces- teia. Firicele de praf se desprinsera de pe brocart $i dansara in aer. Sophie stramba din nas. Da, se parea ca avusese dreptate si ca biblioteca nu era incaperea preferata a stapanului casei... -Hapciu! isi acoperi iute gura cu palma si-si tinu respiratia. -Te rog ca, doar din cauza mea, sa nu te simti obligata s4 rami acolo toata seara! Ba tresari atunci cand tacerea fu spulberata de vocea strainului, care era baritonala, profunda si foarte melodioasa. Sophie se stranse in spatele canapelei, cSutand cu disperare un refugiu. [si prinse buza de jos intre dinti, gandindu-se la urmatoa- tea miscare. Dac ar fi fost inteleapta, ar fi fugit mancand pamantul.Christi Caldwell Doar ¢a era imbracata in costum de carnaval. Misterul unei masti ingdduia libertati care, in mod normal, nu li se cuveneau tinerelor doamne neméaritate. O pereche de sandale din piele se oprira in fata lui Sophie, iar ea nu reugi sa-si indbuse un tipat. Vesmintele albe se involburara in jurul picioarelor acelui domn. Sophie isi ridicd privirea incetul cu incetul, tot mai sus $i mai sus, de-a lungul picioarelor lui lungi $i puternice, al pieptului lat gi musculos $i al umerilor demni de un Atlas. Ea isi lasa capul pe spate ca sa-l studieze pe strainul mascat. Inghiti in sec. — Buna seara! o saluta el, iar vocea Jui ragusita si joasa o invalui precum razele unui soare fierbinte de vara. Sophie simti cum i se punea un nod in gat, dar reusi sa raspunda: ~ Buna seara! E] aseza un pahar plin cu coniac pe masa de mahon negru din dreptul canapelei $i se las4 intr-un genunchi langa ea. Inainte ca Sophie si-si dea seama ce avea el de gand sa faca, domnul fi ridicd usor fustele, ca sa-i verifice gleznele. li prinse mai intai un picior in mani, rotindu-l delicat, de parca ar fi tinut intre degete cea mai rafinata dantela spaniolA, iar apoi lua totul de la capat cu celalalt picior. Varful degetului lui trecu peste semnul din nastere, in forma de inimé, de pe glezna ei. Degetul zabovi acolo o clipa, de parca pose- sorul lui ar fi ramas fascinat. Apoi el isi retrase mana. ~ Esti ranita? Sophie inghiti in sec si reusi s4 clatine scurt din cap. Apoi isi dadu seama cd atentia lui ramasese indreptata spre glezna ei. ~ Doar mandria mi-e r4nitd, spuse ea intr-o soapta ragugita. Nu mai simtise niciodata mainile unui barbat pe pielea ei goala. Era o senzatie mai imbatatoare decat aceea pe care ti-o oferea cea mai buna sampanie frantuzeasca. Sophie isi lisa privirea s4 zboare peste silueta lui inalta, impunatoare, invesm4ntata in roba lunga gi alba. Detesta coiful auriu care acoperea capul necunoscutului si tmasca in spatele careia i se ascundea mare parte din fata. Simti brusc curn o furnicau degetele din pricina dorintei de a-i scoate masca. El ii cobori fustele la loc gi se ridica in picioare, intinzandu-i o mana. Sophie ti privi degetele lungi, iar apoi isi puse m4na intr-a lui. Misteriosul domn o ajuta sé se ridice. 16‘Nunta neasteptata Ea il studie din nou si fu strabatuta de un fior. in vesmintele albe si cu sandale in picioare, semana cu un zeu grec. Ea se chinui sa priveasca pe furis in intunericul din camera. Ar fi putut sa parieze ¢4, sub casca lui, domnul acela ascundea bogatia unui par auriu... suvite ca de matase, demne de un zeu grec. -Ulise, spuse el, ca raspuns la intrebarea ei nerostita. El continuase si vorbeasc4 pe un ton ragusit si ea se intreba daca aceea era, de fapt, vocea lui sau daca gi-o prefacea din dorinta de a se ascunde. Sophie incremeni. Se uita la exermplarul uitat al Odiseei si reveni cu privirea la barbatul care daduse buzna in singuratatea ei. Soarta. Cuvantul se trezi la viata inlauntrul ei; i se strecura prin gand asemenea cetii care murmura gingas in zorii zilei. Ea clatina din cap. »Nu fi natanga, Sophie!“ Strdinul nu p4rea si-si dea seama ca prin mintea ei se invol- burau asemenea ganduri nebunesti. El isi recupera licoarea fina pe care o sterpelise de pe bufetul cu bauturi al lordului Thomas. ~lar tu esti Afrodita? Sophie clatina din cap in semn cA nu. El isi ridica privirea ca s-o studieze. ~Dionisos? Sophie isi lua sabia si scutul sile ridicd. Chiar si in umbrele intunecate din incdpere, ea surprinse clipa in care ochii lui scanteiara din pricina cd recunoscuse zeitatea in- truchipata de costumul ei de carnaval. E] isi ridicd paharul in semn de salut. —Aha, Atena! - Da, adeveri Sophie jucandu-se, incurcata, cu scutul si cu sulita giaruncand o privire spre usa, iar apoi din nou spre strain. Ar trebui 24 plec! Dar, desi ratiunea fi spunea cA ar fi trebuit sa pardseasca imediat acea incapere, Sophie inainta $i mai mult in biblioteca. [si ageza armele pe o masa rotunda, de lemn de stejar, si incepu s4 se legene pe picioare inainte si inapoi, din pricina senzatiei de fierbinteala pe care i-o starnea cautatura lui staruitoare. Nefiind obisnuita ca un 17Christi Caldwell barbat s-o scruteze atat de fatis, se bucura ca adevarata identitate ii era ascunsa. Din spatele mastii aurii, ochii strainului scanteiau. -Ei, dar tu esti Atena, o razboinica adevarata, care nu sovaie in fata nici unei provocari! Sophie se opri la cativa pasi de silueta lui impunatoare. Ce n-ar fi dat ca sa-i desluseasca culoarea ochilor! fi privi cu atentie. Ochii pareau sa-i fie albastri sau verzi. Daca el s-ar fi inclinat usor spre lumina difuza a lumAnarilor, ea ar fi putut sd distinga... El lua o gura din bautura lui si puse paharul jos. ~Trec inspectia, Atena? Sau trebuie sa-mi vezi si dintii? Lui Sophie i se incinse pielea la auzul remarcii stanjenitoare. Clatinand din cap, ea spuse: ~Ce idee excelenta! Ce-ar fi sa zambesti ca s4 vad ce $i cum? Strdinul scoase un hohot de ras si ea stranse din buze drept ras- puns. In mai bine de doua sezoane, nu se distrase niciodata atat de bine. Oare unde fusese acel strain de cand isi facuse ea debutul in societate? Ulise zambi. -Deci? Sophie isi incrucisa bratele pe piept gi-si prinse barbia intre de~ getul mare si aratator. Ea se prefacu a-l studia cu atentie. -Hmmm... Cred c4 merge. -Ceea ce e foarte bine, spuse el cu toatd seriozitatea, pentru ca alternativa ar fi ori fara dinti, ori dinti de lemn. Sophie chicoti: -Vorbesti serios? Dinti de lemn? Exista aga ceva? E] dade din cap. -O, fara indoiala! Schimbara un zambet si Sophie simti cum i se taia rdsuflarea, raman4ndv-i suspendata undeva in piept. O, Doamne, desi nu era vreo debutanta aflata in primul ei sezon social, ea si-ar fi dorit ca momentul acela si nu se mai termine niciodata! Intalnise nenuma- rati domni de-a lungul mai multor sezoane $i nici unul nu reusise s-o faca s8 rada asa cum o facea acel necunoscut. Nici unul dintre ei nu-si dorise s-o faca si rada. Ulise facu un pas mai aproape. ~Mi-ar placea sa stiu ce ganduri iti trec prin minte. 18‘Nunta neasteptata Ciudat, dar Sophie chiar ii dadu crezare. Mama gi fratele ei nu dadeau nici o ceapa degerata pe ceea ce gandea ea. Singura persoana careia ii pasa cu adevarat era scumpa ei prietend, Lady Emmaline. Cu toate acestea, Emmaline, maritata de curand cu marchizul de Drake, se retrasese in Kent, asteptand nasterea primului lor copil. Sophie isi simti inima strapunsa de un mic fior de invidie pricinuit de dorinta de a avea gi ea un sot iubitor $i propria familie. -Ce-am spus ca s4-ti alung zambetul de pe buze, dulce Atena? Ea clatina din cap ca s4-si alunge gandurile melancolice. -M-ai intrebat la ce ma gandesc. El isi inclina capul. -$i? -Nu. Spuneam cd asta mi-a alungat zambetul de pe buze. Ulise clipi de cateva ori, de parc s-ar fi invartit in nigte cercuri ametitoare. Sophie oft si spuse: -Te-am derutat. Fratele meu spune cd am efectul asta asupra oamenilor. Zice cA sunt foarte greu de inteles. El se incrunta. -Fratele tau imi pare un natarau infumurat. Un fior o strabatu la auzul acelei sentinte rapide. O, Doamne, se putea obignui foarte bine cu vorbele lui dulci si cu posesivita- tea masculina! Facu o grimasa si incerca, fara prea mult succes, 34 distinga detaliile fetei lui. Era foarte probabil s4-1 cunoasca foarte bine, sa li se fi incrucisat drumurile adeseori. ~ Crezi cA ne-am mai intlnit? rosti ea, impulsiv. Strdinul ii prinse minile intr-ale lui. Le intoarse, ii studie pal- mele si-i raspunse: - Cu sigurantd ca am sti. Sophie reugi s4 dea din cap. Pentru cd era de acord cu el. Ar fi fost absolut imposibil sa fi intalnit vreodata un barbat ca el si s4 nu-gi fi amintit zambetul acela si profunzimea emotiilor pe care le starnea inlauntrul ei. De pe polita semineului, tic-tacul neintrerupt al orologiului ma- sura tAcerea care se agternu peste incdpere. Dar masura si timpul de cand Sophie plecase din sala de bal. Poate ca barbatul din fata ei nu-i cunostea adevarata identitate, dar cu siguranta cd mama i fratele ei aveau s4-i remarce absenta. Oricat i-ar fi displacut lui Sophie ideea 19Christi Caldwell de parasi biblioteca gazdei lor, buna-cuviint fi cerea s4 plece. Nu putea s4-si permita s4 mai dea Cronicti de societate alui Lady Ackerly alte subiecte de barfa. ~Ar trebui s4 plec, spuse ea. Raspunsul lui veni aproape imediat: ~Ar trebui s4 rami. Ea isi lungi gatul ca s4-si ridice privirea spre el. La mai bine de un metru optzeci, domnul acela era cu mult mai inalt decat un gentleman obisnuit. -Lansezi 0 provocare, Ulise? -Da. Rami. Christopher, conte de Waxham, eliberé m4inile domnisoarei si-si mai turna un pahar de coniac din colectia de bauturi a lordu- lui Thomas. Privi peste marginea paharului la faptura incantatoare din fata lui, care reusise s4-i starneasca interesul asa cum n-o mai facuse nici o femeie in seara aceea. Tanara chiar avea dreptate. Buna-cuviinta fi cerea sa revina la petrecere. Totusi, partea irationala dinlauntrul lui, atat de fermecata, isi dorea s-o tina langa el pana cand orchestra lui Lady Thomas isi canta ultimele acorduri. Christopher lua o gura de coniac. ~Te distrezi in seara asta, Atena? Ea privi la paharul din mana lui. -O, nespus de mult, Ulise! ~Atat de mult incat s4 te ascunzi in biblioteca lordului Thomas? Ea intinse mana si-si ajusta casca ce fi alunecase prea mult pe fata. ~Daca iti amintesti, incercam sd revin in sala de bal. »Touchél", se gandi el. - Dar tu? Te distrezi in seara asta? intreba ea. Buzele lui Christopher zvacnira si el alunecd intre pliurile unui divan aflat in apropiere. »Obraznicatura mica!” -Deloc. Ba dimpotriva. Asta, pana acum. - Of... Ochii tinerei, nedeslusiti in penumbra, se facurd mari la auzul acelor vorbe pline de sinceritate. El ii privi mai atent. [ se paru ci 20Nunta neasteptata erau un amestec de verde si albastru. Privirea ei pendula intre usa si locul gol de langa el. Fara indoiala ca zeita cea voluptuoasa nu-si dorea s4 revina in sala de bal mai mult decat si-o dorea el. Intreaga poveste n-avea nici un sens. E] se refugiase in biblioteca ca sa se bucure de un moment de liniste, sd uite de situatia financiara a familiei lui... si de faptul ca taica-sau insista ca el s-o ia de sotie pe Sophie Winters. Maxilarul i se inclesta. Daca lucrurile iegeau asa cum si le dorea tatal lui, Christopher avea sA se insoate cu scorpia care il chinuise in copilarie. El se incrunta. Sophie nu fusese cu mult diferita de tatal lui in acea pri- vinta si ultima persoana cu care dorea sA-si petreaca restul vietii era o femeie care si-i aminteascd de tatal lui. Sau de incidentul de la grajduri. Christopher clatina din cap. Nu voia sa strice acea intalnire cu ganduri legate de tatal lui sau de Sophie Winters. Privirea i se concentra pe senzuala Atena, ale carei degete se jucau, agitate, cu faldurile rochiei. Parea nelinistita precum o pasare care stitea s4-si ia zborul. Apoi facu un pas spre el, iar Christopher isi dadu seama ca acea frumusete uluitoare arunca pe fereastra buna-cuviinta pentru plicerea unor minute trite departe de lumea buna. Ea facu semn din cap spre coniacul din mana lui. —Ce anume ii fascineaza atat de mult pe barbati la bautura asta? El isi intinse paharul, lansand o provocare muta. Fruntea tinerei se incrunta. Ea facu vreo cativa pasi spre el $i se opri. Fustele plisate si rogii, in stilul vesmintelor grecesti, ii dansara in jurul gleznelor. Privirea lui alunecd peste picioarele ei, peste soldurile usor proeminente, urcand necontenit, pana cand ajunse la decolteul indraznet de adanc, in timp ce pieptul ei se ridica si cobora. Ea lua paharul si degetele li se atinsera in treacat. El fu strabatut de un fior incandescent, precum furnicaturile pe care le simtea ori de cate ori mergea descult pe covor. ~O, Doamne, ce naiba se intampla cu mine?* Atena fi aruncd o privire piezisa si bau jumatate de pahar. O podidira lacrimile. Incepu sa se inece. Rasul il zdruncina pe Christopher din toate incheieturile. 21Christi Caldwell. Ea ii arunca o ocheada incruntata. - Asta n-a fost nici cuviincios, nici amuzant! Apoi, ca pentru a mai salva aparentele, mai incercd 4 ia o gura. De data asta, singura ei reactie vizibild fu o grimasa. Christopher zambi in timp ce ea continua sa bea din coniacul lui. Cine si-ar fi inchipuit cd putea sa fie atat de distractiv s-o tachineze pe acea tanara? Sau de seducator, se gandi el in timp ce ea igi trecu varful limbii peste buza de jos, care era minunat de plina. Vocea ei joasa, ragusita, ii intrerupse gandurile pornite pe un fagag periculos: ~Ca sé fiu sincera, a doua gur4 n-a fost deloc rea. El ridica dintr-o spranceana. —Dar a treia sia patra? -O, a treia gi a patra au fost divine. Dar a patra sia cincea au fost cu mult mai bune. —Ai luat de doud ori in calcul a patra gura. Ea se incrunta. -Da? -Da, spuse el cu prefacuta seriozitate. —Atunci, a patra gura trebuie sa fi fost absolut divina! Un raset rasuna din strafundurile pieptului lui. Ar fi fost mai bine pentru amandoi dacd ea se intorcea in sala de bal. Ultimul lucru pe care si-] dorea Christopher era sa fie descope- rit alaturi de o doamna mascatd, mai ales in lumina planurilor pe care le facuse tatal lui pentru el. Dar se simtea mult prea bine. Facu un semn spre locul ramas gol pe canapea, asteptandu-se ca, negresit, domnigoara s4-gi vind in fire gi s4-si dea seama ca nu se cuvenea si fie singura cu el. Din pacate, se parea c4 a patra si a cincea gurd de coniac ji cam umbriserd judecata. Atena se asez4 pe canapea, tesdtura delicatd a fustelor ei flu- turand in jurul lui si al ei, iar Christopher arunca o privire furi: in jos. Glezne frumoase si delicate. Simti cum sangele i se involbura in vine. O, Doamne, ii placeau lanebunie gleznele frumoase si delicate, mai ales daca ii apartineau unei fapturi voluptoase si seducatoare ca ea! 22Nunta neasteptata —Ce te aduce aici asta-seara? [ti eviti, poate, sotul? Un ras ragusit iegi dintre buzele ei. ~Nu sunt miritata! Christopher dadu afara din adancul pieptului o rasuflare pe care nu tia sa si-o fi tinut acolo. Ei bine, prefera s-o stie pe Atena fara obligatii. Privirea lui se indrepta spre arcuirea perfecta a celor doua buze si simti cum fiorul dorintei il strabatea din cap pana-n picioare. Da, prefera s-o stie fara sot. Desigur, intalnirea lor clandestina ca- pata un aer mult mai scandalos, amenintarea descoperirii luand proportii mult mai mari... dar celor din inalta societate li se incu- viintau unele libertati atunci cand luau parte la balurile mascate. Atena isi termina de baut coniacul si intinse paharul ca sa-i fie umplut din nou. Christopher sovai. Nu se cuvenea s-o ameteascd pe acea domnigoarA, desi ea parea sd se fi ametit deja. El lua sti- cla de coniac de pe bufetul cu bauturi al lordului Thomas $i reveni langi ea. fi turna vreo cateva degete din licoare. Ea bau totul dintr-o singura inghititura. O usoara grimasa ii stramba buzele. La naiba, avea s-o trimita inapoi in sala de bal pe misterioasa domnisoara cherchelita bine! -Deci, dulce Atena, care-i motivul vizitei tale aici? Ea se batu usor cu un deget peste barbie. -Ei bine, am fost invitata. Christopher zambi larg. Era absolut fascinanta. - Ai fost invitata in biblioteca lordului Thomas? Ea igi intinse paharul de acum gol. Bause destul pentru o seara. Elil lua, atingandu-si intentionat degetele de ale ei. Tanara nu paru deloc afectata de atingerea lui. Inchise ochii $i se lasa pe spatarul canapelei, cu gatul arcuit de parca ar fi avut de gand sa traga un pui de somn. —Ar trebui s4 plec, murmura ea. Christopher incerc4 s-si indbuse dezamégirea. Pentru el, intal- nirea cu ea era cea mai placuta parte a serii. - Ar trebui. Ea isi prinse usor intre dinti buza de jos, aceea care era atat de plind, $i spuse: -Nu se cuvine cu nici un chip sa fim singuri. 23Christi Caldwell Christopher isi inchipui tot felul de lucruri necuviincioase in care 4 se fi implicat buzele acelea. -Da, spuse el zambind, cu impresia clara cd zeita lui n-avea de gand sa plece. Dar nu mi-ai mai raspuns la intrebare! Ea flutura din gene. -Nu? -Nu. Ce n-ar fi dat el s4-i poata smulge coiful auriu de pe cap $i s4 dez- valuie parul pe care il ascundea! Oare ea avea bucle aurii ca mierea? Bucle de un auriu inchis? -Care era intrebarea, milord? Christopher isi cobori capul mai aproape de al ei. - De ce te-ai ascuns in biblioteca lordului Thomas? O intalnire clandestina? Se simti cuprins de dorinta mistuitoare de a-si intinde mana si de a mangaia conturul matasos al obrazului ei, ca sd verifice daca pielea ii era la fel de catifelata pe cat parea. Tanara isi atinti privirea in tavan. -Nu chiar, Ulise, se confesa ea, iar apoi, de parca n-ar fi fost singuri in incdpere, ii gopti, cu un aer complice: imi doream o clipa departe de lumea buna gi stiam cd n-o s4 gasesc pe nimeni aici. Ei bine, cu tine de fata, nu se poate spune ca nu-i nimeni. Dar tu? Cauti sa eviti pe cineva? Da, Christopher evita realitatea situatiei in care se afla. -Aveam nevoie de o pauza de la... »Planurile pe care le are tatal meu pentru mine.“ -De la compania debutantelor romantioase? Plind de cochetarie, ea ti facu repede cu ochiul. El ii raspunse aruncandu-i un zambet larg. Atena se ridica si veni mai aproape. - $i de unde stii cd nu sunt si eu una dintre acele debutante romantioase? Christopher ii studie buza de jos, prea plina, luptandu-se cu do- vinta de a-i revendica buzele cu ale lui. -Debutantele nu poarta rosu. Zambetul ei se adanci si-i sublinie urma unei gropite in obra- zul drept. 24Nunta neasteptata Pe Christopher aproape ca-l furnicau degetele, manate de do- rinta de a intinde mana si de a mangaia locul acela. Apoi zambetul ei se adanci. -Tu nu esti... insurat? ~Nu. Nu inca. Probabil ca ea ii observa sovaiala cu care rostise acel cuvant, flindea dadu incetigor din cap. ~inteleg. Gura lui se incorda intr-o linie severa. —Daca lucrurile ar iesi dupa cum vrea tata, atunciar trebui si ma insor cu o... anumita femeie. Deasupra mastii, fruntea ei se incrunta. ~ Of, deci asa merg lucrurile in societatea noastra, nu? $i fratele meu vrea s4 ma vada logodit o data pentru totdeauna, Else gandi ca intreaga situatie era absolut irationala. N-avea nici o logica. Insa, 0, Doamne, cat de mult fl ura pe nemernicul anonim care avea s-o facd sotia lui! Simti dintr-odata c4 nu-si dorea ca in- truziunea realitatii s4 risipeasca feeria din incApere. Christopher nu era un romantic din fire; poate ca la mijloc era atmosfera balului mascat sau, poate, magia costumelor... dar se simti pierdut in mrejele momentului. ~Nu cred cd ti-ar placea s4 discuti despre inevitabila ta logodna mai mult decat mi-ar placea mie sa discut despre a mea, spuse el. - Da, asa-i, recunoscu ea pe un ton in care se simtea o urma de améaraciune. Atunci, despre ce s& vorbim? Despre costumele din seara asta? -Niciodata despre ceva atat de plictisitor, spuse el punandu-si o mana pe piept. -Sa vorbim, poate, despre oaspetii interesanti de la balul mascat al lordului Thomas? -Acum stiu cd md tachinezi, dulce Atena! Ea isi lovi usor buza cu varful degetului. -{n cazul Asta, ce propui, draga Ulise? - Despre pasiunile tale. Oare ce-o bucura pe o femeie inteligenta ca tine? Ochii ei sclipira de veselie. 25Christi Caldwell — Desi stii cd societatea vede cu ochi rai femeile inteligente, ai decis intr-un sfert de ord ca sunt o femeie inteligenta? —N-am vrut sa para o insulta. Ea scoase un mic pufnet. ~Ar fi nevoie de mult mai mult ca s4 mi insulti. Prefer sa se creada despre mine cA sunt inteligenta. -De aici si costumul Atenei? -De aici $i costumul Atenei, incuviinta ea, iar apoi facu o mica pauza. lar tu o s4-mi povestegti despre pasiunile tale? El isi duse o mana la piept. -O sa-mi pun sufletul pe tava in seara asta. ~Atunci, trebuie s4 ma asigur cd pun intrebari foarte inteligente. Christopher o prinse de mand gi 0 ajuta sa se ridice. Ea se cla- tind spre el cu migcari de a cdror nonsalanfa era raspunzatoare taria coniacului, nu atingerea lui. Totusi, el fi aduse usor corpul mai aproape de al lui. Pleoapele ei fluturara o clip, de parca ar fi fost la fel de captivata ca si el, de parca si ea ar fi fost atrasa de amenintarea ametitoare a descoperirii pe care o riscau amandoi. -Cartea ta preferata? sopti ea. Cuvintele Atenei lui il facura pe Christopher, napadit dintr-o- data de greata, sa se izbeasca de zidul realitatii. Vorbele ei il azvar- lisera din nou in chinul tachinarilor neinduratoare pe care le indurase in copilarie. —Ulise! Christopher se chinui s4 schiteze un zambet. - Doar daca imi spui tu prima. Atena se elibera din bratele lui si se indeparta de el cu pagi lega- nati, razand ragusit. ~$i ce e amuzant in asta? intreba ea, deschizandu-si larg bratele. Suntem intr-o biblioteca! Christopher ridica dintr-o spranceana si-i studie miscarile. -$i? ~Si? Ea lua o carte de pe raft. —O sa-ti ghicesc cartea preferata, iar tu o s-o ghicesti pe a mea. Apoi o sa facem schimb de volume. 26‘Nunta neasteptata Christopher nu-si putea aminti ultima data cand avusese o in- talnire atat de frivola, dar si atat de stranie. Una care il facea si uite, chiar daca doar pentru o clipa, de dezgustul pe care il simtea fata de fiecare volum din biblioteca lordului Thomas. ~Foarte bine. Se despartira si incepura sd cutreiere de-a lungul rafturilor, iar rasetele li se amestecara. ~Aha! spuse ea. Christopher arunca o privire in spate $i o vazu cum scoase o carte sicum o tinu strans la piept, gest care, practic, ascunse titlul. -Tu ti-ai gasit cartea, Ulise? - Obraznicaturd, mormai el gi se intoarse la cdutarea lui. Se plimba de-a lungul rafturilor de volume, culoar dupa culoar, iin cele din urma se opri. Privirea ii era atat de concentrata pe cartile din fata lui, incat simti in spatele ochilor o durere surda i pulsatila. - Ulise! El scoase un volum din piele verde. isi fix privirea pe titlu, dorindu-si s4 vada literele clar, dar cuvintele ii dansara prin fata ochilor si apoi disparura de pe coperta. Isi dori si arunce afurisita de carte pe fereastra. —Am gasit. Atena lui se apropie de el, tinandu-si comoara stransa la piept intr-un fel care il facu s4 invidieze cartea aceea blestemata. Ar fi renuntat la titlul de marchiz ca sa fi fost el acel volum. -La trei, facem schimb de carti! Toate nesigurantele lui vechi de ani de zile se dezlantuira fara nici o retinere. Aproape cA se inec sub asaltul unei panici mult prea cunoscute. -Unu. Doi. Trei. Christopher studie volumul pe care Atena lui i-] intinsese si apoi reveni cu privirea la ea. Poate ca scanteia pe care ea o zari in ochii lui fu motivul care o facu s4 spuna: - Delphine. -Da. inteleg, minti el. Atena facu un semn din cap spre volurnul pe care i-l daduse. -Ai citit-o? il intreba, iar apoi nu-i astept4 raspunsul, ci incepu sA turuie vrute si nevrute despre carte: Stii cd autorul e o femeie? 27Christi Caldwell. Cartea a fost atat de controversatd, gopti ea, incat Napoleon a exilat-o pe autoare pentru parerile ei despre libertatea femeilor intr-o societate aristocratica. Si... Ea paru sa-i observe tacerea. Inchise imediat gura. Ce fascinant ca Atena lui prefera acea lucrare! Christopher se gandi la ceea ce fi povestise despre logodna ei si se intreba cat de mult contase, atunci cand ea alesese acea anume carte, frustrarea pe care o simtea fiindcé fi fusese limitata libertatea de a-si alege sotul. in cele din urma, ea igi ridica privirea spre el. Intrigd gi iubire. —Nu mi-ag fi inchipuit ca esti un romantic! Christopher se incrunta. La naiba! E] apucase cea mai apropiata carte la indemand. Se chinui sa schiteze un zambet larg. —Ai impresia c4-mi cunosti atat de bine pasiunile dupa atat de putin timp, dulce Atena? intreba el, gandindu-se la Lady Emmaline Fitzhugh si la cat de lamentabil esuase pe vremea cand o curtase, aga ca recunoscu fata de el insusi ca se putea ca Atena sa fi avut dreptate in privinta asta. De altfel, Intrigd si iubire nu poate fi con- siderata o scriere romantica. —Nu? se mira ea, incruntandu-se si coborandu-si privirea spre carte. Banuiesc cd n-ar trebui sa-mi dau cu presupusul doar pe baza unui titlu. Ea ii dadu inapoi volumul. Christopher il lua gi, la randul lui, ii return cartea. [si drese glasul. imi inchipui ca deja ni se simte lipsa amandurora. Oricat de greu ii era s4 renunte la acel moment de fericire alaturi de Atena lui, Christopher igi dadea seama ca ar fi fost dezastruos pentru amandoi sa fie descoperiti in acea biblioteca. Atena dadu din cap in semn cd intelesese. Igi puse volumul la loc. -Simt ca n-ar fi bine si ne luam ramas-bun si s4 nu ne mai vedem niciodata. Ea dadu s4-si scoata masca, dar Christopher isi puse cartea de- oparte si-i lua degetele intr-ale lui. Duca-se naibii decenta! Balurile mascate erau momentul saru- turilor interzise; un moment in care se putea intampla orice. fi intoarse degetele si aruncd o privire prelunga la palmele ei fine. —Sunt de acord, dulce Atena, Nu vreau sa stric momentul asta cu revelatii care n-au cum sa faca bine nici unuia dintre noi. —Deci Asta-i un ramas-bun. 28Nunta neasteptata Da, aga trebuia sa fie. Pentru amandoi. Dupa ce se incheia balul mascat, ei erau fortati sa revina in lumea asteptarilor rigide sia ca- toriilor aranjate. La cat era de afurisit, Christopher voia sa mai fure o clipa inainte ca tatal lui sa-i forteze mana gi si se trezeasca insurat ca sa achite o datorie de familie. Asta, pentru ca el si ea sa stie ca, la un mo- ment dat, intre ei nu existasera decat rasete, sinceritate si libertate. —Intalneste-te cu mine! Auzind propunerea lui scandaloasa, ea facu ochii mari. Ce n-ar fi dat Christopher ca incAperea s4 fi fost scaldata in lumina, astfel incat el s4 poata vedea ce culoarea aveau ochii ei fermecatori! —Poftim? icni ea. -In ultima zi din sezon, daca tu nu esti logodita si eu sunt, fireste, liber, intalneste-te cu mine in Gradinile Kensington. Acele cuvinte sunau nebuneste chiar si pentru el. Nu exista nimic cuviincios, intelept sau necesar in propunerea lui impulsiva, dar, daca tot trebuia s4 implineasca dorinta tatalui sau... atunci macar isi putea permite indrazneala de a se gandi la Atena lui cea misterioasa gi de a-i afla intr-o bund zi identitatea reala. -Foarte bine. Atena se apleca, ii dadu un sarut pe obraz si traversa, grabita, incaperea. Tocmai in clipa in care degetele ei atingeau clanta, Christopher spuse: - Atena, inca ceva! Ea se intoarse spre el. -Multumesc. Atena igi inclina usor capul. —Pentru ce? »Pentru cd mi-ai permis s4 uit. Pentru cA m-ai facut s4 zambesc. Pentru visul frumos pe care il reprezinti“ in schimb, el murmura: ~ Pentru compania ta. Atena deschise usa gi fugi.Capitolul 3 SESSPO Cronica de societate a lui Lady Ackerly In timp ce vicontele si vicontesa de M. isi intampinau oaspetii, domnisoara S.W. si-a scapat evantaiul pe trepte. Neasemuita Lady D.H. s-a tmpiedicat de obiectul cu pricina gi a cdzut, foarte gratios, pe scari. Sophie facu ochii mici din pricina razelor de soare care inundau sala de mese. Stomacul i se intoarse pe dos in clipa in care simti mirosul de eglefin afumat, orez $i oud fierte, precum si o multime de alte arome specifice dejunului. isi dorea sa-si lase capul in maini si s4 geamé, dar fratele ei, Geoffrey Alistair Winters, viconte de Redbrooke, era agezat de cealaltd parte a mesei. Buzele vicontelui incremenisera intr-o grimas4 sumbra $i severa. El nu-i spusese nimic despre evidenta ei stare de ameteala din noaptea trecuta. Sophie crezuse cA avusese norocul ca el s-o fi sca- pat din vedere si, astfel, sa fie scutita de criticile lui. Geoffrey ii facu semn unuia dintre valeti. -Te rog s-o servesti pe sora mea cu o portie zdravanda de kedgeree!. Valetul imbracat in livrea aduse degraba de pe bufet o farfurie plina cu kedgeree si cu gunca, pe care o aseza in fata lui Sophie. Ei fi era foarte greu sa-si inghita nodul din gat. isi duse servetul la buze si se luptd cu valul naucitor de greata. Fratele ei igi puse ziarul deoparte si se apleca in fata. —S-a intamplat ceva, sora draga? Pe Sophie o napadi greata. Inghiti in sec. - Absolut nimic, raspunse ea, intepand cu varful furculitei o bucata de gunca si fluturand-o apoi intr-o parte a scaunului, ast- fel incat cainele ei, Duke, un mops cafeniu, cu o dunga neagra pe spate, sa se ridice si sA inghita pe data toata gunca. De ce intrebi? ' Mancare traditionald anglo-indiana, constand din orez, pegte afumat, ova fierte, curry, stafide si patrunjel. 30Nunta neasteptatd Geoffrey pufni si se lisa pe spate in scaun. {si incruciga bratele pe piept si continua s-o studieze. -Esti sigura ca te simti bine? Capul gi tot corpul o dureau pe Sophie de parca ar fi fost tarata de calcaie prin toata Londra $i aruncata sub rotile unei trasuri care trecuse in mare viteza pe strad4. Nu era in stare sa aiba nici macar un gand coerent. -Ma& simt bine, spuse ea cu un zambet fortat. Musca usurel dintr-o bucata de paine calda si crocanta. Stomacul i se revolta precum o nava zgaltaita de furtuna pe mare, iar ea scapa restul de paine pe podea. Din doua muscaturi mari, Duke inghiti ofranda si apoi scoase un latrat de incantare. —Am mai vorbit cu tine despre cainele asta pe care il lagi sa intre in sala de mese! Sophie se intinse si il ridica pe Duke in poala. {si ingropa obrazul in blana lui aspra. —Nu mai vorbi astfel! O sa-i ranesti sentimentele. -Nu mi intereseaza sa discut despre cdinele asta mizerabil! -Nu-i mizerabil! Lui Sophie nu-i pasa ce credea frate-sdu despre cdinele ei. De parca ar fi inteles cum fi luase apararea stapana lui, Duke o linse pe obraz. Geoffrey se incrunta. ~As vrea sa discut despre starea ta civila. Ea gemu si apoi tresari pe masura ce sunetul ameninta sa-i crape capul in doua. »Nu!* Nu era momentul sA discute despre casatorie. Trebuia si aiba tintea limpede, nu sa se lupte cu efectul alcoolului baut in exces. Din pacate, fratele ei o incoltise cu dibacie. Sophie isi las cdinele pe podea. E] mai scoase un ultim latrat si pleca din incapere. Ea ofta. »Ce mare norocos e Duke!” isi impinse intr-o parte farfuria neatinsa. —Am avut rabdare cu tine trei ani, reveni Geoffrey la subiect. 31Christi Caldwelf- Da, da, avusese. Sophie isi incrucis4 minile in poala ca sa le ascunda tremuratul. Geoffrey ii vorbise despre casatoria cu lordul Carmichael, eveniment care ar fi trebuit si se produca in cazul in care ea nu si-ar fi gasit perechea pana la cel de-al treilea sezon social. Lordul Carmichael era chel ca o luna plina si avea o burt4 care se putea lua la intrecere cu cea a lui Prinny’. Pe deasupra, avu- sese deja trei sotii. Sophie n-avea nici o dorinta sa fie nefericita cu numarul patru. -Nu vreau s4 m4 marit cu un barbat care e cu treizeci de ani mai mare decat mine! -Dar cu un barbat care e cu opt ani mai mare decat tine? Ei bine, descrierea parea foarte specifica, motiv pentru care era cu atat mai ingrijoratoare. ~ Despre cine vorbim? Privirile celor doi frati se indreptara spre ug4. Mama lor statea in prag. Sophie ofta. Ajunsese din lac in put. Cu siguranta ca maica-sa auzise cuvantul ,casatorie“, drept pentru care venise valvartej. Geoffrey ii facu semn sa se ageze. -Discut cu Sophie despre perspectivele ei matrimoniale, spuse el in timp ce maica-sa lua loc pe scaunul ei. Sau despre lipsa de perspective, de unde $i necesitatea umili- toare ca Geoffrey sa intervina. ~Sunt foarte multumita..., incepu Sophie. Geoffrey ridica o mana. -Dupa cum spuneam, am avut rabdare. -Noi am avut rabdare, fl corecta mama, lasandu-se, cu o bufni- turd, pe spatarul scaunului. Geoffrey continua: ~Intr-adevar, Carmichael e prea batran ca sa ti se potriveasca. ~Da? Fratele ei nu era niciodata de acord cu ea in nici o privinta. Sophie scoase o rasuflare rasunatoare, care pieri ins de indata ce ea auzi urmarea la acel preambul: -Dar asta nu inseamnd ca nu exista domni absolut potriviti, din randul cdrora s4-ti poti alege o pereche excelenta. ' Supranume afectuos pe care supusii i -au dat regelui englez George al IV-lea (1762-1830). 32‘Nunta neasteptata Sophie se stramba. Fratele ei facea ca totul s para la fel de ro- mantic precum expunerea unei iepe ca sa fie cercetata daca era sau nu buna de monta. Ea incerca sa-si ignore durerea pulsatila din spatele ochilor si sa se concentreze la intelesul cuvintelor lui. Era limpede cd Geoffrey se gandea la un domn anume. - Despre cine vorbesti? - Despre un domn perfect acceptabil. Detine in grajdurile lui unii dintre cei mai apreciati cai din Anglia. Da, iata visul oricdrei domnisoare! —Cine e? insista ea. -Contele de Waxham. Cu siguranta ca auzise gresit, nu? Sophie fu gata sa izbucneasca in ras. Tresari pe loc de durere, regretandu-si rabufnirea de veselie. isi apasa degetele pe tample. -Glumesti! Christopher? se mira ea la auzul numelui acelui vecin, fiinded mosia din Kent a familiei lui Christopher se afla Jang cea a lor. N-am mai vorbit cu Christopher de cand... Cuvintele ii ramasera suspendate in aer. Mintea ei rataci spre noaptea aceea de demult, in care il descoperise pe Christopher citind in grajdurile marchizului de Milford. Noaptea incendiului. De atunci, el nu-i mai adresase niciodata altceva decat vreun salut aruncat in treacat. Era ca $i cum ar fi invinuit-o pentru incidentul care distrusese grajdurile tatalui sau. Geoffrey isi puse coatele pe masa si se apleca in fata. ~De cand..,? insista el. ~Nu conteaz4. Nu ma méarit cu Christopher. Sophie isi 14s4 capul pe spate. Ea nici nu credea ca Christopher gi-ar fi dorit s-o ia de sotie. In copilarie, se tachinasera unul pe altul fard nici o mila. Totusi, dupa ce ea ajunsese la Londra in calitate de domnisoara pe cale s4 debuteze in inalta societate, asteptandu-gi cu nerabdare primul ei sezon, isi inchipuise ca Christopher avea sa lase deoparte vechile animozitati din copilarie si sa vind la ea precum un prieten dornic s-o ajute s4-si faca intrarea in lume. Aflase foarte repede ca teribil de admiratul conte de Waxham n-avea nici cea mai mica intentie s-o recunoasca sau sa dea de in- teles c& familiile lor s-ar fi cunoscut. in schimb, paruse sa faca tot posibilul s-o evite. 33Christi Caldwell. Ceea ce fusese perfect in regula pentru Sophie. Cum ea era va- zutd ca o ciudatenie social4, reputatia impecabila de care se bu- cura Christopher in randul lumii bune o iritase intotdeauna. Nici o domnisoara nu-si dorea sa i se aminteasca de imperfectiunile ei. Mama ei isi drese glasul. -Te asigur, Sophie, ca eu si fratele tau vorbim foarte serios. Waxham ar fi o pereche splendida pentru tine. -Nu! Geoffrey se incrunta. — Nu trebuie neaparat sa te rog! -Te porti de parca am fi in epoca feudala, Geoffrey! Ce mai ur- meaza? Daca nu sunt de acord, o sa ma inchizi intr-un turn? Geoffrey incrunta din sprancene. -N-avem turn! Sophie inchise ochii. Se ruga in gand sa prinda puteri si si poata discuta cu fratele ei. Deschise ochii si intalni privirea lui Geoffrey. —Spusele mele despre turn au fost un sarcasm. Nu vreau s4 ma marit cu Christopher. Acesta o curtase pe buna ei prietena, Lady Emmaline, devenita acum marchiza de Drake. El nici macar n-o observase pe ea, pe Sophie, lucru pentru care fi fusese nespus de recunoscatoare. Dar ce ti facea pe Geoffrey si pe maici-sa 9 creada ci ea avea sd fie in stare s4 cucereascd pe cineva cu inalta lui pozitie in societate? Mama ei isi netezi fustele si-i vorbi cu blandete: - Sophie, draga mea, ai putea ajunge mult mai rau decat mari- tata cu Waxham. -Asg putea ajunge si mult mai bine, mormai Sophie in soapta. - Oho! spuse Geoffrey, taraganat. Cu cine? - Cu ducele de Mallen. La auzul numelui rostit de ea, in camera se asternu tacerea. Mama si Geoffrey schimbara o privire. Era singurul nume in stare s-o reduc la tacere pe vicontesa. Geoffrey rase si se alese praful de stratagema lui Sophie. »O, mojic nesuferit!* Si vrei sd cred ca l-ai putea face pe duce sa tind la tine? Sophie inlemni si se uita la mama éi, pe al crei chip se zarea o expresie la fel de uimita, dandu-i clar de inteles cd n-avea ce ajutor sa caute la ea. Era mai mult decat revelator ca insasi femeia care te 34Nunta neasteptata adusese pe lume sa aiba atat de putina incredere in capacitatea ta de a-ti gasi un sot! $i nu orice sot... ci unul dintre cei mai stimati membri ai nobilimii. ~Cred ca ai innebunit, spuse Geoffrey. Sophie se incrunta. il respecta foarte mult pe duce, dar faptul ca ii pomenise numele n-avea nimic a face cu vreun drag pe care sa i-] poarte, ci mai degraba cu misteriosul ei Ulise. Reusise si ramana neméAritata doud sezoane. Daca reusea s4 mai ram4na aga vreme de inca unul gi sa-] reintalneasca pe barbatul care o fascinase atat de mult in biblioteca... -Sophie, esti atent la fratele tau? »Nu“ -Da, minti ea. -Ducele de Mallen n-a dat prea multe semne ca ar fi interesat de tine. - Nu-i adevarat, insista ea. M-a invitat de mai multe ori la dans sezonul trecut, doua dintre acele dansuri fiind valsuri. - Asta s-a intamplat numai pentru ca egti prietend cu Lady Emmaline, sublinie Geoffrey. Ei bine, aici el avea dreptate. Dar Sophie n-avea de gand s-o recunoasc, flindca astfel s-ar fi dus pe apa sambetei tot rationa- mentul ei. -Em mi-a spus cu totul altceva. Sophie stranse din pumni pe sub tablia mesei. Geoffrey si mama schimbara priviri sceptice. Cu toate astea, linistea care plutea in sala de mese fi dadu de in- teles lui Sophie cd amandoi pareau sA se gandeasc la cuvintele ei. Poate ca isi doreau ei s-o marite, dar, in acelasi timp, tineau foarte mult sila statutul lor in societate. -Waxham e o certitudine, spuse Geoffrey in cele din urma, naruindu-i speranta. -O, bineinteles ci e, mormai Sophie. ~E foarte cdutat, spuse mama, venind in ap4rarea contelui, desi se abtinuse de la orice comentariu cu cateva clipe mai devreme, atunci cand Geoffrey pusese sub semnul intrebarii statutul lui Sophie in societate. Incruntarea lui Sophie se adanci. Atitudinea mamei gia fratelui ei o ranea mai mult decat voia s4 recunoasca. 35Christi Caldwelt. -N-am nevoie ca Geoffrey sa-mi ingire lista nesfarsita a cali- tatilor marete ale lui Christopher. Mi-a vorbit deja despre graj- durile contelui. Nici mama, nici Geoffrey nu parura sa perceapa incercarea ei de a fi sarcastic4. Sau poate cd voiau s-o ignore. Geoffrey isi continua discursul: ~Eu spun doar ca, in lumina legaturilor noastre de familie, Waxham e o certitudine. Sophie se l4s4 pe spatarul scaunului si-si sprijini bratele pe co- tiere. Batu darabana cu varful degetelor gi tresari pe masura ce durerea de cap incepea s4-i sporeasca. ~ Legatura nu e atat de mare pe cat ai vrea sd crezi... Cu rasuflarea intretaiata, mama o intrerupse pe Sophie: -Tatal tau $i marchizul de Milford si-au inceput prietenia inca din tinerete! Cum indraznesti s4 spui ceva atat de lipsit de consideratie? Sophie isi cobori privirea in poala, rusinata de cuvintele ei pri- pite. Tatal fi murise cu c4tiva ani inainte ca ea s4-sifaca debutul in societate. Si avusese mereu sperante atat de mari in privinta c4sa- toriei fiicei lui! Se intreba ce ar fi spus el acum despre modestele ei perspective de miritis. ~Imi pare rau, se scuza ea. Mama ei trebuie sa-i fi simtit sinceritatea din vorbe, fiindca dadu din cap in semn de aprobare. —Ceea ce voiam s4 spun e cd Christopher n-are nici o obligatie fata de familia noastra, preciza Sophie. Of, era cumplit de deprimant sa te gandesti la tine ca la o obligatie! Geoffrey facu un semn de tagada cu degetul aratator. ~Aici te ingeli, draga mea sora. Sophie facu ochii mici la auzul notei ciudate din tonul fratelui ei. Geoffrey vorbise de parca ar fi fost la curent cu o barfa intere- santa despre familia lui Christopher, una pe care nu intentiona s-o impartdseasca... ceva ce l-ar fi obligat pe Christopher sa se insoare cuea. —Deci exista motive mai puternice care s4-l facd s4 se insoare cu mine? Ar trebui sa fie ceva care si depdseasc4 cu mult legaturile dintre familiile noastre. 36Nunta neasteptata Geoffrey clatina din cap si paru s4-si vind in fire. -Nu fi prostuta, Sophie! Voiam doar s4 spun cd marchizul are o mare influenta asupra lui Waxham. Grozav, deci Geoffrey voia s-o marite cu un domn fara coloana vertebrala sau vointa proprie. Splendid! Rotitele din mintea lui Sophie incepura sa se invarta ca vantul si ca gandul in clipa in care ea incepu sa simta ca situatia fi scapa de sub control. -Emmialine mi-a spus ca ducele are o mare stim pentru mine. Cu siguranta ca, de-a lungul anilor, Em spusese ceva de genul asta, nu? Ispita pe care o reprezenta un titlu de duce paru prea mare pen- tru ca Geoffrey sa reziste. ~O sa te las sa-ti incerci norocul cu Mallen, dar, intre timp, n-ai voie s4 faci nimic ca s4-l descurajezi pe Waxham. Sophie se apleca in fata, avantandu-se ca s4 se opuna conditiilor impuse de Geoffrey, dar tresari in clipa in care migcarea brusca paru sa faca incaperea sa se invartd odatd cu ea. Geoffrey ridicd dintr-o spranceand. -Toate bune, sora draga? — Bune, raspunse ea printre dinti. —Foarte bine, se bucura el, intorcandu-se spre mama lor. Ag vrea sd inviti familia lui Waxham la cina. -Uiti intentionat un detaliu important: Waxham $i Mallen sunt prieteni apropiati. Mallen nu |-ar trada niciodata pe Christopher facandu-mi curte in acelasi timp cu el. lata o miscare disperata din partea lui Sophie! Ea isi tinu respiratia. Geoffrey isi ridicd furculita si o infipse intr-o bucata de rinichi, pe care o baga in gura si o mesteca cu o grija meticuloasa. -Daca Mallen e atat de indragostit de tine pe cat ne-ai dat de inteles, atunci crede-ma, n-o sa conteze! Sophie isi apuca intre dinti interiorul obrazului. Fratele ei o prinsese pe picior gresit! Totusi, mai exista o urma de speranta. La urma urmei, Geoffrey era ferm convins c4 monstrul increzut, »foarte cautat", care o tachinase in copilarie si o ignorase dupa ce devenise domnigsoar4, chiar avea s4 onoreze dorintele tatalui sau gi s-o curteze. 37Christi Caldwell ~Cum doresti, Geoffrey, incuviinta Sophie. ~Deci, ar rezolvat! O cina, spuse el dand din cap ca s4-si inta- reasca spusele. Nerabdatoare sd primeasca oaspeti, vicontesa batu din palme. -Minunat! Sophie se tranti pe spate in scaun. »Da, splendid!“ —Daca ag considera ca ne e ajutor, as aduce cei mai buni profe- sori de eticheta, care sa te invete totul despre conversatia potrivita la dineuri. Sophie stranse din dinti. — Dar deja cunosc totul despre conversatia potrivita la dineuri! —Nu asta spun $i ziarele de scandal, mormii fratele ei printre dinti. Sophie isi incrucisa4 bratele pe piept. -Chiar nu-i vina mea ca acea Cronica de societate a lui Lady Ackerly a avut ceva de obiectat fata de faptul c4 am vorbit despre Duke. -Stii, desigur, cd e inacceptabil sa discuti despre reproducerea cainilor? ~N-am facut decat s4 pomenesc de puii pe care i-a avut Duke. -|-ai spus asta lui Prinny! Sophie se lipi cu spatele de scaun. -Hmmm... Am crezut cd avea sa-] fascineze imperecherea mop- sului meu cu 0 potaie raioa... Mamei lor i se taie rasuflarea. ~Sophie! strig4 ea, batand din palme. E mai mult decat suficient! Geoffrey, s4 nu cazi in capcana surorii tale! Sophie... nu... nu fi... Sophie. »Nu fi Sophie!“ De cate ori nu rostise mama ei acele cuvinte? Cea mai timpurie amintire a lui Sophie data din perioada primei ei guvernante. De unde si fi stiut Sophie c4 femeia purta peruca pentru ca era cheala? $i ce fetita de cinci ani n-ar fi avut nenumarate intrebari pe acea tema? La urma urmei, daca femeia era cheala, oare avea s aiba gi ea, Sophie, aceeagi soarta? in final, femeia se simtise pe deplin insultata. Ii facuse bagajele gi plecase valvartej, iar Sophie ramdsese fara prima ei guvernanta. Ea ofta si-si trase scaunul in spate. 38Nunta neasteptata ~Serios vorbind, mam, nu mai sunt un copil! Si nici n-ar trebui sa fiu supusa unei asemenea examinari nedrepte. Societatea isi avea frumusetile ei neasemuite, care-ti tdiau ra- suflarea. fn cazul lui Sophie, ea nu fusese considerata nici macar oarecum draguta. Mama ei of ta. -Lady Emmaline a avut o influenta atat de buna asupra ta! Mare pacat ca ea e maritaté, iar tu esti, tu esti... Mama flutura din mana in directia lui Sophie. Aceasta din urmé isi inclina capul. ~Tar eu sunt...? ~Tu esti nemaritata, incheie Geoffrey de dincole de masa, fa- cand ca discutia si revind de unde plecase, drept pentru care el isi sprijini palmele de masa si o privi pe Sophie in ochi, zicand: Draga sora, m-am impacat de multa vreme cu gandul cd nu esti vreo mare frurnusete. M-am impacat si cu faptul ca ai un talent deosebit la spus lucruri nepotrivite. Insa n-am sd accept s4 rami neméritata. Cu ct gasesti mai repede o solutie pentru inevitabil, cu atat 0 sa-ti fie mai bine. Sophie isi inclesta pumnii in poala. O, daca ar fi avut un pic mai tnult curaj, i-ar fi dat lui Geoffrey un pumn in fata, unul demn de insugi Gentleman Jackson'! Doar cé Geoffrey $i mama se asteptau la o asemenea reactie din partea incorigibilei lor surori si fice. Hotdrata s4 nu confirme proasta parere pe care cei doi o aveau despre ea, Sophie se chinui s4 zAmbeasc gi se ridica in picioare. ~Cu permisiunea voastra, Duke trebuie scos la plimbare. ~Sa te porti frumos! striga Geoffrey. ~ Si s-o iei pe Lucy! adaugd mama. Sophie isi dadu ochii peste cap. ~V4a purtati de parca ag fi in stare s4 intru in cine gtie ce belea in timpul unei plimbari de dimineata! tsi scuturd buclele gi trecu pe lang’ mama ¢i fratele ei, alegand sa ignore privirea incarcata de suferinta pe care o schimbara cei doi, care erau atat de neincrezatori in privinta ei. O, da, cat de putina incredere aveau in ea! 1Cetebru pugilist englez care a trait la sfargitul secolului al XVILI-lea. 39Capitolul 4 SESEBD Cronica de societate a lui Lady Ackerly Domnisoara S.W. s-a ciocnit cu un servitor la balul contesei de T. Acesta a scapat tava cu pahare de sampanie $i a tmpanzit podeaua sali de bal cu cioburi de sticla. Baronul de W. si partenera lui au cdzut in mijlocul gramezii de cioburi. Sophie isi duse o man la ochi, incercand sa si-i apere de razele stralucitoare ale soarelui. Tresarind din pricina luminii orbitoare, incerca sa-si inabuse un val de greata. Niciodata! N-avea s4 se mai atinga niciodata de tarii! Aruncd o privire la aleile intesate de lume din Hyde Garden, care i se dezvaluiau in departare. Scruta orizon- tul cu privirea, c4utandu-si cainele. —Unde esti, Duke? Cu sufletul la gura din cauza efortului, se strecura printre cuplu- rile elegante care se plimbau prin gradini. Lorzii si doammele care treceau pe acolo intampinara purtarea ei lipsita de rafinament cu murmure uimite si cu priviri ingrozite. Sophie auzi nechezatul unui cal, urmat de o serie de tipete. ~ Duke, spuse ea cu rasuflarea intretaiata gi o lua la fuga spre toata nebunia. —Domnisoara Winters! striga Lucy cu glas ascutit. Vicontele... Sophie mari pasul pentru ca Lucy, camerista, s4 ram4na cu mult in urmi. Stia prea bine ce probleme o asteptau acasa. Cu siguranta c4 n-avea nevoie de vreun memento din partea insotitoarei sale care nu-i era credincioas4 defel. Sophie urc4 un mic deal acoperit cu iarba si, cu mainile in gold, cercetd imprejurimile. Incremeni cand fl zari Duke. Mopsul cel ca- feniu alerga in cerc in jurul unei iepe negre, uriase. Sophie gemu si cobori delusorul in fuga. Piciorul i se incurca in tivul de dantela al rochiei de culoa- rea fildesului. Ea scoase un suspin si-si intinse bratele ca s4 se 40‘Nunta neasteptatd echilibreze, dar era prea tarziu. Se rostogoli in fata si aluneca pana c4nd ateriza, cu o bufniturd, la poalele dealului. Duke ii sari pe piept cu labutele din fata. Ea tresari si il inde- p4rta usurel de pe ea. Limba lui aspra si sarata ii linse obrazul, iar ea igi intoarse capul ca sa-si certe cdinele buclucas. -O, Duke! Nu e frumos! Nu e deloc frumos! isi inchipuia deja ce urma sa citeasca in Cronica de societate a lui Lady Ackerly a doua zi de dimineata. O silueta impunatoare se aplecd deasupra ei, acoperindu-i vede- rea neingradita spre cerul de primavara tarzie. Un domn se lasa intr-un genunchi langa ea. ~Te-ai ranit? Ea inghiti in sec. -Nu. Eu... Sophie se impinse pe coate si gemu. Dintre toti calaretii din Hyde Park, trebuise ca Duke s4 dea tocmai peste Christopher Ansley, conte de Waxham... cosmarul ei din copilarie si modelul de perfectiune al inaltei societati. Sophie ar fi acceptat mai degraba s-o ajute Lady Ackerly. -Tu! Christopher se incrunta. —Trebuia si-mi dau seama in clipa in care impielitatul de caine lasat de capul lui, spuse el facand un semn smucit din barbie spre Duke, aproape ca m-a doborat de pe cal, ca trebuia sa fii cumva implicata in povestea asta! Duke se l4sa pe labutele din spate. Cu limbuta rozie atarnandu-i intr-o parte, el latra, fericit, la conte. Cainele parea s4 se priceapa si mai putin la oameni decat crezuse Sophie initial. ~Sunt sigur cd fiara ta l-a speriat! sari ea in ajutorul mopsului ei celui ager. La urma urmei, impielitatul, asa cum il numise Christopher, era mult mai loial decat majoritatea oamenilor. incruntarea de pe chi- pul lui Christopher se adanci. - iti aduc la cunostinta c4 Intrepid nu-i o fiard. Eo iapa rafinata si frumoasa. El il batu usurel pe Duke peste crestet. Paru apoi s4-si amin- teasca enervarea ce-] cuprinsese, fiindca isi trase mana inapoi dintr-odata si o apuca pe Sophie de tivul fustei. 41Christi Caldwell. ~ Ce faci, Christopher? suier4 ea printre dinti, aruncand o pri- vire la oamenii din apropiere. Nu-si putea decat inchipui ce anume aveau sa povesteasca zia- rele de scandal despre acea ultima patanie a ei. Christopher ii urma directia privirii si se incrunta la trecatorii care se uitau lung la corpul intins al lui Sophie. —Mé& asigur ca nu esti ranita, spuse el dupa ce observatorii lor igi luard talpasita. Pielea i se infiorase acolo unde degetele lui prelungi fi mai strangeau inca glezna. Cu inima batandv-i foarte ciudat, ea il lovi peste mana. ~Nu trebuie s4 ma atingi! Nu in public. Nu atunci cand atingerea ii provoca cele mai stranii si mai necu- noscute senzatii undeva in pantece. Christopher zambi larg si-si muta privirea de la piciorul ei la ochii care il priveau cu repros. - Asta e o invitatie de a te atinge atunci cand suntem intre patru ochi? Sophie isi acoperi gura cu mana, facand ochii mari. -Dumneata, domnule, nu esti un gentleman! El ii facu de indata cu ochiul. -Alergand atat de ravasita prin Hyde Park, nici tu nu prea pari s4 ai manierele unei doarnne! Sophie se intreba ce ar fi zis despre ea ireprogabilul conte daca ar fi gtiut cd mai avea inca mintea tulbure din cauza alcoolului pe care, cu o seara inainte, il degustase alaturi de un domn misterios. El isi inclina capul. ~Ce-i? rabufni ea. -incerc doar sa interpretez licarirea malitioasa din ochii tai. Christopher nu-i mai dadu sansa de a raspunde, caci se apleca peste piciorul ei si-i cuprinse din nou glezna in mana. ~Ti-am spus c4 nu trebuie s4 m4 atingi! zise ea cu sufletul la gura. Nu dadea bine sa fie vazuta intr-un moment in care Christopher oatingea atat de intim. El isi ridica privirea atat de iute, inc4t o guvita neagra ii scapa din coada stransa la ceafa si-i aluneca peste ochi. 42Nunta neasteptata Doar pentru ca incerca s-o ajute... si pentru ca, probabil, ii era yreu sa vada... si pentru c4 fusese surprinzator de bland cu Duke, Sophie ceda tentatiei si-i indeparta suvita solitara de pe frunte. Tot corpul lui Christopher p4ru s4 incremeneasca. O val de caldura lua cu asalt obrajii lui Sophie. ~Mi-am... hmmm... imaginat ca ti-e greu s4 vezi si m-am gandit ca, daca iti dau parul din ochi, poti s4 vezi mult mai bine gi... ,Taci, Sophie! Taci.” Ea inchise gura numaidecat. ~{mi atingi parul in public, dar nu-mi permiti sa-ti verific glezna? se mira el. ~E cu totul altceva. Din fericire pentru Sophie, Christopher nu insist. in clipa aceea, ea nu stia deloc cat de cu totul altceva" era. El scapa un oftat chinuit. -Foarte bine, atunci. Se ridica si-i intinse o mand ca s-o ajute si pe ea. $i pentru cd nu putea sa ramAna la infinit in mijlocul intinderii din Hyde Park, cu un public foarte interesat de fiecare migcare pe care 0 facea, Sophie il lua de mand. © podidird lacrimile in clipa in care reusi s4 se ridice si calcd intr-un petic umed de pamant, prabusindu-se pentru a doua oara pe jos. Duke sari in patru labe si se apucd s& danseze in cere pe lang Sophie, crezand, fara indoiala, 4 ea si contele jucau un fel de joc. Christopher ii arunca o privire fugara, iar apoi igi concentra toata atentia la Sophie. -Nu fi prostuta, Phi! Lasa-ma sa vad daca n-ai nimic rupt. Ea clatina din cap cu atata putere, incat cocul deja slabit i se desprinse cu totul si parul fi aluneca pe spate. -Nue nimic rupt, Christopher! El spuse cu glas coborat: ~Chiar crezi asta, Phi? fn loc s-mi accepti ajutorul, ai prefera croiesti drum prin Hyde Park cu o glezna rupta? -Nu trebuie s4-mi spui ,,Phi*! il certa ea, aruncand o privire fu- visa la spectatorii indiscreti care se stransesera din nou in jurul lor. Te dai in spectacol! Christopher ridica dintr-o spranceana. 43—-——-- Christi Caldwell. -Cred ca ai trecut de mult de o scena dupa ce napasta ta de caine a luat-o la fuga prin parc si aproape ca m-a dobort de pe cal! Fie cd Duke era cu mult mai putin inteligent decat crezuse Sophie, fie ca el avea nevoie disperata de atentie, cert fu cd mopsul cel lipsit de fidelitate se gudura la picioarele lui Christopher si il privi dragastos cu ochii lui mari si ciocolatit. Gata si cu mitul cdinelui loial! Ea incered sd se uite nepartinitor la Christopher. Era ciudat, dar nu observase niciodata cum trupul lui subtire si musculos 0 depasea cu peste treizeci de centimetri. Pielea bronzata dadea de inteles ca el se simtea de minune la soare. O, Doane! Scoase un tipat de spaima. isi facu vant cu mana. Vai, Christopher era... Christopher era... ~Ce-icu privirea asta? »Chipes!“ ~ Ce-t cu ce privire? intreba ea putin prea repede. igi cercetd capul cu varful degetelor. Cu siguranta cd se lovise Ja cap cand cazuse. Nu exista explicatie mai potrivita pentru faptul c4-si daduse seama dintr-odata ca vechiul ei cunoscut, Christopher, era un domn mult prea chipes. ~Arati de parca ai fi inghitit o farfurie plind cu hering inacrit! constata el. Sophie isi veni in fire si-si lsd mainile pe langa corp. -Nue heringul un peste acru de felul lui? mormai ea. Un hohot de ras sepa printre buzele lui de o perfectiune sculp- turala si paru s4-l surprinda la fel de mult ca $i pe ea. Christopher o lu in brate, de parca n-ar fi fost cu mult mai grea decat unul dintre puii pe care fi facuse Duke cu cateluga raioasa ce trecea mereu pe la bucdtariile de acasa. Puterea bratelor lui nu era deloc de neglijat, data fiind silueta plinuta a lui Sophie. Ea clatina din cap ca s4-si limpezeasca gandurile. Nu se ranise in urma cazaturilor, dar cu siguranta c4 inca mai era naucita de pe urma exceselor din seara trecuta. Nu putea sa-si explice altfel strania senzatie de lipsa de aer pe care i-o provocase revelatia fortei lui Christopher. Dar cum de nu observase pana atunci franturile de auriu si de verde care dansau in ochii lui de culoarea alunei? Sau forta trupului sau mladios si masliniul pielii datorat ascendentei lui italiene? Avea un par negru, de o bogatie incantatoare, pe care, 44Nunta neasteptata ——_—— chiar daca era mult mai lung decat se cuvenea, si-] prindea la ceafa. Asta o facea pe Sophie ca, privindu-l, s4 se gandeasca la un pirat. ~Nebunie curat’, morméai ea cu voce tare. -Phi? Esti bine? Nu. Incepea sa creada cd nu era. Nu daca il studia pe Christopher cu ochii unei femei. Dorindu-si cu disperare s4 puna distanta intre pieptul lui lat, imusculos, si inima ei care o luase razna, Sophie il impinse discret. -Lasa-mi jos! Ma auzi? -O, te aud, Phi! Daca nu esti atentd, o si auda si toti cei care ne urmaresc. in plus, ultimul lucru de care mai am nevoie e ca tata sA descopere c4 te-am lasat in plata Domnului, chiar daca doar tu esti de vind pentru situatia asta. O sa fii nevoita s induri toata umilinta. -Hmmm... Sophie se lipi de pieptul lui. {gi aginti privirea la cimaga lui de in, alba $i scrobita, ca sd nu mai observe privirile fascinate ale lorzilor gi doamnelor pe langa care treceau. Christopher se opri langa iapa neagra, care pastea de zor dintr-un tufis. El o 14s4 jos pe Sophie cu grija cu care ar fi manuit © comoard nepretuita si urca in sa. Apoi, aplecandu-se, o ridicd dintr-odata si o aseza in locul din fata lui. Camerista ei, Lucy, cobori panta dealului. Cu rasuflarea taiata, aproape ca o lua la fuga pana cand ajunse in dreptul lui Sophie. -Domnisoara Winters! Sophie fi facu un semn din cap spre mopsul care latra din toate puterile la Christopher. -Ocupa-te pe Duke! Lucy ramase cu gura cascata, iar Christopher dadu pinteni calu- lui, care se puse pe galopat. - Camerista mea... -Cred ca poate s& gaseasca gi singura drumul spre cas, ii gopti ella ureche. Rasuflarea lui, un amestec de cafea si de citrice, ii gadila delicat pielea lui Sophie. Ea se tinu dreapta ca lumanarea. Pe masura ce impetuosul cal negru al lui Christopher o aducea tot mai aproape de casa, mintea ei incepu s-o ia la goana. Isi putea doar inchipui ce aveau si spuna 45——— Christi Caldwell ziarele de scandal. Incorigibila domnisoard S.W. gi cdinele ei cel neas- tampdrat aproape cd l-au ucis pe fermecatorul conte de W. Ea igi mugcd adanc buza de jos. O, cat detesta sd le dovedeasca fra- telui si mamei ei c4 aveau dreptate! Ei se asteptau mereu ca Sophie sa provoace vreun scandal gi iatd cd acum ea reusise 34 facd 0 scend de toata frumusetea! Nimanui n-avea s4-i pese ca lesa lui Duke se rup- sese. Si nici ca gastele de pe lac il speriasera pe mopsul cel irascibil si il fAcuserd s-o ia la fuga spre iapa neagra si masiva a lui Christopher. Toata lumea avea si vada doar c4 Sophie reconfirmase astepta- tile foarte sc4zute pe care le aveau cu totii atunci cand venea vorba de ea. — Phi, poti sa te rezemi de mine! Ea govai o clipa, apoi se relaxd gi-i permise s-o sprijine. - Geoffrey o sa fie negru de furie! - Imi imaginez cd formularea ta e un eufemism, spuse el cu glas. taraganat. Sophie il privi peste umar si se astepta sa-i vada pe buze un suras condescendent. Ochii lui de culoarea alunei erau atintiti la drum, iar expresia neutra pe care 0 avea pe chip nu trada nimic din ceea ce gandea cu adevarat. -Atunci, data fiind propunerea pe care mi-a facut-o Geoffrey de dimineata, poate c4 n-o sa fie cazul, mormi ea. Christopher se apleca, apropiindu-se si mai mult de ea. -Ce-a spus? Sophie tresari, bucurandu-se c4 statea cu spatele la Christopher. Inca de mica avusese sAcAitorul obicei de a vorbi singura. -Hmmm... nimic. Nu mai schimbara nici un cuvant tot restul drumului, pana cand Christopher isi struni iapa gi o facu s4 se opreasca in fata casei lui Sophie. Et sari din sa si o lua de pe cal. ~Chiar poti sd mé lasi jos. De acum incolo ma descure $i singura. ~E cam tarziu s4 mai evitam sa fim vazuti impreuna, Phi. O urca pe trepte. Usile de la intrare se deschisera si majordomul, Ralston, isi in- tampina stapana cu un cAscat plictisit. —Domnigoara Winters, spuse el de parca ar fi fost ceva obignuit ca sora vicontelui sd fie adusa pe brate la intrarea principala, cdrata de un domn gi neinsotita de camerista ei. 46Nunta neasteptata Sophie ofta: -Buna ziua, Ralston! Ea simti ca i se inecasera toate corabiile. Geoffrey statea in ves- tibul, alaturi de mama lor, cu bratele incrucisate pe piept. Privirea lui sumbrd era incarcata de dezaprobarea tipica pentru un frate confruntat cu atare situatie. Oare Sophie chiar se asteptase la o alta reactie? Alese sd dea uitarii faptul cd domnul care o tinea in brate era, de fapt, cosmarul ei din copilarie. Ar fi vrut s4-si ingroape capul in haina lui Christopher. -Nu-i vina mea, Geoffrey! Fratele ei fi ignora pledoaria prin care incercase s4-si arate nevinovatia. -Iti multumesc foarte mult cA ai avut grija de sora mea, Waxham! Mama o intreba, oftand: -Ce ai mai facut acum, Sophie? Geoffrey o lua din bratele lui Christopher si o puse pe picioare, spunand: - {ti suntem datori. imi pare rau cA Sophie ti-a creat probleme. Christopher isi inclind capul. -Nu-i vina domnigoarei. M4 tem ¢4 am trecut in galop pe unde nu trebuia gi i-am speriat cainele. El ii int4lni privirea lui Sophie si si-o tinu pe a lui atintita in ochii ei, care se facura mari la auzul minciunii. Baiatului din amin- tirile ei i-ar fi placut la nebunie s4-i povesteasca lui Geoffrey toate belelele in care reusise sd intre sora lui. Sophie nu stia cum sa reac- tioneze fatA de acea bunatate neasteptata. I se facu rugine gi-si dori s& fi fost mai amabila atunci cand Christopher incercase s-o ajute. ~Multumesc, fi spuse ea migcand doar din buze. El schita din cap un gest de incuviintare aproape imperceptibil. Mama batu din palme. -Oricum ar fi, ne-ai adus-o pe Sophie acasa, ca un adevarat ca- valer, spuse ea schimband 0 privire cu Geoffrey. Am putea s vA invitam, pe tine si tatal tau, sa luati cina cu noi? Sovaiala contelui se simti aproape palpabil. in clipa aceea iegira la lumina cele mai vechi nesigurante ale lui Sophie, sentimentul de anu fi fost altceva decat 0 obligatie, una tratata cu politete. 47Christi Caldwell —_———. Ea isi drese glasul. ~ Sunt convinsa cd Lord Waxham e ocupat. Chiar nu-i nevoie sa-i deranjam pe el si pe marchiz. ~-Mama nici macar n-a pomenit de vreo seara anume, spuse Geoffrey pe un ton plin de umor sec. Sophie isi prinse intre dinti interiorul obrazului. »La naiba!“ Ca la un semnal, mama interveni: ~ Maine-seara? — Lord Waxham are planuri pentru maine-seara, spuse Sophie intorcandu-se spre Christopher. Nu-i asa, milord? El isi sterse praful de pe maini. —La drept vorbind, n-am. ~Vezi, mama! El... »Poftim?!" Cuvintele lui Sophie ramasera suspendate in aer. -Nuai? ~ Splendid! exclama mama ei, batand din palme. Christopher surprinse privirea lui Sophie si ramase cu ochii fi- xatilaea. De fapt, nici nu-mi pot inchipui un alt fel in care si-mi petrec seara altfel decat in compania familie tale! Ise paruse, sau el chiar rostise mai taragdnat ultimele doua cu- vinte? Ea facu ochii mici. Despre ce era vorba aici? De pe vremea c4nd erau foarte mici, invatase sa aiba mare grija atunci cand venea vorba de Christopher. Fara indoiala c4 raspunsul lui politicos as- cundea mult mai multe decat voia el sA se stie. lar Sophie n-avea incredere. N-avea deloc incredere. Mai incerca o data: - Esti doar politicos, milord, dar mi-ai pomenit pe drum, in treacat, cate ceva despre planurile pe care ti le-ai facut pentru maine-seara. Mama se posomori. -O, atunci promite-ne ca o sa vii in alta seara! Christopher isi incrucisa bratele pe piept. ~-Fiica ta se ingala, spuse el uitandu-se la Sophie. Te ingeli, re- peta el apasand pe cele doua cuvinte. 48‘Nunta neasteptatd -Da? - Da, cu siguranta. Trei perechi de ochi usor acuzatori se atintira la Sophie, careia fi luara obrajit foc de rusine. -Serios? Am crezut... adicd... am crezut c4 am vorbit despre pla- nurile tale de maine-seara. Stranse din pumni pe furig si-i arunca o privire fratelui ei. Incruntarea sumbra a lui Geoffrey ii dadu de inteles ca el ii punea la indoiala sinceritatea. Sau ca, in cazul de fata, n-o credea deloc sincera. Dar, la urma urmei... de ce s4 vrea Christopher sa ia cina cu fami- lia ei? De-a lungul anilor, aratase foarte clar ce sentimente nutrea fata de ea. Era atat de neobisnuita acea laturd manierata pe care © afiga, acea incercare galanta a lui de a ascunde fata de Geoffrey purtarea ei necuviincioasa din Hyde Park! De-a lungul anilor, Christopher nu fusese niciodata amabil cu ea aga, de florile marului. Cuvintele lui Geoffrey o readuser4 in prezent. —Am fi onorati sa va ave la cind maine-sear pe tine si pe tatal tau, Waxham. Christopher facu o reverenta. —Placerea o sa fie de partea noastra. Domnisoara Winters, iti doresc insanatosire grabnic Aruncandu-i lui Sophie o privire lunga, impenetrabila, el igi lua ramas-bun. incruntata, Sophie se uita in urma lui. Da, in spatele actiunilor din ziua aceea ale lui Christopher se ascundea mult mai mult... iar ea avea de gand sa ajunga la miezul problemei. -Sophie... Da, avea s-o faca imediat dupa ce se ocupa de mama ei si de Geoffrey. 49Capitolul 5 SEEES2 Cronica de societate a tui Lady Ackerly In timp ce participa la dineul organizat de Contesa de L.. domnisoara S.W. a rasturnat un candelabru si a reugit s& pund pe jar, la propriu, masa din salon. Desi n-au existat victime, cina s-a incheiat cu mult inainte de vreme. Christopher se foi pe bancheta trasurii tatalui sau. li aruncd o privire acestuia. Cu linia severa si neinduplecata a gurii gi cu expresia asprd, ai fi zis ca batranul marchiz era sculptat in mar- mura. Christopher trase perdeaua de catifea neagra si privi lung in intuneric. Regasindu-se in trasura alaturi de acel ticdlos fara inima ¢i au- zind tropotul constant al cailor pe strazile Londrei, Christopher simti cum toate astea ii trezeau amintiri din tinerete... unele pe care era mai bine sa le ingroape adanc si sd le uite definitiv. Numai cd el le permise sa se strecoare insidios la suprafata $i sa i se furiseze in suflet. Pumnii i se inclestara atunci cand isi aminti de ziua in care directorul de la Eton il chemase pe marchizul de Milford. Cei doi discutasera despre performantele jalnice pe care le avea Christopher in cadrul distinsei scoli. Rezultatele lui slabe fuseserd sanctionate cu un dos de palma tras peste obraz. Mallen fusese martor la acea mica umilire. Christopher isi daduse seama cd orice baiat care putea si observe ceva atat de ruginos gi s4 nu scoata o vorba despre intreaga poveste era unul pe care el personal nu putea sd nu si-l doreasca de prieten. Dupa aceea, se imprietenisera repede. Marchizul isi scoase ceasul de aur gravat, cu lant, si verificd ora. 11 baga in buzunarul din fata al hainei chiar fn clipa in care trasura se opri, leganandu-se. Christopher se uita din nou pe fereastra. Pe cer plutea secera subtire a lunii, care scdlda regedinta alba a vicontelui de Redbrooke 50‘Nunta neasteptatd in umbrele noptii. Dispretul fata de sine ardea precum acidul in #atul lui Christopher. Urma ca, avand cele mai neonorabile inten- (ii, s4 profite de ospitalitatea vicontelui. Christopher lasa perdeaua s4 alunece la loc $i-gi privi tatal. -Vreau sa $tii ca m-am varat in afacerea asta doar ca s4-ti fac pe plac, tata. Tatal lui pufni: - Daca ai vrea cu adevarat s4-mi faci pe plac, ai compromite-o pe fata si am termina odata, declara batranul marchiz, lasand apoi sa-i scape un chicot. Te-ai trezi peste noapte cu buzunarele pline, fapt pentru care ar trebui s4-mi multumesti mie si numai mie! Christopher spuse, cu maxilarul inclestat: -Stai linistit, n-am de gand sa-ti multumesc. Cum se ajunsese aici? El, contele de Waxham, fusese transfor- mat intr-un josnic vanator de zestre, umbland dupa o domnisoara care n-avea nici cea mai mica banuiala. Chiar dac4 Sophie fusese blestemul vietii lui in copilarie, totugi merita mai mult decat acea atentie rece $i odioasa. Vizitiul batu in portiera. ~O clipa! strigd marchizul, incruntandu-se la Christopher. Nu te inteleg, baiete! CasAtoriile aranjate sunt unul dintre fundamentele inaltei societati. [ar tu nici n-ai o alté optiune mai avantajoasa. fn mintea lui Christopher se ivi misterioasa lui zeita. O, Doamne, ar fi trebuit s-o lase s4-si scoata masca in momentul magic pe care il trdisera impreun cu trei zile in urma! Ar fi trebuit sa-si dezvaluie si el identitatea, ar fi trebuit sa insiste ca ea sa faca acelasilucru. - Exista o alta femeie, spuse Christopher in timp ce intindea mana spre manerul portierei. Marchizul izbi cu varful bastonului in portiera trasurii, impie- dicandu-| pe Christopher sa iasa. —Cum adicd exista o alta femeie? La un moment dat in viata lui Christopher, simplul suierat ca- tifelat al unei ameninsari il facuse s4 i se taie genunchii de groaza. Dar el nu mai era un baiat in varsta de zece ani. —Exista o alta femeie. ~Am auzit asta, raspunse tatal lui. Cine naiba e? N-ai de gand s&-mi spui? rébufni marchizul in fata tacerii incdp4yanate a fiului sdu care, oricum, nu-i putea spune nici un nume. Nu-mi pasa nici 51Christi Caldwell daca-i Elena din Troia intoarsa din morti! O, Doamne, n-o si ne strici aranjamentul! Nu pentru o cocotd fara nume! Un marait isi croi drum prin gatlejul lui Christopher. Vizitiul batu din nou in portierd. -La naiba, iti spun eu cand suntem gata! striga marchizul tra- gandu-se, furios, de reverele hainei. inteleg c4-ti doregti mai mult in viata decat fetita asta durdulie si cu zestre mare, care n-a reu- git si-si gaseasca pe nimeni vreme de atatea sezoane. Tot ce trebuie sa faci e s4 te insori cu ea $i s4 produci un mostenitor sau doi, iar apoi, daca vrei, n-ai dec4t s4-ti iei un sir de amante! Christopher isi trecu dosul palmei peste ochi. Cu exceptia unor saluturi aruncate in treacat, avusese mare grija s-o evite pe Sophie. Dupa incidentul de la grajduri, fata care il chinuise gi tatal pe care il detesta devenisera in ochii lui unul gi acelagi, reprezentand un fel de figura amorfa ce-i aducea la lumina toate esecurile pe care le avusese in viata. Christopher trase aer adanc in piept si deschise portiera. Cobori, fara si se mai opreasca s4 vada daca tatal lui il urma. Batr4nul ticdlos se misca intr-un ritm mai potrivit unui barbat cu treizeci de ani mai tanar. I se alatura lui Christopher si spuse cu jumatate de gura: ~A venit vremea sa-ti iei responsabilitatile in serios. Aga ca sterge-ti expresia asta acra de pe fata si zambeste! Nu esti tu cel mai istet individ din lume, dar te pricepi sa le farmeci pe doamne, iar in situatia de fata o s4-ti fie de folos talentul Asta. Christopher se duse iaragi cu gandul la momentele dureroase din tinerete, in care taica-sau il batjocorise pentru esecurile lui academice. ~ MA aflu aici pentru ca mi-ai cerut s4 vin. Acum imi ceri s4 $i zambesc? Ce altceva mai pot sa fac pentru tine, milord? Usa se deschise $i majordomul lui Redbrooke le iesi in intam- pinare. Batranul subtire, cu parul carunt, le zambi in clipa in care intrard in casa. li ajuta pe Christopher gi pe tatal lui s4-gi scoata hainele gi le lasa in grija unui servitor. ~ Va rog sa ma urmati! Ii conduse intr-un salon decorat intr-un rogu strident, intesat de ornamente aurii, de la gravurile expuse de-a lungul politei de 52Nunta neasteptata deasupra semineului pana la bratele canapelelor in stil Ludovic al XIV-lea, Christopher tresari si se forta s4 nu inchida ochii. - Lord Milford, ce bucurie sa te vad! Vicontesa de Redbrooke se repezi inainte si, cu aceeasi lipsi de rafinament pe care o afigase si fiica ei de-a lungul vremii, lua mai- nile marchizului intr-ale ei si le stranse. Se salutara politicos unii pe altii, pana cand vicontele de Redbrooke isi drese glasul si facu un semn spre sora lui, care statea deoparte, in coltul camerei. -Milord, iti amintegti de sora mea, Sophie! »De parca cineva ar putea s-o uite pe micuta impielitata!“ Sophie ii facu o reverentd marchizului. -E intotdeauna o placere sa va revad, milord! Batranul o scruta pe Sophie cu ochii lui de soim. Buza i se arcui intr-un suras dispretuitor, semn clar c4 tandra i se parea banala. -Ce,.. domnisoara minunata te-ai facut! Christopher fu cuprins de o dorinta mistuitoare de a se inter- pune intre Sophie si tatal lui. Poate cd o invinuia pentru noaptea fatidicd a incendiului din grajdurile tatalui sau, dar ea nu merita, totusi, s4 fie victima josniciei marchizului. ~Chiar aga? spuse Sophie in soapta. Asta nu-i deloc convinga- tor, milord. Christopher rase. Se parea cd Sophie dezvoltase o anumita in- transigenta odata cu trecerea timpului. Sprancenele marchizului coborara intr-o incruntatura. —Ce-ai spus, fetito? Vicontesa chicoti, agitata, cu o mand la gura. ~O sa formeze un cuplu excelent, nu-i aga, Milford? Sophie se prefacu a-si studia varfurile incaltarilor cu minutiozi- tatea cu care un carturar ar fi studiat o expozitie de la Muzeul Regal. Buzele lui Christopher zvacnira sub impulsul amuzamentului. Marchizul fi arunca o privire incruntata lui Christopher. -Nu-i aga cd e minunaté, fiule? Christopher se uita din nou la Sophie. Ea ii intalni privirea cu o intensitate curajoasa, pe care el o aprecie. Ochii ei de culoarea albas- trelelor se aprinsera de o furie starnita de umilinta. lar el se trase inapoi, ugor tulburat. O, Doamne, dar tatal lui chiar avea dreptate! Intinderea catifelata a sanilor ei de un alb cremos se dezvaluia in 33— Christi Caldwell ~ alecalteu] miltaznet al rochiei galbene de satin. Soldurile ei delicat procninente erau genul de golduri la care visa un barbat. Saphie {acu ochii mici ca de pisica si el isi inchipui cd ea fi inter- prelase tacerea ca pe o insulta. Clatina iute din cap ca s4-si limpe- zeasca mintea. -A, da! Absolut minunata! Sprancenele ei se stransera intr-o discreta linie furioasa, care lasa sd se inteleaga c4-i displacea injosirea publica la care o supuse- sera cele doua familii. Sophie crescu in ochii lui Christopher. -E intotdeauna o placere sa te revad, Sophie, spuse el. Ea isi inclina capul. -Da. Intr-adevir, mereu o placere! Aga cum a fost o placere si atunci cand mi-ai rasturnat barca in lacul care unea mosiile fami- lillor noastre? Vicontesei i se taie rasuflarea. Christopher se incrunta. Se parea cA mica scorpie ramasese la fel de afurisita! Totusi, nu se cddea s4-i aminteascd de faptul cA in ziua aceea el doar fi impinsese ugor barca, fiindca ea il luase peste picior pentru notele lui mici de la Eton. ~A mai fost i data aceea cand mi-ai bagat suvitele in cerneala! $i atunci a fost... Cum ai spus? intreba ea ridicand dintr-o spran- ceana. O placere? Rasul marchizului destrama tensiunea ap4sAtoare care se agter- nuse peste incipere. - Christopher a fost cam dificil in copilarie! -Christopher avea aproape cincisprezece ani la vremea la care a facut aceste lucruri. Tonut lui Sophie fusese bland, dar Christopher ar fi putut jura ca ea mormaise acele cuvinte printre dintii stransi. Se parea 4 vicontesa impartasea parerea lui, fiindca ii arunca fiicd-sii o ocheada incruntata, pana cand domnisoara avu bunul-sim de a-si intoarce privirea. Ochii lui Christopher se atintira la orologiul aurit de pe polita gemineului. Era doar o cind. Totul avea s4 se termine curand. Asta, daca tatal lui nu reugea s-] insoare cu scorpia aceea. Sophie plimba varful lingurii prin supa de morcovi din fata ei. Ramase cu privirea atintita la continutul lichid al bolului, 54‘Nunta neasteptata dorindu-si sd se afle oriunde altundeva decat la acea masa, alaturi de acei oaspeti. Din fericire, isi inchipuia cd mama gi fratele ei erau implicati intr-o conversatie serioasi despre vreme. Sau poate cA analizau evenimentele sezonului? Sau... Christopher se apleca spre ea si-i sopti la ureche: —Ca de obicei, compania ta e antrenanta. © napadi un val de fierbinteala gi simti cd pielea de pe gat ii lua foc. Se chinui s4 nu rastoarne continutul bolului pe impecabilii lui pantaloni negri. -Iar tu esti nepoliticos ca de obicei, mormii ea printre dinti. Sophie nu se astepta ca un om cu maniere atat de stilate sia cdrui companie era atat de cdutata de lumea buni sa inteleaga cat de imposibil de stanjenitor era pentru ea s4 participe la eveni- mente sociale. Ramase cu atentia concentrata la bolul din faga ei. »O, bestie aroganta si infatuata! Ea nu putea deloc s4 priceapa cum de reusise Christopher sa se impuna in inalta societate drept unul dintre cei mai doriti burlaci. El nu semana deloc cu... Sophie clatina din cap si-si alunga din minte gandurile despre Ulise. Meditatia ei fu intrerupta de aparitia unui valet care ii lua bolul cu supa gi i-] inlocui cu o farfurie plina cu vanat. Sophie aruncd o privire cu coada ochiului. Christopher se lasase pe spate; lavaliera alba si iscusit inno- data i se desena intr-un contrast puternic cu negrul intens al ha- inei. Umerii lui lati ocupau perfect spatiul delimitat de scaun. La randu-i, 0 studia pastrandu-si o expresie impenetrabila. De Ja linia relaxata a maxilarului proeminent $i pana la cdutatura aproape plictisita, emana un calm remarcabil. »La naiba cu el!" Cat de mult si-ar fi dorit sa raman gi ea la fel de rece gi de nea- fectata de badaranul insuportabil de alaturi! —Nu stii cd e nepoliticos sa te uiti insistent, milord? spuse ea astfel incat doar el s-o auda. El batu darabana pe bratele scaunului. - ,Christopher* e de ajuns. —Prea bine, nu stii cd e nepoliticos s te uiti insistent, Christopher? 55Christi Caldwell El incrunta ugsor din sprancene. -Nu te-ai schimbat deloc. Ea isi puse o palma pe piept. -Vai, dar iti multumesc! Christopher isi inclesta maxilarul. -N-a fost un compliment. Ea ii aruncd un zambet. -O, stiam asta! -Nu-i de mirare ci... Privirea lui cobori la decolteul ei, iar cuvintele ii inghetara pe buze. » esti incd nemaritatal" Ea fi arunca o privire aspra, fara s4 se indoiasca vreo clipa de ceea ce el fusese pe cale si rosteasca. ~Ce voiai 4 spui, Christopher? El clipi de mai multe ori. -Nimic. Absolut nimic. Dar, din tacerea lui, Sophie ghicise acea remarca gi detesta du- rerea pe care vorbele nerostite o trezisera inlauntrul ei. Nu inceta niciodata s-o uimeasca faptul ca, indiferent de cine anume rostea acele cuvinte... mama ei, fratele ei, strainii sau chiar acel barbat cu care copilarise... ele reugeau mereu s-o raneasca. ~Waxham, povesteste-ne! Ziarele de scandal spun ca-ti cauti sotie. Sophie tresari la auzul acelei afirmatii directe a maica-sii si zise: -N-ai pus nici o intrebare, mama. Vicontesa clipi, parand derutata. —Poftim? ~Aispus: ,Waxham, povesteste-ne!“ si ai continuat cu o afirma- tie. N-ai pus nici o intrebare. Maica-sa isi tuguie buzele, nemultumita. —Prea bine. iti cauti sotie, Waxham? Sophie igi lua furculita si cutitul si desprinse o bucata din car- nea foarte condimentata. Isi bagd imbucatura in gura si mestecA, dorindu-si sa se poata strecura sub fata de masa si s4 se ascunda ca sa nu mai vada zvacnirea dezgustata a buzelor lui Christopher. Sophie stia prea bine c4 maica-sa era o barfitoare inveteratd gi se rusina nespus de mult din pricina asta. 56Nunta neasteptata Un hohot zdravan de ras izbucni din pieptul marchizului de Milford. ~fi tot spun baiatului cd a venit momentul sa se aseze la casa lui! Sper ca are de gand sd tind seama de sfatul meu. Lui Sophie nu-i sc4pa privirea taioasa pe care batranul i-o arunca fiului sau. Pret de o clipa prelungita, simti o legatura remarcabila intre ea gi Christopher. Amandoi erau victime ale masinatiilor puse la cale de propriile familii. In calitate de burlac, Geoffrey trebuia 4 fi simtit compatimire fata de situatia incomoda in care se regasea Christopher, pentru ca indrepta cu abilitate discutia spre un alt subiect. -Waxham, inteleg ca se impun felicitari pentru ca i-ai suflat grajdurile lordului Whitmore. Christopher se foi pe scaun, parand sa se simta la fel de stanjenit de acel nou subiect de discutie. Sophie ciuli urechile. Lord Whitmore era un filfizon demn de dis- pref. Totusi, nu exista scuza ca sa fie lasat fara nici un cal in grajduri. Vicontesa ii aruncd o privire patrunzatoare lui Geoffrey. -Nu se cade sA discutam despre jocuri de noroc in prezenta unor doamne. ~ Ei, asta-i! Eu cred cd Waxham e de laudat, fi spuse Geoffrey mamei lui, iar apoi igi indrepta din nou atentia catre Christopher. Daca zvonurile sunt adevarate, esti acum in posesia a doi frizieni sia trei pursange? -De fapt, sunt trei frizieni, interveni marchizul. Maie si arabul balan. Nu-i aga, Christopher? Fiul lui igi ridicd paharul de vin gi sorbi lung. — Aga e, adeveri el pe un ton ciudat de inexpresiv, care 0 facu pe Sophie sa se incrunte. Probabil ca el ii simti asprimea din privire, fiindca se uita la ea. -Dupa incretiturile de la coada ochilor si incruntarea buzelor, inteleg ca nu esti de acord. -N-am incretituri la ochi, spuse ea numaidect. Si nu sunt de acord cu nici un om care isi foloseste priceperea la jocul de cartica sa profite de slabiciunea altuia. Ochii lui Christopher se ingustara. El se apropie de Sophie, iar ea se departaé numaidecat, cu inima batandu-i nebuneste la 57Christi Caldwell. vederea muschiului care zvacnea in coltul buzelor lui neinduple- cate si ferme. -{n primul rand, Whitmore a ales sd ia parte la jocul de carti. Era liber sd se ridice de la masa in orice moment. in al doilea rand, sopti el atat de incet incat vorbele lui erau aproape imposibil de auzit, cu exceptia situatiilor in care cunosti toate detaliile, domnisoara Winters, iti sugerez sa te feresti s4 emiti judecati absolute. Apoi Christopher reveni la farfuria lui si o ignord total pe Sophie. Nu-i mai adresa nici un cuvant, iar ea nu intelese de ce dispre- tul lui ti provoca o dezamagire atat de puternica. Rasufla usurata atunci cand cina se apropie de final. In cele din urma, vicontesa batu din palme. -E timpul ne retragem in salon. Sophie o s4 ne desfete cu un cantec la pian! Ugurarea pe care tocmai 0 simtise fica ei n-avu viata lunga. -Nu! Refuzul izbucni cu o asemenea vehementa dinauntrul lui Sophie, incat patru perechi de ochi se atintira deodata asupra-i. Sophie isi drese glasul. -Vreau sa spun ca as prefera s4 nu cant asta-seara. fi arunca 0 privire incruntata maica-sii, ale cdrei buze se stran- sera sub imperiul dorintei evidente de a protesta. Ultimul lucru pe care si-i dorea Sophie era s4 se supuna umi- lintei de a canta ca o fetita pentru marchiz si fiul lui. isi aminti de prima data c4nd cantase in fata lui Christopher, la vremea la care era o fetita in varsta de doar sapte ani, iar el avea aproape cinci- sprezece. Sophie nu-si dorise nimic mai mult decat s4 se joace cu pa4puga ei, Penelope, dar maica-sa insistase ca ea s4 c4nte la pian pentru marchizul de Milford. Nu apucase sa scoata nici macar trei note, cand Christopher se plesnise peste coapsa si izbucnise in hohote de ras. Fusese ultima data cand Sophie mai cantase in fata unui public. incercand sa tempereze tensiunea pe care aproape cé puteai s-o tai cu un cutit, Geoffrey se intoarse spre Christopher. ~ Sora mea canta splendid la pian. Nu-i aga, Sophie? Privirea lui Christopher se opri asupra ei. Sophie se gandi 4 poate ar fi trebuit s4 zambeasca gi, in cele din urmé, sa-si arate dintii precum iapa proverbiala supusa evaluarii 58Nunta neasteptata la targ. Ar fi fost mult mai cinstit s4 fac asta in locul joculetului pe care domnisoarele erau obligate sa-l joace de dragul unui mariaj. -Nu cant, Geoffrey! Vicontesa igi drese glasul. -Sophie spune asta numai din modestie! Dar fiicd-sa latina din cap. -Nu, nu sunt modesta! intr-o lupta muta a vointelor, ti sustinu privirea fratelui ei. Geoffrey isi impinse scaunul in spate si se ridicd in picioare. -O sa cAnti, hotari el, iar apoi se intoarse spre oaspetii lui si zise: Vreti sd ne retragem in salon? Sophie tocmai deschisese gura ca 4 dezbata in continuare, cand Christopher se ridica in picioare. O ajuta si pe ea sa se ridice si-i oferi bratul. Sophie isi agez4 degetele pe maneca hainei lui si il asa s-o conduca spre Salonul Rosu. Cu tapetul lui stacojiu si cu tapite- ria purpurie, salonul acela era cea mat stridenta incdpere din toata casa. Sophie se incrunta. Singurul element salvator din Salonul Rosu era iubitul ei pian. -Nu-mi amintesc sd te fi vazut vreodata mai tacuta, murmura Christopher, intrerupand firul cugetarilor ei copilaresti. $4 nu-mi spui ca inca ti-e frica de Salonul Rosu! Pe buzele ei aparu umbra unui zambet. -E o camera ingrozitoare! Christopher chicoti, iar sunetul vocii lui era unul familiar si prie- tenos, fara accentele de veselie sarcastica la care s-ar fi agteptat Sophie. ~E genul de spatiu care le-ar da cosmaruri copiilor mici, spuse el. Patrunsera in incdperea rosie ca sangele, cu tavane inalte si cu ferestre late cat tot peretele. Ea scruta spatiul generos de acolo gi privirea i se opri la leii care isi aratau coltii. li detesta cu aceeagi in- tensitate mistuitoare ca in copilarie. Christopher ii urma privirea si dadu de canapeaua cu tapise- rie rosie si brate intunecate, din lemn de mahon. Se intoarse spre mama ei. - Pot face cativa pasi cu Sophie prin salon? Vicontesa batu din palme ca un copil care tocmai fusese scutit pentru moment de lectiile zilnice. -Ce idee minunata, Christopher! 59Christi Caldwell: — Iti multumesc ca ma feresti de sacdielile ei gi de ale lui Geoffrey, spuse Sophie. Christopher isi inalta barbia intr-un gest care insemna ,Cu pla- cere!“, Apoi, fara o vorba, o conduse pe latura lunga a salii, pana cand ajunsera la o distanta rezonabila de familiile lor. El incetini pasul si rupse tacerea: ~Incearca si ne cdsatoreasca. -Da. Da, asta fac, morméi ea, umilita de incercarea disperata a fratelui ei de a o marita, mai ales cu un domn care, de-a lungul anilor, o evitase cu o inversunare atat de evidenta. Rusinea parca o plesnea peste obraji. El chicoti: — Daca ar fi si ma iau dupa raspunsul tau, cdsatoria cu mine nu e ceva ce ai prefera. Pe neasteptate, lui Sophie ii veni in minte Ulise. Zambetul lui binevoitor. Prequirea pe care o acorda inteligentei. El n-o privise ca pe o ciudatenie sau ca pe o femeie nedemna de atentiile lui. Ea igi ridica palmele in aer. —Cum s4 raspund la asta, Christopher? —Sincer. Sophie igi inalta privirea spre el si tresdri. Oare cand devenise Christopher dintr-un baiat inalt si sleampat, care obignuia s-o tachineze necontenit, un barbat impunator, zvelt si atat de bine facut? Ea incrunta din sprancene gi continua sa-] cerceteze din pri- viri. Parul lui negru si prea lung sfida moda epocii. Iar ochii lui... fi arunca o privire pe furis... ochii lui de culoarea alunei aveau un aer atat de familiar, atat de prietenos! ~Phi, esti bine? intreba el, ridicand dintr-o spranceana. -Hmmm... da. Perfect! raspunse ea, simtind cum i se inmuiau pi- cioarele fiindca fusese descoperita in timp ce il studia. Ce spuneai? -Constatam c4 nu vrei sa te casatoresti cu mine. -Nici tucu mine. El pali si raspunse repede: -O, Doamne, nu! Ea isi mugca interiorul buzei, fara 4 stie de ce cuvintele lui o impunsesera drept in inima. - Cred cA ar fi mai bine s4-mi spui la ce te gandesti gi 4 termi- nam odata cu povestea asta. 60Nunta neasteptata Probabil ca el simti durerea din cuvintele ei, fiindca ti sopti: imi pare rau, n-am vrut sa te jignesc. Sophie tresari in fata acestei laturi neasteptate pe care i-o infa- (ga cogmarul ei din copilarie. Poate ca el nu devenise un barbat la tel de necioplit ca baiatul din urma cu multi ani. Ea se tmpiedica, iar el o ajuta sa se indrepte de spate. —Tatal meu ar vrea s4 ne c4satorim, marturisi el. Aha, iata ca ajunseserd la adevaratul motiv al interesului ne- agteptat cu care Christopher ii cautase compania! Sophie scruta incaperea. Privirea patrunzatoare a mamei era atintitd la ea sila Christopher in timp ce ei doi igi continuau plimbarea prin salon, iar Geoffrey sedea cu picioarele incrucigate gi cu un zambet pe buze. Sophie ofta. Asta isi doresc si fratele, si mama mea. Din picate, singurul lucru prin care s4-i impiedicdm sa cada de acord..., incepu ea, dar apoi realiza ca trebuia s4 se opreascA numaidecat, ceea ce si facu. Christopher se opri din mers, ceea ce o sili $i pe ea s4 faca la fel. ~Singurul lucru prin care s4-i impiedicdm...? insista el. Sophie se uita in toate partile, mai putin la el. Ultima injosire de care mai avea nevoie era sA recunoasca incercarea lui Geoffrey sia mamei ei de a pune mana pe un titlu de duce. Mai ales ca ea, Sophie, era cea care ar fi trebuit s4 asigure titlul in cauza. ~Phi! starui el. Poate ca graba disperata care se simtea in tonul lui fu ceea ce 0 facu s4 renunte la orice instinct de autoconservare $i sa zica: —Le-am spus cA ag putea cuceri un duce. Christopher se legana usor in spate pe calcdiele cizmelor lui negre panda la genunchi. -Un duce? Ea dadu din cap in semn ca da. El isi prinse barbia intre degetul mare si aratator si se apuca s-o studieze. -Te-ai gandit la vreun duce anume? -Am pomenit de Mallen, spuse ea la repezeala. $i pentru ca stia de legatura apropiata dintre Christopher si duce, tot corpul ii era cuprins de fierbinteala umilintei. -Mallen? repeta el, de parca ea i-ar fi sugerat cd insusi bunul Dumnezeu avea de gand sa-i facd curte. 61Christi Caldwell Sophie ridica ugor din umeri. ~Singurul lucru cu care am putut sa le potolesc staruinta a fost sale flutur titlul prin fata. — Si ei te-au crezut? Neincrederea din tonul lui o facu sa-si strecoare din nou bratul sub al lui si s4-l ciupeasca 2dravan. El tresari. ~Au...! -Ce ai vrea s4 fac? Sa fiu de acord cu planul lor nebunesc de a ma marita cu tine? Ea igi eliberd bratul gi o lua iar din loc. Pasi lui mari redusera dis- tanta dintre ei si Christopher ajunse s4 mearga uméar la umér cu ea. -E foarte jignitor ceea ce spui, mormai el in soapta. - De asta n-am dus niciodata lipsa noi doi, milord. De insulte. Fruntea lui Christopher se incrunta. ~ De ce sa le dai numele lui Mallen? intreba el pe neasteptate. Sophie isi ridicd mainile. -Mama i fratele meu nu sunt diferiti de nici o alta familie care cautd $4 gaseasca cea mai potrivita partida. Te poti gandi la cineva mai potrivit decat ducele de Mallen? -Hmmm... Daca familiile lor n-ar fi stat cu ochii pe ei, Sophie L-ar fi ciupit din nou pe Christopher pentru neincrederea pe care o oglindea acea silaba rostita intr-o doara. De ce era atat de greu de crezut c4 ea, Sophie Winters, putea sd atraga atentia ducelui de Mallen? Las4 de- oparte ideea foarte evidenta cd nu reugise s4-si gaseascd nici macar un pretendent serios de-a lungul a doua sezoane intregi. »Cu exceptia lui Ulise. Eroul meu misterios." Christopher scruta incaperea. Sophie fi urmari privirea si astfel ajunse sa se uite la locul in care gedeau familiile lor, ocupate sa-i studieze pe ea si pe tanarul conte de parcd am4ndoi ar fi facut parte dintr-o specie exotica de insecte expuse la Muzeul Regal. - Sophie, e timpul sa cAnti la pian! Ordinul lui Geoffrey rasuna prin salonul cel lung. Sophie tresari. Dupa cum facuse ¢i in copilarie, ea cduta cu dis- perare o cale de a scapa. ~As prefera... Se uita la Christopher, insa el nu-i sari in ajutor. 62Nunta neasteptata in schimb, o conduse spre instrument, de parc ar fi fost un fel de calau care o insotea spre treptele ghilotinei. Sophie nu stiu cum sa-si explice valul de dezamagire care o na- padi in momentul in care el o abandon si se duse sa ia loc lang tatal lui. Privirea ei se plimba de la Christopher, care o privea cu o nerabdare plind de caldura, pe care nu stia cum s-o interpreteze, si se atinti, in cele din urma, la pian. -Asaza-te, Sophie! se rasti mama. Sophie sari intr-o parte si se lovi cu picioarele de bancuta de- licata. Facu o reverenta. O tratau un pic mai bine decat pe Duke; de la ea se asteptau sa se aseze, $4 se ridice si sd vind ori de cate ori era strigata. Trase bancuta de sub pian si se agezA, cu privirea atintita la clapele de fildes. Ele 0 chemau. li faceau semn. Ori de cate ori se aseza la acel instrument, ii dispareau toate indoielile, toate nesigurantele. Sophie nu mai era decat o femeie fermecata de puterea muzicii. Totusi, ceea ce asteptau fratele si mama ei de la ea fi ucise toata bucuria. Voiau sa transforme dragostea ei pentru muzica in ceva menit sa atraga atentia lordului Waxham ¢i a tatalui sau. Cu degetele pe clape, trase aer adanc in piept si incepu s4 cante cu inversunare, cu cate un deget odata. Cu ochiul pe un banut, Lord McMartin cel vestit De dupé paravan, la Lady Aberdeen a poftit. El mana i-o ceru, Juraminte de voie bund ti facu $i de fericire-n veci de veci, Dacd ea seinvoia In genunchi a se aseza... ~Sophie! se rasti Geoffrey. Degetele lui Sophie se oprira cu un scragnet strident. Ea se lupta cu o unda de vinovatie in clipa in care vicontesa se lud cu mainile de cap $i incepu sd se legene inainte i inapoi. Lui Sophie i se paru ca surprinse o sc4nteie de amuzament in ochii lui Christopher. Pe de alta parte, ai fi zis ca tatal lui muscase dintr-o lamaie. 63Christi Caldwell. Sophie privi lung la clape, dar nu simti triumful pe care isi inchi- puise cd avea sa-I savureze in urma ispravii ei. In schimb, o coplesi gandul amar ¢i-si dezamagise din nou familia. —Gata, Sophie! rabufni Geoffrey. Privirea lui sumbra ii dadu de inteles ca avea de infruntat o gra- mada de probleme dupa ce le plecau musafirii. Ea se ridica in picioare si facu o reverenta grabita. Pe buzele lui Christopher se vedea o umbra de zambet. Oare pentru ca acea bataie de joc la care se dedase ea nu facuse decat sa accentueze fiecare perceptie negativa pe care el o avea in privinta ei? Dintr-odata, Sophie isi dori s4 se fi purtat cu totul altfel in seara aceea. isi dori s4 nu fi permis mandriei sa-i influenteze actiunile. -Hmmm... eu... va rog s4 ma scuzati! Mai reusi sa facd o reverenta spre Christopher si marchiz si iesi valvartej din incapere.Capitolul 6 CEEES2 Cronica de societate a lui Lady Ackerly Dupé ce s-a résturnat la recitalul muzical al marchizei de K., dom- nisoarei S.W. i s-a reamintit de ce domnisoarele n-ar trebui sd se lase pe spate pe picioarele scaunelor. ~ Ai idee cat e ceasul? Asezat in fotoliul din piele al ducelui de Mallen, Christopher arunca o privire peste birou, la orologiu. -Cinci. Mallen isi inabugi un cascat cu dosul palmei. -Cinci dimineata. Dimineata, spuse el de parca ar ft vorbit cu un copil mic. $i nu crezi cé e cam devreme pentru coniac? Christopher considera ca prietenul lui reactiona foarte bine la discutie, avand in vedere ceea ce tocmai il rugase. Sorbi din paharul de coniac. -Am nevoie de ajutorul tau, Mallen, spuse el apasat. Dupd cina din seara trecutd, de la Redbrooke, se gandise la con- versatia pe care o avusese cu Sophie pe cand se plimbasera prin Salonul Rosu. Ea ii vorbise cu o candoare invioratoare, care chiar n-ar fi trebuit s4-I surprinda in lumina vivacitatii ei caracteristice. Chiar inainte de-a adormi, ii venise o idee... una care il putea ajuta sa dejoace planurile pe care tatal lui le facuse pentru el si Phi. Cu toate acestea, planul necesita o doza buna de ingaduinta din partea bunului sau prieten, Mallen. Acesta din urma deschise gura ca si spuna ceva, dar nu scoase nici un cuvant. In schimb, se duse si-gi turna un pahar de coniac. Sorbi prelung. ~Ai vrea sa-i fac curte lui Sophie Winters? intreba el agezan- du-se pe scaunul de la birou. Sophie! Cea mai draga prietend a lui Emmaline. Domnigsoara aceea destul de plinuta... Christopher se foi in fotoliu. 65Christi Caldwell: ~ Ei, chiar i-am spune ,plinuta‘?! Dintr-un motiv oarecare, ofensa lui Mallen il calcd pe nervi. Era firesc sa fie manios. O cunostea pe domnigoara de pe vremea cand mergea de-a busilea. Mallen isi trecu mana peste frunte. —N-am vrut s-o spun ca pe o insulta. As spune cd domnisoara asta e, dincolo de orice, mai degraba voluptuoasa. Are... —Mé ajuti? intreba Christopher raspicat. Auzise destule de la Mallen despre insusirile lui Sophie. Descrie- rea detaliata pe care prietenul lui incercase sa i-o faca lui Phi ii pla- cuse chiar mai putin decat presupusa insulta de mai devreme. Isi spuse ca agitatia ciudata care i se dezlantui undeva inlauntru era doar un sentiment de afectiune frateasca pe care i-o purta tinerei. Cu varfurile degetelor, Mallen batu darabana pe marginea paharului. — As vrea s4 ma asigur ca te tnteleg clar. Mana lui Christopher secera aerul intr-un gest nerabdator. -O plimbare in Hyde Park, o inghetata la Gunter. Nimic mai mult. Christopher credea ca acele gesturi simple ar fi fost de ajuns ca sa descurajeze interesul lui Redbrooke de a asigura uniunea dintre el si Sophie. Mallen ridici dintr-o spranceana. ~ Daca ai fost la fel de romantic $i in incercarea ta a-i face curte su- rorii mele, nu e de mirare c4 am ajuns sa-] am pe Drake drept cumnat. ~Eu nu incerc s-o curtez pe domnisoara Winters, sublinie Christopher. Ducele de Mallen era pentru el un mijloc ca s4 puna capat oricaret incercari nebunesti a tatalui sau de a-l cdsdtori cu mica pacoste. Pe buzele lui Mallen ap4ru o grimasa de-a dreptul ducala. ~Ar fi o dovada de neglijenta din partea mea s4 nu subliniez ci mAndria domnisoarei o s4 fie grav ranita daca ti se descopera planul. ~ Ei, na, n-o s4 descopere nimic, Mallen! O sa stim doar noi doi adevarul. ~ Ce anume te-a condus spre un plan atat de nebunese? Christopher reusi sa schiteze un suras cu coltul gurii. -Chiar domnigoara Winters mi-a spus cd singurul lucru care sa zAdarniceasca orice stradanie a mamei gi fratelui ei ar fi s cuce- reasca un duce. 66Nunta neasteptata Mallen ofta si mai lua o gura de coniac. - Deci s-ar preta orice duce? -A, da, bineinteles. Nu era chiar adevarat. Sophie il pomenise anume pe ducele de Mallen. Privirea lui Christopher rataci pe langa umarul acestuia, spre fereastra care ocupa intregul perete. Afara, soarele si luna se razboiau pe cerul diminetii. Nuante aprinse de portocaliu gi de ro- siatic aparusera la orizont. De ce nu voia si recunoasca de fata cu Mallen ca Sophie se refe- rise in mod special la titlul lui de duce? Ideea era cd lui personal nu-i pasa neaparat c4 Sophie il pomenise pe Mallen. Nu stia de ce. Nici nu-si dorea s4 analizeze prea mult asemenea sentimente irationale. Dadea vina pe oboseala. —M& ajuti? insista el. Mallen isi trecu o mana peste ochi. ~Nu vreau s4 pun in pericol sentimentele domnisoarei. -Sunt sigur cd atentia ta o sa fie bine-venita, se grabi Christopher sa-l asigure. Igi doreste pur si simplu sa evite o cAsnicie cu mine. Buzele lui Mallen zvacnira sub impulsul a ceva ce parea sd fie amuzament. - Esti un prost daca crezi asta! Nici o domnisoara nu-si doreste ceva mai putin decat 0 cdsnicie. Christopher batu darabana pe marginea fotoliului. Da, Mallen avea dreptate. Scopul tuturor domnisoarelor era si ajunga sa aiba o casnicie respectabila. ~Sophie e diferita, spuse el. $i chiar era. Nu semana cu nici una dintre domnisoarele pe care le cunostea el. Avea o adevarati inclinatie sa intre in tot felul de patanii care faceau ca numele ei s4 apara in ziarele de scandal. $i dadea dovada de o libertate de spirit remarcabila, fiindcd spunea intotdeauna doar ce gandea. Urméatoarea afirmatie rostita de Mallen ii abatu gandul inapoi la discutia lor. —Poate c4 domnisoara Winters ti se pare diferita, dar nu uita ca ai un palmares remarcabil de prost in privinta domnigoarelor. Mai intai sora mea, iar acum, domnisoara Winters. —Inceteaza! il soma Christopher, care bau gi ultima picatura ramasa in pahar $i apoi il ageza pe masa de langa el. Am nevoie de 67