Vizualizare sursă pentru „Ceres (planetă pitică)”

{{curățenie|date=octombrie 2023}}
{{altesensuri2|Ceres}}{{Infocaseta planetă|minorplanet=yes|background=#D6D6D6|name=1 Ceres|symbol=[[File:Ceres symbol (bold).svg|24px|⚳]]|image=Ceres - RC3 - Haulani Crater (22381131691) (cropped).jpg|caption=Ceres în culoare adevărată în 2015|discovery_ref=<ref>{{cite book|last=Schmadel|first=Lutz|author-link=Lutz D. Schmadel |title=Dictionary of minor planet names |url=https://books.google.com/books?id=KWrB1jPCa8AC&pg=PA15 |edition=5th |year=2003 |publisher=Springer |location=Germany |isbn=978-3-540-00238-3 |page=15 |access-date=21 January 2021 |archive-date=16 February 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20210216235253/https://books.google.com/books?id=KWrB1jPCa8AC&pg=PA15|url-status=live }}</ref>|discoverer=[[Giuseppe Piazzi]]|discovered=1 ianuarie 1801|mpc_name=(1) Ceres|pronounced=/ˈtʃe.res/|named_after=[[Ceres (mitologie)|Cerēs]]|alt_names=<!--{{Hlist
 | A899 OF
 | 1943 XB
 }}-->|adjectives=Cererian / Cererean (/tʃe.reˈre̯an/)|mp_category={{Ubl
 |[[planetă pitică]],
 | [[asteroid]]
 }}|orbit_ref=<ref name="jpl_sbdb"/>|epoch=21 ianuarie 2022 JD 2459600,5|aphelion=2,98 AU (446 milioane km)|perihelion=2,55 AU (381 milioane km)|time_periastron=7 decembrie 2022|semimajor=2,77 AU (414 milioane km)|eccentricity=0,0785|period=4,60 ani 
1680 zile|synodic_period=1,28 ani 
466,6 zile<ref>{{cite book |title=A Journal of Natural Philosophy, Chemistry, and the Arts |chapter=On The New Planet Ceres |date=1802 |chapter-url=https://books.google.com/books?id=81_YWtSQUhcC&pg=PA52|access-date=29 May 2022 |language=en}}</ref>|inclination=10,6° față de [[ecliptică]]
9,20° față de [[planul invariabil]]<ref name=Souami_Souchay_2012>{{cite journal
 | title=The solar system's invariable plane
 | last1=Souami | first1=D. | last2=Souchay | first2=J.
 | journal=Astronomy & Astrophysics
 | volume=543 | id=A133 | pages=11 | date=July 2012
 | doi=10.1051/0004-6361/201219011 | bibcode=2012A&A...543A.133S | doi-access=free }}</ref>|arg_peri=73,6°|asc_node=80,3°|mean_anomaly=291,4°|avg_speed=17,9 km/s|p_orbit_ref=<ref name="Ceres-POE">{{cite web|title=AstDyS-2 Ceres Synthetic Proper Orbital Elements |publisher=Department of Mathematics, University of Pisa, Italy |url=https://newton.spacedys.com/astdys/index.php?pc=1.1.6&n=1 |access-date=1 October 2011 |archive-url=https://web.archive.org/web/20111121225850/http://hamilton.dm.unipi.it/astdys/index.php?pc=1.1.6&n=1 |archive-date=21 November 2011 |url-status=live }}</ref>|p_semimajor=2,77 AU|p_eccentricity=0,116|p_inclination=9.65°|p_mean_motion=78.2|perihelion_rate=54,1|node_rate=−59,2|satellites=|allsatellites=yes|dimensions={{nowrap|(964,4 × 964,2 × 891,8) ± 0,2&nbsp;km<ref name="jpl_sbdb" />}}|mean_diameter=939,4±0,2 km<ref name="jpl_sbdb" />|mean_radius=469,73 km<ref name="SPICE"/>|surface_area=2.770.000 km<sup>2</sup><ref name="fact2">Calculat pe baza parametrulor cunoscuți:
:Arie: 4πr<sup>2</sup>
:Volum: {{sfrac|4|3}}πr<sup>3</sup>
:Accelerație gravitațională: {{sfrac|GM|r<sup>2</sup>}}
:A II-a viteză cosmică: {{sqrt|{{sfrac|2GM|r}}}}
:Viteză de rotație: {{sfrac|rotation period|circumference}}</ref>|volume=434.000.000 km<sup>3</sup><ref name="fact2" />|mass=(9,3835±0,0001)×10<sup>20</sup> kg<ref name="jpl_sbdb" /><br />0,00016 [[masa Pământului|Pământ]]<br />0,0128 [[Luna]]|density=2,162±0,008 g/cm<sup>3</sup><ref name="jpl_sbdb"/>|surface_grav=0,28 [[Accelerație|m/s<sup>2</sup>]]<ref name="fact2"/><br />0,029 [[forță g|''g'']]|moment_of_inertia_factor=0,36±0,15<ref name="Mao2018">{{cite journal|last1= Mao|first1= X.|last2= McKinnon|first2=W. B.|title= Faster paleospin and deep-seated uncompensated mass as possible explanations for Ceres' present-day shape and gravity|journal= Icarus|volume= 299|year= 2018|pages= 430–442|doi= 10.1016/j.icarus.2017.08.033|bibcode= 2018Icar..299..430M}}</ref>{{refn |Valoarea dată pentru Ceres este momentul de inerție mediu, despre care se crede că reprezintă mai bine structura sa interioară decât momentul de inerție polar , datorită aplatizării polare mari.<ref name="Park2016" />| group = lower-alpha }} {{small|(estimare)}}|escape_velocity=0,51 km/s<ref name="fact2" />|sidereal_day=9,074170±0,000001 ore<ref name="jpl_sbdb" />|rot_velocity=92,61 m/s<ref name="fact2"/>|right_asc_north_pole=291,42744°<ref name="Icarus2017">{{cite journal |title=The Ceres gravity field, spin pole, rotation period and orbit from the Dawn radiometric tracking and optical data |journal=Icarus |volume= 299|pages= 411–429|doi=10.1016/j.icarus.2017.08.005 |bibcode=2018Icar..299..411K |year=2018 | last1 = Konopliv | first1 = A.S. | last2 = Park | first2 = R.S. | last3 = Vaughan | first3 = A.T. | last4 = Bills | first4 = B.G. | last5 = Asmar | first5 = S.W. | last6 = Ermakov | first6 = A.I. | last7 = Rambaux | first7 = N. | last8 = Raymond | first8 = C.A. | last9 = Castillo-Rogez | first9 = J.C. | last10 = Russell | first10 = C.T. | last11 = Smith | first11 = D.E. | last12 = Zuber | first12 = M.T.}}</ref>|declination=66,76033°<ref name="SPICE">{{cite web |title=Asteroid Ceres P_constants (PcK) SPICE kernel file |url=http://naif.jpl.nasa.gov/pub/naif/DAWN/kernels/pck/dawn_ceres_v06.tpc |publisher=NASA Navigation and Ancillary Information Facility |access-date=8 September 2019 |archive-date=28 July 2020 |archive-url=https://web.archive.org/web/20200728153501/https://naif.jpl.nasa.gov/pub/naif/DAWN/kernels/pck/dawn_ceres_v06.tpc |url-status=live }}</ref>|axial_tilt=≈4°<ref name="Schorghofer2016"/>|albedo=0,090±0,0033 {{small|(bandă V)}}<ref name="Li2006" />|temp_name1=[[Kelvin]]|min_temp_1=≈110<ref name=Dawn2017/>|max_temp_1=235±4<ref>{{Cite web|url=https://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2015/pdf/1745.pdf|title=Surface temperature of dwarf planet Ceres: Preliminary results from Dawn|access-date=25 May 2021|archive-date=30 August 2021|archive-url=https://web.archive.org/web/20210830232455/https://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2015/pdf/1745.pdf|url-status=live}}</ref>|spectral_type=[[asteroid de tip C|C]]<ref name="Rivkin2006">{{cite journal |last1=Rivkin |first1=A. S. |author2=Volquardsen, E. L. |author3=Clark, B. E. |title=The surface composition of Ceres: Discovery of carbonates and iron-rich clays |journal=Icarus |volume=185 |issue=2 |pages=563–567 |year=2006 |doi=10.1016/j.icarus.2006.08.022 |url=http://irtfweb.ifa.hawaii.edu/~elv/icarus185.563.pdf |access-date=8 December 2007 |bibcode=2006Icar..185..563R |archive-date=28 November 2007 |archive-url=https://web.archive.org/web/20071128201130/http://irtfweb.ifa.hawaii.edu/~elv/icarus185.563.pdf |url-status=live }}</ref>|magnitude={{Ubl
 | 6,64–9,34 {{small|(interval)}}<ref name="TheSkyLive">{{cite web |url=https://theskylive.com/ceres-info |title=Dwarf Planet 1 Ceres Information |publisher=TheSkyLive.com |access-date=26 November 2017 |archive-date=31 March 2019 |archive-url=https://web.archive.org/web/20190331105316/https://theskylive.com/ceres-info |url-status=live }}</ref>
 | 9,27 {{small|iulie 2021}}<ref name="AstDys-object" />
 }}|abs_magnitude=3,34<ref name="jpl_sbdb" />|angular_size=0,854″ <!-- Horizons 1636-Feb-11 --> până la 0,339″|culoare_cadru=#D6D6D6}}

'''Ceres''' (/ˈtʃe.res/; <ref>{{OxfordDictionaries.com|Ceres}}</ref>[[Denumirea planetelor minore|denumirea de planetă minoră]]: '''1 Ceres''') este o [[planetă pitică]] din [[centura de asteroizi]], între orbitele lui [[Marte (planetă)|Marte]] și [[Jupiter]]. A fost primul [[asteroid]] descoperit pe 1 ianuarie 1801 de către [[Giuseppe Piazzi]] la Observatorul Astronomic din Palermo în [[Sicilia]] și anunțat ca o nouă [[planetă]]. Ceres a fost mai târziu clasificat ca un asteroid și apoi o planetă pitică, singura care se află mereu la interior de orbita lui [[Neptun]].

Dimensiunea mică a lui Ceres înseamnă că, chiar și când e cel mai strălucitor, este prea slab pentru a fi văzută cu [[ochiul liber]], exceptând pe un cer extrem de întunecat. [[Magnitudine aparentă|Magnitudinea sa aparentă]] variază de la 6,7 la 9,3,atingând un maxim la [[Opoziție (astronomie)|opoziție]] (când este cel mai aproape de Pământ) o dată la fiecare [[Perioadă sinodică|perioadă sinodică de]] 15 până la 16 luni. Drept urmare, formele sale de relief sunt abia vizibile chiar și cu cele mai puternice telescoape și se știa puțin despre el până când sonda spațială [[Dawn (sondă spațială)|''Dawn'']] a [[NASA]] s-a apropiat de Ceres pentru misiunea sa orbitală în 2015.

''Dawn'' a descoperit că suprafața lui Ceres este un amestec de gheață și minerale [[Hidrat|hidrate]], cum ar fi carbonați și [[argilă]]. Datele gravitaționale sugerează că Ceres este parțial diferențiat într-o [[Mantaua Pământului|manta/miez]] noroios (rocă cu gheață) și o [[Scoarța terestră|scoarță]] mai puțin [[Densitate|densă]], dar mai dură, care este cel mult treizeci la sută gheață în volum. Deși Ceres probabil nu are un [[Ocean|ocean intern]] de apă lichidă, [[Saramură (chimie)|saramure]] curg în continuare prin mantaua superioară și ajung la suprafață, permițând [[Criovulcan|criovulcanilor]] precum [[Ahuna Mons]] să se formeze aproximativ la fiecare cincizeci de milioane de ani. Acest lucru face din Ceres cel mai apropiat corp criovulcanic activ cunoscut de Soare, iar saramurele oferă un potențial habitat pentru viața [[Microorganism|microbiană]].

În ianuarie 2014, în jurul Ceresului au fost detectate emisii de vapori de apă, creând o [[atmosferă]] slabă, tranzitorie, cunoscută sub numele de [[exosferă]]. <ref>{{Citat web|url=https://science.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2014/22jan_ceres/|titlu=Water Detected on Dwarf Planet Ceres {{!}} Science Mission Directorate|accessdate=2022-11-20|lucrare=science.nasa.gov}}</ref>

== Istorie ==

=== Descoperire ===
În anii dintre acceptarea [[Heliocentrism|heliocentrismului]] și descoperirea lui [[Neptun]], mai mulți astronomi au susținut că legile matematice au prezis existența unei planete ascunse sau lipsă între orbitele lui [[Marte (planetă)|Marte]] și [[Jupiter]]. În 1596, astronomul teoretic [[Johannes Kepler]] a crezut că raporturile dintre orbitele planetare se vor conforma cu designul lui Dumnezeu doar cu adăugarea a două planete: una între Jupiter și Marte și una între Venus și Mercur. <ref name="hoskin2">{{Citat web|url=http://www.astropa.unipa.it/HISTORY/hoskin.html|nume=Hoskin|titlu=Bode's Law and the Discovery of Ceres|publisher=Observatorio Astronomico di Palermo "Giuseppe S. Vaiana"|date=26 June 1992|accessdate=5 July 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071116022100/http://www.astropa.unipa.it/HISTORY/hoskin.html|first1=Michael|archivedate=16 November 2007}}</ref> Alți teoreticieni, precum [[Immanuel Kant]], s-au gândit dacă golul a fost creat de gravitația lui Jupiter; în 1761, astronomul și matematicianul [[Johann Heinrich Lambert]] a întrebat: „Și cine știe dacă deja lipsesc planete care au plecat din vastul spațiu dintre Marte și Jupiter? Atunci se corpurilor cerești, precum și Pământului, că cei mai puternici îi supără pe cei mai slabi și Jupiter și Saturn sunt destinați să jefuiască pentru totdeauna?” <ref name="hoskin2" />

În 1772, astronomul german [[Johann Elert Bode]], citând pe [[Johann Daniel Titius]], a publicat o formulă cunoscută mai târziu sub numele de [[legea Titius–Bode]] care părea să prezică orbitele planetelor cunoscute dar cu un decalaj inexplicabil între Marte și Jupiter. <ref name="hoskin">{{Citat web|url=http://www.astropa.unipa.it/HISTORY/hoskin.html|nume=Hoskin|titlu=Bode's Law and the Discovery of Ceres|publisher=Observatorio Astronomico di Palermo "Giuseppe S. Vaiana"|date=26 June 1992|accessdate=5 July 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071116022100/http://www.astropa.unipa.it/HISTORY/hoskin.html|first1=Michael|archivedate=16 November 2007}}</ref> <ref name="Hogg1948">{{Citat revistă|nume=Hogg|prenume=Helen Sawyer|an=1948|titlu=The Titius-Bode Law and the Discovery of Ceres|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210718191659/http://articles.adsabs.harvard.edu//full/1948JRASC..42..241S/0000244.000.html|url=http://articles.adsabs.harvard.edu//full/1948JRASC..42..241S/0000244.000.html|journal=Journal of the Royal Astronomical Society of Canada|volum=242|pagini=241–246|bibcode=1948JRASC..42..241S|access-date=18 July 2021|archive-date=18 July 2021}}</ref> Modelul a prezis că ar trebui să existe o altă planetă cu o rază orbitală aproape de 2,8 [[Unitate astronomică|unități astronomice]] (AU), sau 420 milioane km, de la Soare. <ref name="Hogg1948" /> Legea Titius &#x2013; Bode a câștigat mai multă credibilitate odată cu descoperirea lui [[William Herschel]] a lui [[Uranus]] aproape de distanța prezisă pentru o planetă dincolo de [[Saturn]]. <ref name="hoskin" /> În 1800, un grup condus de [[Franz Xaver von Zach]], editor al revistei germane de astronomie ''Monatliche Correspondenz'' (Corespondența lunară), a trimis cereri către 24 de astronomi cu experiență ,pe care el i-a numit „poliția cerească”, <ref name="Hogg1948" /> cerându-le să-și combine eforturile și să înceapă o căutare metodică a planetei așteptate. <ref name="Hogg1948" /> Deși nu l-au descoperit pe Ceres, au găsit ulterior [[Asteroid|asteroizii]] [[2 Pallas|Pallas]], [[3 Juno|Juno]] și [[4 Vesta|Vesta]]. <ref name="Hogg1948" />

Unul dintre astronomii selectați pentru căutare a fost [[Giuseppe Piazzi]], un preot catolic la Academia din Palermo, Sicilia. Înainte de a primi invitația sa de a se alătura grupului, Piazzi l-a descoperit pe Ceres pe 1 ianuarie 1801. <ref name="NASA-20160126">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4824|nume=Landau|titlu=Ceres: Keeping Well-Guarded Secrets for 215 Years|date=26 January 2016|accessdate=26 January 2016|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190524043553/https://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4824|first1=Elizabeth|lucrare=NASA|archivedate=24 May 2019}}</ref> Căuta „cea de-a 87-a [stea] din Catalogul stelelor zodiacale ale [[Nicolas-Louis de Lacaille|domnului la Caille]] ”, <ref name="hoskin3">{{Citat web|url=http://www.astropa.unipa.it/HISTORY/hoskin.html|nume=Hoskin|titlu=Bode's Law and the Discovery of Ceres|publisher=Observatorio Astronomico di Palermo "Giuseppe S. Vaiana"|date=26 June 1992|accessdate=5 July 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071116022100/http://www.astropa.unipa.it/HISTORY/hoskin.html|first1=Michael|archivedate=16 November 2007}}</ref>, dar a descoperit că „era precedată de alta”. <ref name="hoskin3" /> În loc de o stea, Piazzi găsise un obiect asemănător unei stele în mișcare, despre care a crezut mai întâi că era o cometă. <ref name="Forbes1971">{{Citat revistă|nume=Forbes|prenume=Eric G.|an=1971|titlu=Gauss and the Discovery of Ceres|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210718200510/http://adsabs.harvard.edu/full/1971JHA.....2..195F|url=http://adsabs.harvard.edu/full/1971JHA.....2..195F|journal=Journal for the History of Astronomy|volum=2|număr=3|pagini=195–199|bibcode=1971JHA.....2..195F|doi=10.1177/002182867100200305|access-date=18 July 2021|archive-date=18 July 2021}}</ref> Piazzi l-a observat pe Ceres de 24 de ori, ultima dată pe 11 februarie 1801, când boala i-a întrerupt munca. El și-a anunțat descoperirea pe 24 ianuarie 1801 în scrisori către doar doi colegi astronomi, compatriotul său [[Barnaba Oriani]] din Milano și Bode din Berlin. <ref>{{Citat carte|prenume=Clifford J.|nume=Cunningham|titlu=The first asteroid: Ceres, 1801–2001|url=https://books.google.com/books?id=CXdMPwAACAAJ|an=2001|editură=Star Lab Press|isbn=978-0-9708162-1-4|data-accesării=23 October 2015}}</ref> El l-a raportat ca o cometă, dar „din moment ce mișcarea sa este atât de lentă și destul de uniformă, m-am gândit de mai multe ori că ar putea fi ceva mai bun decât o cometă”. <ref name="hoskin3" /> În aprilie, Piazzi a trimis observațiile sale complete lui Oriani, Bode și astronomului francez [[Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande|Jérôme Lalande]]. Informația a fost publicată în ediția din septembrie 1801 a ''Monatliche Correspondenz''. <ref name="Forbes1971" />

Până în acel moment, poziția aparentă a lui Ceres se schimbase (în cea mai mare parte din cauza mișcării Pământului în jurul Soarelui) și era prea aproape de strălucirea Soarelui pentru ca alți astronomi să confirme observațiile lui Piazzi. Spre sfârșitul anului, Ceres ar fi trebuit să fie din nou vizibil, dar după atât de mult timp a fost greu de prezis poziția exactă. Pentru a-l recupera pe Ceres, matematicianul [[Carl Friedrich Gauss]], pe atunci în vârstă de 24 de ani, a dezvoltat o [[metoda lui Gauss|metodă eficientă]] de [[Determinarea orbitei|determinare a orbitei]]. <ref name="Forbes19712">{{Citat revistă|nume=Forbes|prenume=Eric G.|an=1971|titlu=Gauss and the Discovery of Ceres|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210718200510/http://adsabs.harvard.edu/full/1971JHA.....2..195F|url=http://adsabs.harvard.edu/full/1971JHA.....2..195F|journal=Journal for the History of Astronomy|volum=2|număr=3|pagini=195–199|bibcode=1971JHA.....2..195F|doi=10.1177/002182867100200305|access-date=18 July 2021|archive-date=18 July 2021}}</ref> În câteva săptămâni, el a prezis orbita lui Ceres și i-a trimis rezultatele lui von Zach. Pe 31 decembrie 1801, von Zach și colegul lui polițist ceresc [[Heinrich Wilhelm Olbers|Heinrich W. M. Olbers]] l-au găsit pe Ceres aproape de poziția prezisă și au continuat să-i înregistreze poziția. <ref name="Forbes19712" /> La 2,8 UA de Soare, Ceres părea să se potrivească aproape perfect cu legea Titius &#x2013; Bode; cu toate acestea, când Neptun a fost descoperit 1846, era cu 8 UA mai aproape decât se prevedea, ceea ce a determinat majoritatea astronomilor să concluzioneze că legea a fost o coincidență.<ref>{{Citat carte|titlu=The Titius-Bode Law of Planetary Distances: Its History and Theory|url=https://books.google.com/books?id=NneoBQAAQBAJ&q=bode+law+neptune+coincidence+1846&pg=PP1|editură=Pergamon Press|an=1972|nume=Michael Martin Nieto|isbn=9781483159362|data-accesării=23 September 2021}}</ref>

Primii observatori au putut calcula dimensiunea lui Ceres cu o eroare de un [[ordin de mărime]]. Herschel i-a subestimat diametrul la {{Conversie|260|km|mi}} în 1802, în timp ce în 1811 astronomul german [[Johann Hieronymus Schröter]] l-a supraestimat ca fiind de {{Conversie|2,613|km|mi}}. <ref name="hughues">{{Citat revistă|nume=Hughes|prenume=David W|an=1994|titlu=The Historical Unravelling of the Diameters of the First Four Asteroids|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210802115814/http://legacy.adsabs.harvard.edu/pdf/1994qjras..35..331h|url=http://legacy.adsabs.harvard.edu/pdf/1994qjras..35..331h|journal=Quarterly Journal of the Royal Astronomical Society|volum=35|pagini=331–344|bibcode=1994QJRAS..35..331H|access-date=2 August 2021|archive-date=2 August 2021}}</ref> Abia în anii 1970, când [[Fotometrie (astronomie)|fotometria]] în infraroșu a permis măsurători mai precise ale [[albedo]]-ului său, diametrul lui Ceres a fost determinat cu o erore de 10% din valoarea sa reală de 939 km. <ref name="hughues" />

=== Nume și simbol ===
Numele propus de Piazzi pentru descoperirea sa a fost ''Ceres Ferdinandea'': ''Ceres'', după [[Ceres (zeiță)|zeița romană a agriculturii]], a cărei casă pământească și cel mai vechi templu se afla în Sicilia; și ''Ferdinandea'' în onoarea monarhului și finanțatorului lui Piazzi, regele [[Ferdinand I al celor Două Sicilii|Ferdinand al III-lea]] al [[Regatul Siciliei|Siciliei]]. <ref name="Forbes19713">{{Citat revistă|nume=Forbes|prenume=Eric G.|an=1971|titlu=Gauss and the Discovery of Ceres|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210718200510/http://adsabs.harvard.edu/full/1971JHA.....2..195F|url=http://adsabs.harvard.edu/full/1971JHA.....2..195F|journal=Journal for the History of Astronomy|volum=2|număr=3|pagini=195–199|bibcode=1971JHA.....2..195F|doi=10.1177/002182867100200305|access-date=18 July 2021|archive-date=18 July 2021}}</ref> Acesta din urmă nu era acceptabilă pentru alte națiuni și a fost abandonată. Înainte de recuperarea lui Ceres de către von Zach în decembrie 1801, von Zach s-a referit la planetă ca ''[[Hera]]'', iar Bode a numit-o ''[[Iuno (mitologie)|Juno]]''. În ciuda obiecțiilor lui Piazzi, aceste nume au câștigat curent în Germania înainte ca existența obiectului să fie confirmată. Odată ce-a fost, astronomii s-au stabilit pe numele lui Piazzi. <ref>{{Citat carte|nume=Foderà Serio, G.|nume2=Manara, A.|nume3=Sicoli, P.|nume-editor=W. F. Bottke Jr.|nume-editor2=A. Cellino|nume-editor3=P. Paolicchi|nume-editor4=R. P. Binzel|an=2002|capitol=Giuseppe Piazzi and the Discovery of Ceres|titlu=Asteroids III|editură=University of Arizona Press|pagini=17–24|locul-publicării=Tucson, Arizona|url-capitol=http://www.lpi.usra.edu/books/AsteroidsIII/pdf/3027.pdf|data-accesării=25 June 2009}}</ref>

Formele adjectivale ale lui ''Ceres'' sunt ''Cererian'' <ref>{{Citat carte|nume=Rüpke, Jörg|legătură-autor=Jörg Rüpke|titlu=A Companion to Roman Religion|url=https://books.google.com/books?id=FRRLOltuxDcC&pg=PT90|an=2011|editură=John Wiley and Sons|isbn=978-1-4443-4131-7|pagini=90–|data-accesării=23 October 2015}}</ref> <ref>{{Citat web|url=https://scitechdaily.com/dawn-spacecraft-finds-traces-of-water-on-vesta/|titlu=Dawn Spacecraft Finds Traces of Water on Vesta|publisher=Sci-Tech Daily|date=21 September 2012|accessdate=2021-09-23|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210923202702/https://scitechdaily.com/dawn-spacecraft-finds-traces-of-water-on-vesta/|archivedate=23 September 2021}}</ref> și ''Cererean'', <ref>Rivkin ''et al.'' (2012) "The Surface Composition of Ceres", in Christopher Russell & Carol Raymond, eds., ''The Dawn Mission to Minor Planets 4 Vesta and 1 Ceres'', p. 109.</ref> ambele pronunțate /tʃe.reˈre̯an/. <ref>William Thomas Thornton (1878) "Epode 16", ''Word for word from Horace'', page 314</ref> <ref>E.g.</ref> [[Ceriu|Ceriul]], un [[Pământuri rare|element pământ rar]] descoperit în 1803, a fost numit după planeta pitică Ceres. <ref>{{Citat web|url=http://www.webelements.com/cerium/history.html|titlu=Cerium: historical information|publisher=Adaptive Optics|accessdate=27 April 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20100409042237/http://www.webelements.com/cerium/history.html|archivedate=9 April 2010}}</ref> {{Refn|În 1807, Klaproth a încercat să schimbe numele elementului în cererium, pentru a evita confuzia cu rădăcina cēra, „ceară” (ca în cereous, „ceros”), dar numele nu a devenit popular.<ref>{{OED|Cerium}}</ref>|group="lower-alpha"}}

Vechiul [[simbol astronomic]] al lui Ceres, folosit încă în astrologie, este o [[seceră]], ⟨⚳⟩ <ref name="Forbes19714">{{Citat revistă|nume=Forbes|prenume=Eric G.|an=1971|titlu=Gauss and the Discovery of Ceres|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210718200510/http://adsabs.harvard.edu/full/1971JHA.....2..195F|url=http://adsabs.harvard.edu/full/1971JHA.....2..195F|journal=Journal for the History of Astronomy|volum=2|număr=3|pagini=195–199|bibcode=1971JHA.....2..195F|doi=10.1177/002182867100200305|access-date=18 July 2021|archive-date=18 July 2021}}</ref> <ref>{{Citat web|url=https://www.jpl.nasa.gov/infographics/what-is-a-dwarf-planet|nume=JPL/NASA|titlu=What is a Dwarf Planet?|date=2015-04-22|accessdate=2022-01-19|lucrare=Jet Propulsion Laboratory}}</ref> Secera a fost unul dintre simbolurile clasice ale zeiței Ceres și a fost sugerat, aparent independent, de von Zach și Bode în 1802. <ref>Clifford Cunningham (2015) ''Discovery of the First Asteroid, Ceres''.</ref> Ca formă este asemănător simbolului ⟨♀⟩(un cerc cu o cruce dedesubt) al planetei Venus, dar cu o întrerupere în cerc. Avea diverse variante grafice minore, inclusiv o formă inversată [[File:Ceres_'C'_symbol.svg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:Ceres_'C'_symbol.svg|12x12px]]tipărită ca „C” (litera inițială în numele ''Ceres'' ) cu un semn plus. Simbolul generic de asteroid, un disc numerotat, ⟨①⟩, a fost introdus în 1867 și a devenit rapid norma. <ref name="Forbes19714" /> <ref>{{Citat revistă|nume=Gould|prenume=B. A.|legătură-autor=Benjamin Apthorp Gould|an=1852|titlu=On the symbolic notation of the asteroids|journal=Astronomical Journal|volum=2|număr=34|pagină=80|bibcode=1852AJ......2...80G|doi=10.1086/100212}}</ref> Secera a fost înviată în uz astrologic în 1973.<ref>Eleanor Bach (1973) ''Ephemerides of the asteroids: Ceres, Pallas, Juno, Vesta, 1900&#x2013;2000''.</ref>

=== Clasificare ===
{{Multiple image
| direction = vertical
| align = right
| width = 220
| image1 = Ceres, Earth & Moon size comparison.jpg
| alt1 = 
| caption1 = Ceres (stânga jos), [[Luna]] și Pământul, arătați la scară.
| image2 = The Four Largest Asteroids.jpg
| alt2 = 
| caption2 = Mărimile relative ale celor mai mari 4 asteroizi. Ceres este primul din stânga.
}}{{Main|Geologia lui Ceres}}{{image frame
| width = 256
| content = {{Graph:Chart
 |width=75
 |height=75
 |type=pie
 |legend=
 |x=Ceres,Vesta,Pallas,Hygiea,Interamnia,Eunomia,other
 |y1=938,259,204,87,35,30,841<!--total 2394x18kg-->
 |showValues=angle:0,format:.0f
 }}
| caption = Masa lui 1 Ceres (albastru) comparată cu cele a altor asteroizi mari: [[4&nbsp;Vesta]], [[2&nbsp;Pallas]], [[10&nbsp;Hygiea]], [[704&nbsp;Interamnia]], [[15&nbsp;Eunomia]] și restul centurii de asteroizi. Unitatea de masă este {{e|18}} kg.
}}Categorizarea lui Ceres s-a schimbat de mai multe ori și a fost subiectul unor neînțelegeri. Bode credea că Ceres este „planeta dispărută” despre care a propus că există între Marte și Jupiter. <ref name="hoskin4">{{Citat web|url=http://www.astropa.unipa.it/HISTORY/hoskin.html|nume=Hoskin|titlu=Bode's Law and the Discovery of Ceres|publisher=Observatorio Astronomico di Palermo "Giuseppe S. Vaiana"|date=26 June 1992|accessdate=5 July 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071116022100/http://www.astropa.unipa.it/HISTORY/hoskin.html|first1=Michael|archivedate=16 November 2007}}</ref> Lui Ceres i s-a atribuit un simbol planetar și [[Planetă|a rămas listat ca planetă]] în cărțile și tabelele de astronomie (împreună cu Pallas, Juno și Vesta) timp de peste jumătate de secol. <ref name="Hilton">{{Citat web|url=http://aa.usno.navy.mil/faq/docs/minorplanets.php|nume=Hilton|titlu=When Did the Asteroids Become Minor Planets?|publisher=US Naval Observatory|date=17 September 2001|accessdate=16 August 2006|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071106124911/http://aa.usno.navy.mil/faq/docs/minorplanets.php|first1=James L.|archivedate=6 November 2007}}</ref>

Pe măsură ce alte obiecte au fost descoperite în vecinătatea lui Ceres, astronomii au început să bănuiască că Ceres reprezintă primul dintr-o nouă clasă de obiecte. <ref name="hoskin5">{{Citat web|url=http://www.astropa.unipa.it/HISTORY/hoskin.html|nume=Hoskin|titlu=Bode's Law and the Discovery of Ceres|publisher=Observatorio Astronomico di Palermo "Giuseppe S. Vaiana"|date=26 June 1992|accessdate=5 July 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071116022100/http://www.astropa.unipa.it/HISTORY/hoskin.html|first1=Michael|archivedate=16 November 2007}}</ref> În 1802, odată cu descoperirea lui Pallas, Herschel a inventat termenul de ''[[asteroid]]'' (" asemănător stelelor") pentru aceste corpuri, <ref name="Hilton2">{{Citat web|url=http://aa.usno.navy.mil/faq/docs/minorplanets.php|nume=Hilton|titlu=When Did the Asteroids Become Minor Planets?|publisher=US Naval Observatory|date=17 September 2001|accessdate=16 August 2006|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071106124911/http://aa.usno.navy.mil/faq/docs/minorplanets.php|first1=James L.|archivedate=6 November 2007}}</ref> scriind că "seamănă atât de mult cu stele mici încât cu greu pot fi distinse de ele, chiar și cu telescoape foarte bune.". <ref>{{Citat revistă|nume=Herschel|prenume=William|legătură-autor=William Herschel|dată=6 May 1802|titlu=Observations on the two lately discovered celestial Bodies|journal=Philosophical Transactions of the Royal Society of London|volum=92|pagini=213–232|jstor=107120|bibcode=1802RSPT...92..213H|doi=10.1098/rstl.1802.0010}}</ref> În 1852, astronomul [[Johann Franz Encke]], în ''[[Berliner Astronomisches Jahrbuch]]'', declarând că sistemul tradițional de acordare a simbolurilor planetare este prea greoi pentru aceste noi obiecte, a introdus în schimb un nou sistem de plasare a numerelor înaintea numelor în ordinea descoperirii. Inițial, sistemul de numerotare a început cu al cincilea asteroid, [[5 Astraea]], ca numărul 1, dar în 1867 Ceres a fost adoptat în [[Denumirea planetelor minore|noul sistem]] sub numele 1 Ceres.<ref name="Hilton2" />

Până în anii 1860, astronomii au acceptat pe scară largă că există o diferență fundamentală între planetele majore și asteroizii precum Ceres, deși cuvântul „planetă” nu a fost încă definit cu precizie. <ref name="Hilton4">{{Citat web|url=http://aa.usno.navy.mil/faq/docs/minorplanets.php|nume=Hilton|titlu=When Did the Asteroids Become Minor Planets?|publisher=US Naval Observatory|date=17 September 2001|accessdate=16 August 2006|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071106124911/http://aa.usno.navy.mil/faq/docs/minorplanets.php|first1=James L.|archivedate=6 November 2007}}</ref> În anii 1950, în general oamenii de știință au încetat să considere majoritatea asteroizilor drept planete, dar Ceres și-a păstrat uneori statutul după aceea din cauza complexității sale geofizice asemănătoare celei unei planete. <ref name="metzger19">{{Citat revistă|nume=Metzger|nume2=Sykes|nume3=Stern|nume4=Runyon|prenume=Philip T.|prenume2=Mark V.|prenume3=Alan|prenume4=Kirby|an=2019|titlu=The Reclassification of Asteroids from Planets to Non-Planets|journal=Icarus|volum=319|pagini=21–32|bibcode=2019Icar..319...21M|doi=10.1016/j.icarus.2018.08.026}}</ref> Apoi, în 2006, dezbaterea în jurul lui [[Pluto]] a condus la apeluri pentru o definiție a „planetei” și la posibila reclasificare a lui Ceres, poate chiar la restabilirea sa generală ca planetă. <ref>{{Citat știre|title=Solar system to welcome three new planets|url=https://www.nzherald.co.nz/technology/solar-system-to-welcome-three-new-planets/KQJAEQL22GMH4Y2ESZA7YIHBTM/|prenume=Steve|nume=Connor|data=16 August 2006|accessdate=19 July 2021|journal=The New Zealand Herald|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210719210858/https://www.nzherald.co.nz/technology/solar-system-to-welcome-three-new-planets/KQJAEQL22GMH4Y2ESZA7YIHBTM/|archivedate=19 July 2021}}</ref> O propunere de dinaintea [[Uniunea Astronomică Internațională|Uniunii Astronomice Internaționale]] (IAU), organizația globală responsabilă de nomenclatura și clasificarea astronomică, a definit o planetă ca „un corp ceresc care (a) are o masă suficientă pentru ca autogravitația sa să învingă forțele unui corp rigid, astfel încât preia o formă de echilibru hidrostatic (aproape rotundă) și (b) se află pe orbită în jurul unei stele și nu este nici o stea, nici un satelit al unei planete". <ref>{{Citat web|url=http://www.iau.org/iau0601.424.0.html|nume=Gingerich|titlu=The IAU draft definition of "Planet" and "Plutons"|publisher=IAU|date=16 August 2006|accessdate=27 April 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080827210426/http://www.iau.org/iau0601.424.0.html|first1=Owen|authorlink=Owen Gingerich|archivedate=27 August 2008}}</ref> Dacă această rezoluție ar fi fost adoptată, ea ar fi făcut din Ceres a cincea planetă în ordinea Soarelui, <ref>{{Citat web|url=http://www.spacedaily.com/reports/The_IAU_Draft_Definition_Of_Planets_And_Plutons_999.html|titlu=The IAU Draft Definition of Planets And Plutons|publisher=SpaceDaily|date=16 August 2006|accessdate=27 April 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090906072954/http://www.spacedaily.com/reports/The_IAU_Draft_Definition_Of_Planets_And_Plutons_999.html|archivedate=6 September 2009}}</ref> dar pe 24 august 2006 adunarea a adoptat cerința suplimentară conform căreia o planetă trebuie să fi „curățat vecinătatea orbitei sale”. Ceres nu este o planetă pentru că nu-și domină orbita, împărțind-o cu mii de alți asteroizi din centura de asteroizi și constituind doar aproximativ patruzeci la sută din masa totală a centurii. <ref>{{Citat revistă|nume=Pitjeva|prenume=E. V.|legătură-autor=Elena V. Pitjeva|dată=2018|titlu=Masses of the Main Asteroid Belt and the Kuiper Belt from the Motions of Planets and Spacecraft|journal=Solar System Research|volum=44|număr=8–9|pagini=554–566|bibcode=2018AstL...44..554P|doi=10.1134/S1063773718090050}}</ref> Corpurile care au îndeplinit prima definiție propusă, dar nu și a doua, cum ar fi Ceres, au fost în schimb clasificate drept [[Planetă pitică|planete pitice]]. <ref>{{Citat web|url=https://solarsystem.nasa.gov/planets/dwarf-planets/ceres/in-depth|titlu=In Depth &#124; Ceres|accessdate=21 April 2019|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190421175656/https://solarsystem.nasa.gov/planets/dwarf-planets/ceres/in-depth/|lucrare=NASA Solar System Exploration|archivedate=21 April 2019}}</ref> Geologii planetari încă ignoră adesea această definiție și consideră că Ceres este oricum o planetă.<ref name="metzger22">{{Citat revistă|nume=Metzger|nume2=Grundy|nume3=Sykes|nume4=Stern|nume5=Bell III|nume6=Detelich|nume7=Runyon|nume8=Summers|prenume=Philip T.|prenume2=W. M.|prenume3=Mark V.|prenume4=Alan|prenume5=James F.|prenume6=Charlene E.|prenume7=Kirby|prenume8=Michael|an=2022|titlu=Moons are planets: Scientific usefulness versus cultural teleology in the taxonomy of planetary science|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0019103521004206|journal=Icarus|volum=374|pagină=114768|bibcode=2022Icar..37414768M|doi=10.1016/j.icarus.2021.114768|access-date=8 August 2022}}</ref>

Ceres este o planetă pitică, dar există o oarecare confuzie dacă este și un asteroid. O pagină web a NASA afirmă că Vesta, al doilea cel mai mare obiect al centurii, este cel mai mare asteroid. <ref>{{Citat web|url=https://solarsystem.nasa.gov/asteroids-comets-and-meteors/asteroids/overview/?page=0&per_page=40&order=name+asc&search=&condition_1=101%3Aparent_id&condition_2=asteroid%3Abody_type%3Ailike|titlu=Science: One Mission, Two Remarkable Destinations|accessdate=14 July 2020|archiveurl=https://web.archive.org/web/20200717143754/https://solarsystem.nasa.gov/asteroids-comets-and-meteors/asteroids/overview/?page=0&per_page=40&order=name+asc&search=&condition_1=101:parent_id&condition_2=asteroid:body_type:ilike|lucrare=NASA|quote=Asteroids range in size from Vesta – the largest at about 329 miles (530&nbsp;km) in diameter{{nbs}}...|archivedate=17 July 2020}}</ref> IAU a fost echivoc cu privire la acest subiect, <ref name="kenneth">{{Citat carte|nume=Lang|prenume=Kenneth|url=https://books.google.com/books?id=S4xDhVCxAQIC&pg=PR5|titlu=The Cambridge Guide to the Solar System|editură=Cambridge University Press|an=2011|isbn=978-1-139-49417-5|pagini=372, 442|data-accesării=27 July 2019}}</ref> <ref name="IAU-QA">{{Citat web|url=https://www.iau.org/public/themes/pluto/|titlu=Question and answers 2|publisher=IAU|accessdate=31 January 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160130022141/http://www.iau.org/public/themes/pluto/|quote=Ceres is (or now we can say it was) the largest asteroid{{nbs}}... There are many other asteroids that can come close to the orbital path of Ceres.|archivedate=30 January 2016}}</ref> deși [[Minor Planet Center]], organizația însărcinată cu catalogarea unor astfel de obiecte, spune că planetele pitice pot avea desemnări duble <ref>{{Citat web|url=https://minorplanetcenter.net/mpec/K06/K06R19.html|nume=Spahr|titlu=MPEC 2006-R19: EDITORIAL NOTICE|publisher=Minor Planet Center|date=7 September 2006|accessdate=31 January 2008|archiveurl=https://web.archive.org/web/20081010120050/http://cfa-www.harvard.edu/mpec/K06/K06R19.html|first1=T. B.|authorlink=Timothy B. Spahr|quote=the numbering of "dwarf planets" does not preclude their having dual designations in possible separate catalogues of such bodies.|archivedate=10 October 2008}}</ref> și comunitatea IAU/[[Serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite|USGS]]/NASA ''Gazetteer'' îl clasifică pe Ceres atât ca asteroid, cât și ca planetă pitică. <ref>{{Citat web|url=https://planetarynames.wr.usgs.gov/Page/CERES/target|nume=IAU|titlu=Gazetteer of Planetary Nomenclature. Target: Ceres|accessdate=27 September 2021|archiveurl=https://web.archive.org/web/20171013231505/https://planetarynames.wr.usgs.gov/Page/CERES/target|last2=USGS Astrogeology Science Center|last3=NASA|archivedate=13 October 2017}}</ref>

== Orbită ==
[[File:Ceres_Orbit_c.png|thumb|upright=1.5|dreapta||Orbitele lui Ceres (roșu, înclinată) împreună cu Jupiter și planetele interioare (alb și gri). Diagrama de sus arată orbita lui Ceres văzută de sus. Diagrama de jos este o vedere laterală care arată înclinația orbitală a lui Ceres față de [[ecliptică]]. Nuanțele mai deschise indică deasupra eclipticii; mai întunecate indică dedesupt.]]
Ceres urmează o orbită între Marte și Jupiter, aproape de mijlocul centurii de asteroizi, cu o [[Perioadă sinodică|perioadă orbitală]] (an) de 4,6 ani pământeni. În comparație cu alte planete și planete pitice, orbita lui Ceres este moderat înclinată față de cea a Pământului, cu o [[Înclinație orbitală|înclinație]] (''i'') de 10,6°, comparativ cu 7° pentru [[Mercur (planetă)|Mercur]] și 17° pentru Pluto. Este și ușor alungită, cu o [[Excentricitate orbitală|excentricitate]] (''e'') = 0,08, comparativ cu 0,09 pentru Marte. 

Ceres nu face parte dintr-o [[Familia de asteroizi|familie de asteroizi]], probabil din cauza proporției sale mari de gheață, deoarece corpuri mai mici, cu aceeași [[compoziție chimică |compoziție]], s-ar fi [[Sublimare|sublimat]] complet pe parcursul vârstei Sistemului Solar. <ref name="liebert5">{{Citat revistă|nume=Julie C. Castillo-Rogez|nume2=Marc Neveu|dată=31 January 2020|titlu=Ceres: Astrobiological Target and Possible Ocean World|journal=Astrobiology|volum=20|număr=2|pagini=269–291|pmid=31904989|bibcode=2020AsBio..20..269C|doi=10.1089/ast.2018.1999|display-authors=1}}</ref> Se credea odată a fi un membru al [[familia Gefion|familiei Gefion]], <ref name="Cellino2">{{Citat carte|nume=Cellino, A.|titlu=Asteroids III|editură=University of Arizona Press|an=2002|pagini=633–643 (Table on p. 636)|capitol=Spectroscopic Properties of Asteroid Families|bibcode=2002aste.book..633C|arată-autori=etal|data-accesării=6 August 2011|url-capitol=http://www.lpi.usra.edu/books/AsteroidsIII/pdf/3018.pdf}}</ref> ai cărei membri împărtășesc elemente orbitale similare, sugerând o origine comună printr-o coliziune între asteroizi în trecut. Mai târziu s-a descoperit că Ceres are o compoziție diferită față de familia Gefion <ref name="Cellino2" /> și pare a fi un intrus, având elemente orbitale similare, dar nu o origine comună.<ref name="Kelley2">{{Citat revistă|nume=Kelley, M. S.|nume2=Gaffey, M. J.|an=1996|titlu=A Genetic Study of the Ceres (Williams #67) Asteroid Family|journal=Bulletin of the American Astronomical Society|volum=28|pagină=1097|bibcode=1996DPS....28.1009K}}</ref>

=== Rezonanțe ===
Datorită maselor lor mici și separărilor mari, obiectele din centura de asteroizi cad rareori în [[Rezonanță orbitală|rezonanțe]] gravitaționale unele cu altele. <ref name="Christou">{{Citat revistă|nume=Christou|prenume=A. A.|an=2000|titlu=Co-orbital objects in the main asteroid belt|journal=[[Astronomy and Astrophysics]]|volum=356|pagini=L71–L74|bibcode=2000A&A...356L..71C}}</ref> Cu toate acestea, Ceres este capabil să captureze alți asteroizi în rezonanțe temporare 1:1 (făcându-i [[Troian (asteroid)|troieni]] temporari), pentru perioade de la câteva sute de mii până la mai mult de două milioane de ani. Au fost identificate 50 de astfel de obiecte. <ref name="Christou2012">{{Citat revistă|nume=Christou|nume2=Wiegert|prenume=A. A.|prenume2=P.|dată=January 2012|titlu=A population of Main Belt Asteroids co-orbiting with Ceres and Vesta|journal=Icarus|volum=217|număr=1|pagini=27–42|issn=0019-1035|bibcode=2012Icar..217...27C|doi=10.1016/j.icarus.2011.10.016}}</ref>Ceres este aproape de o rezonanță orbitală de 1:1 cu Pallas (perioadele lor orbitale diferă cu 0,2%), dar nu suficient de aproape pentru a fi semnificativă pe perioade de timp astronomice. <ref name="Kovačević">{{Citat revistă|nume=Kovačević|prenume=A. B.|an=2011|titlu=Determination of the mass of Ceres based on the most gravitationally efficient close encounters|journal=[[Monthly Notices of the Royal Astronomical Society]]|volum=419|număr=3|pagini=2725–2736|bibcode=2012MNRAS.419.2725K|doi=10.1111/j.1365-2966.2011.19919.x}}</ref>

== Rotație și înclinare axială ==
[[Fișier:Permanent_Shadows_on_Ceres.webm|alt=image of Ceres, half in shadow, half out|miniatura|Regiuni în umbră permanentă capabile să acumuleze gheață la suprafță|stanga]]
Perioada de rotație a lui Ceres (ziua Cereriană) este de 9 ore și 4&nbsp;minute, micul crater ecuatorial Kait a fost selectat ca meridianul său 0. Are o înclinare axială de 4°,<ref name="Schorghofer2016">{{Citat revistă|nume=Schorghofer|nume2=Mazarico|nume3=Platz|nume4=Preusker|nume5=Schröder|nume6=Raymond|nume7=Russell|prenume=N.|prenume2=E.|prenume3=T.|prenume4=F.|prenume5=S. E.|prenume6=C. A.|prenume7=C. T.|dată=6 July 2016|titlu=The permanently shadowed regions of dwarf planet Ceres|journal=Geophysical Research Letters|volum=43|număr=13|pagini=6783–6789|bibcode=2016GeoRL..43.6783S|doi=10.1002/2016GL069368}}</ref>suficient de mică pentru ca regiunile polare ale lui Ceres să conțină cratere permanent umbrite, de la care se așteaptă să acționeze ca [[Capcană rece (astronomie)|capcane reci]] și să acumuleze gheață în timp, similar cu [[Apă pe Lună|ceea ce se întâmplă pe Lună]] și pe [[Mercur (planetă)|Mercur]]. Se așteaptă ca aproximativ 0,14% din moleculele de apă eliberate de la suprafață să ajungă în capcane, mutându-se în medie de trei ori înainte de a scăpa sau de a fi prinse. <ref name="Schorghofer2016" />

''[[Dawn (sondă spațială)|Dawn]]'', prima navă spațială care să-l orbiteze pe Ceres, a stabilit că axa polară nordică este îndreptată către ascensia dreaptă 19 h 25 m 40,3 s (291,418°), declinație +66° 45' 50" (aproximativ 1,5 grade față de [[Delta Draconis]]), ceea ce înseamnă o înclinare axială de 4°.Aceasta înseamnă că pe Ceres variațiile sezoniere în lumina soarelui în funcție de latitudine sunt puține sau inexistente. <ref name="presentation2">{{Citat web|url=https://nesf2015.arc.nasa.gov/sites/default/files/downloads/pdf/05.pdf|nume=Russell, C. T., Raymond, C. A.|titlu=05. Dawn Explores Ceres Results from the Survey Orbit|publisher=NASA|date=July 21, 2015|accessdate=2021-09-23|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150905125337/http://nesf2015.arc.nasa.gov/sites/default/files/downloads/pdf/05.pdf|archivedate=5 September 2015}}</ref> Pe parcursul a 3 milioane de ani, influența gravitațională a lui Jupiter și Saturn a declanșat schimbări ciclice în înclinarea axială a lui Ceres, variind de la 2 la 20 de grade, ceea ce înseamnă că variații în expunerea la Soare între anotimpuri au avut loc în trecut, ultima perioadă de activitate sezonieră estimată la acum 14.000 de ani. Acele cratere care rămân în umbră în perioadele de înclinare axială maximă sunt cel mai probabil să rețină gheață pe parcursul vieții Sistemului Solar. <ref>{{Citat web|url=https://solarsystem.nasa.gov/news/572/ice-in-ceres-shadowed-craters-linked-to-tilt-history/|titlu=Ice in Ceres' Shadowed Craters Linked to Tilt History|date=2017|accessdate=2021-05-15|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210515225206/https://solarsystem.nasa.gov/news/572/ice-in-ceres-shadowed-craters-linked-to-tilt-history/|lucrare=NASA Solar System Exploration|archivedate=15 May 2021}}</ref>

== Geologie ==
{{Main|Geologia lui Ceres|Listă de forme de relief pe Ceres}}
Ceres este cel mai mare asteroid din centura principală de asteroizi. A fost clasificat ca un asteroid [[Asteroid de tip C|de tip C]] sau carbonic, și, datorită prezenței mineralelor argiloase, ca un [[Asteroid de tip G|asteroid de tip G.]] <ref name="Parker2002">{{Citat revistă|nume=Parker|nume2=Stern, Alan S.|nume3=Thomas Peter C.|prenume=J. W.|an=2002|titlu=Analysis of the first disk-resolved images of Ceres from ultraviolet observations with the Hubble Space Telescope|journal=The Astronomical Journal|volum=123|număr=1|pagini=549–557|bibcode=2002AJ....123..549P|doi=10.1086/338093|display-authors=etal}}</ref> Compoziția sa este similară, deși nu identică, cu cea a meteoriților condrite carbonice. <ref>{{Citat revistă|nume=Thomas B. McCord, Francesca Zambon|dată=15 January 2019|titlu=The surface composition of Ceres from the Dawn mission|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210520160515/https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0019103517303342|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0019103517303342|journal=Icarus|volum=318|pagini=2–13|bibcode=2019Icar..318....2M|doi=10.1016/j.icarus.2018.03.004|access-date=25 July 2021|archive-date=20 May 2021}}</ref> Ca formă este un sferoid aplatizat, cu un diametru ecuatorial cu 8% mai mare decât diametrul său polar. Măsurătorile de la sonda spațială ''Dawn'' au găsit un diametru mediu de {{Conversie|939.4|km}} și o masă de {{Val|9.39}} ×10<sup>20</sup> kg. <ref name="Rayman20150528">{{Citat web|url=http://dawnblog.jpl.nasa.gov/2015/05/28/dawn-journal-may-28-2015/|nume=Rayman|titlu=Dawn Journal, 28 May 2015|publisher=[[Jet Propulsion Laboratory]]|date=28 May 2015|accessdate=29 May 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150530075157/http://dawnblog.jpl.nasa.gov/2015/05/28/dawn-journal-may-28-2015/|first1=Marc D.|archivedate=30 May 2015}}</ref> Acest lucru îi dă Ceres o densitate de {{Val|2.16}} g/cm<sup>3</sup>, sugerând că un sfert din masa sa este gheață. <ref name="cerescomp">{{Citat web|url=https://www.space.com/22891-ceres-dwarf-planet.html|nume=Nola Taylor Redd|titlu=Ceres: The Smallest and Closest Dwarf Planet|date=May 23, 2018|accessdate=2021-07-25|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210905112623/https://www.space.com/22891-ceres-dwarf-planet.html|lucrare=space.com|archivedate=5 September 2021}}</ref> 

Ceres cuprinde 40% masa estimată de (2394±5)×10<sup>18</sup> kg a centurii de asteroizi și are de 3½ ori masa următorului asteroid, [[4 Vesta|Vesta]], dar are numai 1,3% din masa [[Luna|Lunii]]. Este cel puțin aproape de a fi în [[echilibru hidrostatic]], deși unele abateri de la o formă de echilibru nu au fost încă explicate. <ref name="EPSC">{{Citat carte|url-capitol=https://meetingorganizer.copernicus.org/EPSC2018/EPSC2018-645-1.pdf|arată-autori=4|nume=Raymond, C.|nume2=Castillo-Rogez, J.C.|nume3=Park, R.S.|nume4=Ermakov, A.|nume5=Bland, M.T.|nume6=Marchi, S.|nume7=Prettyman, T.|nume8=Ammannito, E.|nume9=De Sanctis, M.C.|dată=September 2018|capitol=Dawn Data Reveal Ceres' Complex Crustal Evolution|titlu=European Planetary Science Congress|volum=12|data-accesării=19 July 2020}}</ref> Presupunând că este în echilibru, Ceres este singura planetă pitică care este întotdeauna interior orbitei lui Neptun. <ref name="cerescomp" /> [[Modelare matematică|Modelarea]] a sugerat că materialul de rocă al lui Ceres este parțial diferențiat și că poate posedă un [[Nucleul Pământului|nucleu]] mic, <ref name="Neumann2015">{{Citat revistă|nume=Neumann|nume2=Breuer|nume3=Spohn|prenume=W.|prenume2=D.|prenume3=T.|dată=2 December 2015|titlu=Modelling the internal structure of Ceres: Coupling of accretion with compaction by creep and implications for the water-rock differentiation|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20160822053141/http://www.aanda.org/articles/aa/pdf/2015/12/aa27083-15.pdf|url=http://www.aanda.org/articles/aa/pdf/2015/12/aa27083-15.pdf|journal=Astronomy & Astrophysics|volum=584|pagini=A117|bibcode=2015A&A...584A.117N|doi=10.1051/0004-6361/201527083|access-date=10 July 2016|archive-date=22 August 2016}}</ref> <ref name="Bhatia2017">{{Citat revistă|nume=Bhatia|nume2=Sahijpal|prenume=G.K.|prenume2=S.|an=2017|titlu=Thermal evolution of trans-Neptunian objects, icy satellites, and minor icy planets in the early solar system|journal=Meteoritics & Planetary Science|volum=52|număr=12|pagini=2470–2490|bibcode=2017M&PS...52.2470B|doi=10.1111/maps.12952}}</ref>, dar datele sunt în concordanță cu o [[Manta (geologie)|manta]] de [[Silicat|silicați]] hidrați și niciun nucleu. <ref name="EPSC" /> Diferențierea internă a lui Ceres poate fi legată de lipsa unui [[satelit natural]], deoarece se crede că sateliții asteroizilor din centură se formează din perturbări colizionare, creând o structură nediferențiată, o grămadă de moloz.<ref>{{Citat revistă|dată=December 2018|titlu=Dawn mission's search for satellites of Ceres: Intact protoplanets don't have satellites|journal=Icarus|volum=316|pagini=191–204|bibcode=2018Icar..316..191M|doi=10.1016/j.icarus.2018.02.017}}</ref>

=== Suprafață ===
==== Compoziție ====
Compoziția suprafeței lui Ceres este omogenă la scară globală și este bogată în [[Carbonat|carbonați]] și [[Silicat (mineral)|filosilicați]] amoniatați care au fost modificați de apă <ref name="EPSC2">{{Citat carte|url-capitol=https://meetingorganizer.copernicus.org/EPSC2018/EPSC2018-645-1.pdf|arată-autori=4|nume=Raymond, C.|nume2=Castillo-Rogez, J.C.|nume3=Park, R.S.|nume4=Ermakov, A.|nume5=Bland, M.T.|nume6=Marchi, S.|nume7=Prettyman, T.|nume8=Ammannito, E.|nume9=De Sanctis, M.C.|dată=September 2018|capitol=Dawn Data Reveal Ceres' Complex Crustal Evolution|titlu=European Planetary Science Congress|volum=12|data-accesării=19 July 2020}}</ref>, deși gheața din [[regolit]] variază de la aproximativ 10% la latitudini polare până la mult mai uscat, chiar la fără gheață, în regiunile ecuatoriale. <ref name="EPSC2" />

Studiile care utilizează [[telescopul spațial Hubble]] arată că [[Grafit|grafitul]], [[Sulf|sulful]] și [[Dioxid de sulf|dioxidul de sulf]] sunt prezente pe suprafața lui Ceres. Grafitul este evident rezultatul deteriorării spațiale pe suprafețele mai vechi ale lui Ceres; ultimii doi sunt volatili în condiții Cereriene și ar fi de așteptat fie să scape rapid, fie să se așeze în capcane reci și sunt în mod evident asociate cu zone cu activitate geologică relativ recentă. <ref>{{Citat web|url=http://spaceref.com/ceres/sulfur-sulfur-dioxide-graphitized-carbon-observed-on-ceres.html|titlu=Sulfur, Sulfur Dioxide, Graphitized Carbon Observed on Ceres|publisher=spaceref.com|date=3 September 2016|accessdate=8 September 2016|archive-date=2021-09-29|archive-url=https://web.archive.org/web/20210929081230/http://spaceref.com/ceres/sulfur-sulfur-dioxide-graphitized-carbon-observed-on-ceres.html|dead-url=yes}}</ref>

[[Compus organic|Compuși organici]] au fost detectați pe Ceres în craterul Ernutet, <ref name="organics 2018">{{Citat revistă|nume=L. E. Kissick|nume2=G. Acciarini|nume3=H. Bates|dată=2020|titlu=Sample Return From A Relic Ocean World: The Calthus Mission To Occator Crater, Ceres|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20201026101337/https://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2020/pdf/1291.pdf|url=https://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2020/pdf/1291.pdf|journal=51st Lunar and Planetary Science Conference|access-date=1 February 2020|archive-date=26 October 2020|display-authors=etal}}</ref> și cea mai mare parte a suprafeței apropiate a planetei pitice este extrem de bogată în carbon, la aproximativ 20% din masă. <ref name="Nature 12 2018">{{Citat revistă|nume=Marchi|nume2=Raponi|nume3=Prettyman|nume4=De Sanctis|nume5=Castillo-Rogez|nume6=Raymond|nume7=Ammannito|nume8=Bowling|nume9=Ciarniello|prenume=S.|prenume2=A.|prenume3=T. H.|prenume4=M. C.|prenume5=J.|prenume6=C. A.|prenume7=E.|prenume8=T.|prenume9=M.|an=2018|titlu=An aqueously altered carbon-rich Ceres|journal=[[Nature Astronomy]]|volum=3|număr=2|pagini=140–145|doi=10.1038/s41550-018-0656-0}}</ref> Conținutul de carbon este de peste cinci ori mai mare decât în meteoriții condrite carbonice analizați pe Pământ. <ref name="Nature 12 2018" /> Carbonul de suprafață prezintă dovezi că este amestecat cu produse ale interacțiunilor rocă-apă, cum ar fi argile. <ref name="Nature 12 2018" /> Această chimie sugerează că Ceres s-a format într-un mediu rece, poate în afara orbitei lui Jupiter, și că s-a acretat din materiale ultra-bogate în carbon în prezența apei, ceea ce ar putea oferi condiții favorabile chimiei organice. <ref name="Nature 12 2018" /><gallery mode="packed" heights="180px">
File:PIA21755-CeresMap-CraterNames-20170901.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:PIA21755-CeresMap-CraterNames-20170901.jpg|Hartă fotografică alb-negru a lui Ceres, centrată pe 180° longitudine, cu nomenclatură oficială (Septembrie 2017)
File:PIA20126-Ceres-PolarRegions-Dawn-20151023.jpg|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:PIA20126-Ceres-PolarRegions-Dawn-20151023.jpg|Ceres, regiuni polare (noiembrie 2015): Nord (stânga); sud (dreapta). Polul sud este umbrit. „Ysolo Mons” a fost redenumit de atunci în „Yamor Mons”.<ref name="ysolo4">{{Cite web|url=https://astrogeology.usgs.gov/news/nomenclature/name-changed-on-ceres|title=Name Changed on Ceres|publisher=USGS|date=7 December 2016|url-status=live|archive-url=https://web.archive.org/web/20210819131632/https://astrogeology.usgs.gov/news/nomenclature/name-changed-on-ceres|archive-date=19 August 2021|access-date=2021-08-19}}</ref>
</gallery>

==== Cratere ====
[[Fișier:PIA20918-Ceres-Dawn-GlobalMap-Annotated-20160926.jpg|miniatura|Hartă topografică a lui Ceres. Cele mai joase funduri de cratere (indigo) și cele mai înalte vârfuri (albe) reprezintă o diferență de 15 km în altitudine. <ref name="NASA-20150728-el">{{Citat web|url=http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4669|nume=Landau|titlu=New Names and Insights at Ceres|date=28 July 2015|accessdate=28 July 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160106220022/http://www.jpl.nasa.gov/news/news.php?feature=4669|first1=Elizabeth|lucrare=NASA|archivedate=6 January 2016}}</ref> „Ysolo Mons” a fost redenumit în „Yamor Mons”. <ref name="ysolo">{{Citat web|url=https://astrogeology.usgs.gov/news/nomenclature/name-changed-on-ceres|titlu=Name Changed on Ceres|publisher=USGS|date=7 December 2016|accessdate=2021-08-19|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210819131632/https://astrogeology.usgs.gov/news/nomenclature/name-changed-on-ceres|archivedate=19 August 2021}}</ref>|stanga]]
''Dawn'' a dezvăluit că Ceres are o suprafață cu multe cratere, deși cu mai puține cratere mari decât se aștepta. <ref name="marchi">{{Citat revistă|nume=Marchi|nume2=Ermakov|nume3=Raymond|nume4=Fu|nume5=O'Brien|nume6=Bland|nume7=Ammannito|nume8=De Sanctis|nume9=Bowling|prenume=S.|prenume2=A. I.|prenume3=C. A.|prenume4=R. R.|prenume5=D. P.|prenume6=M. T.|prenume7=E.|prenume8=M. C.|prenume9=T.|dată=26 July 2016|titlu=The missing large impact craters on Ceres|journal=[[Nature Communications]]|volum=7|pagini=12257|pmid=27459197|pmc=4963536|bibcode=2016NatCo...712257M|doi=10.1038/ncomms12257}}</ref> Modelele bazate pe formarea centurii actuale de asteroizi sugerau că Ceres ar trebui să posede 10 până la 15 cratere mai mari de {{Conversie|400|km|mi}} în diametru. <ref name="marchi" /> Cel mai mare crater confirmat de pe Ceres, [[Kerwan (crater)|bazinul Kerwan]], are {{Conversie|284|km|mi}}. <ref name="kerwan">{{Citat revistă|nume=David A. Williams, T. Kneiss|dată=December 2018|titlu=The geology of the Kerwan quadrangle of dwarf planet Ceres: Investigating Ceres' oldest, largest impact basin|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210816123323/https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0019103516305632?via%3Dihub|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0019103516305632|journal=Icarus|volum=316|pagini=99–113|bibcode=2018Icar..316...99W|doi=10.1016/j.icarus.2017.08.015|access-date=16 August 2021|archive-date=16 August 2021}}</ref> Motivul cel mai probabil pentru aceasta este relaxarea vâscoasă a crustei, care aplatizează încet impacturile mai mari. <ref name="marchi" />

Regiunea polară nordică a lui Ceres prezintă mult mai multe cratere decât regiunea ecuatorială, cu regiunea ecuatorială de est în special, comparativ ușor craterizată. <ref name="strom">{{Citat revistă|nume=Strom, R.G., S. Marchi and R. Malhotra|an=2018|titlu=Ceres and the Terrestrial Planets Impact Cratering Record|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210416085015/https://arxiv.org/ftp/arxiv/papers/1804/1804.01229.pdf#:~:text=The%20total%20Ceres%20surface%20in,objects%20have%20the%20same%20origin|url=https://arxiv.org/ftp/arxiv/papers/1804/1804.01229.pdf#:~:text=The%20total%20Ceres%20surface%20in,objects%20have%20the%20same%20origin|journal=Icarus|volum=302|pagini=104–108|bibcode=2018Icar..302..104S|doi=10.1016/j.icarus.2017.11.013|access-date=15 August 2021|archive-date=16 April 2021}}</ref> Frecvența mărimii craterelor între 20 și 100&nbsp;km (10 și 60&nbsp;mi) este în concordanță cu faptul că își au originea în [[Marele bombardament târziu]], cu cratere din afara regiunilor polare antice probabil șterse de [[Criovulcan|criovulcanismul]] timpuriu. <ref name="strom" /> Trei bazine mari de mică adâncime (planitiae) cu margini degradate sunt probabil cratere erodate. <ref name="EPSC3">{{Citat carte|url-capitol=https://meetingorganizer.copernicus.org/EPSC2018/EPSC2018-645-1.pdf|arată-autori=4|nume=Raymond, C.|nume2=Castillo-Rogez, J.C.|nume3=Park, R.S.|nume4=Ermakov, A.|nume5=Bland, M.T.|nume6=Marchi, S.|nume7=Prettyman, T.|nume8=Ammannito, E.|nume9=De Sanctis, M.C.|dată=September 2018|capitol=Dawn Data Reveal Ceres' Complex Crustal Evolution|titlu=European Planetary Science Congress|volum=12|data-accesării=19 July 2020}}</ref> Cea mai mare, [[Vendimia Planitia]], de 800 km, <ref name="marchi2">{{Citat revistă|nume=Marchi|nume2=Ermakov|nume3=Raymond|nume4=Fu|nume5=O'Brien|nume6=Bland|nume7=Ammannito|nume8=De Sanctis|nume9=Bowling|prenume=S.|prenume2=A. I.|prenume3=C. A.|prenume4=R. R.|prenume5=D. P.|prenume6=M. T.|prenume7=E.|prenume8=M. C.|prenume9=T.|dată=26 July 2016|titlu=The missing large impact craters on Ceres|journal=[[Nature Communications]]|volum=7|pagini=12257|pmid=27459197|pmc=4963536|bibcode=2016NatCo...712257M|doi=10.1038/ncomms12257}}</ref> este, de asemenea, cea mai mare formă de relief de pe Ceres. <ref>{{Citat web|url=https://www.nasa.gov/image-feature/jpl/pia21921/hanami-planum-on-ceres|titlu=Hanami Planum on Ceres|publisher=NASA|date=Mar 23, 2018|accessdate=2021-08-17|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210929081231/https://www.nasa.gov/image-feature/jpl/pia21921/hanami-planum-on-ceres/|archivedate=29 September 2021}}</ref> Două dintre cele trei au concentrații de amoniu mai mari decât media.<ref name="EPSC3" />

''Dawn'' a observat 4.423 de bolovani mai mari de 105 metri în diametru pe suprafața lui Ceres. Acești bolovani s-au format probabil prin impacturi și se găsesc în interiorul sau în apropierea craterelor, deși nu toate craterele conțin bolovani. Bolovanii mari sunt mai numeroși la latitudini mai mari. Bolovanii de pe Ceres sunt fragili și se degradează rapid din cauza stresului termic (la răsărit și apus, temperatura suprafeței se schimbă rapid) și a impacturilor meteoritice. Vârsta lor maximă este estimată la 150 de milioane de ani, mult mai scurtă decât durata de viață a bolovanilor de pe Vesta.<ref>{{Citat revistă|nume=Schröder|nume2=Carsenty|nume3=Hauber|nume4=Raymond|nume5=Russell|prenume=Stefan E|prenume2=Uri|prenume3=Ernst|prenume4=Carol|prenume5=Christopher|dată=May 2021|titlu=The brittle boulders of dwarf planet Ceres|journal=Planetary Science Journal|volum=2|număr=3|pagină=111|bibcode=2021PSJ.....2..111S|doi=10.3847/PSJ/abfe66}}</ref>

==== Forme de relief tectonice ====
Deși Ceres nu are [[tectonica plăcilor|plăci tectonice]] <ref name="Sori2">{{Citat web|url=https://phys.org/news/2018-09-ceres-life-ice-volcano.html|titlu=Ceres takes life an ice volcano at a time|publisher=University of Arizona|date=17 September 2018|accessdate=22 April 2019|archiveurl=https://web.archive.org/web/20201109040853/https://phys.org/news/2018-09-ceres-life-ice-volcano.html|limbă=en-us|archivedate=9 November 2020}}</ref>, cu marea majoritate a formelor sale de relief fiind legate fie de impacturi, fie de activitatea criovulcanică, mai multe forme de relief potențial [[Tectonică|tectonice]] au fost identificate cu titlu provizoriu pe suprafața sa, în special în emisfera estică. Samhain Catenae, fracturi liniare la scară kilometrică de pe suprafața lui Ceres, nu au nicio legătură aparentă cu impacturile și au o asemănare mai puternică cu lanțurile de cretere gropi, care indică [[Falie|falii normale]] îngropate. De asemenea, mai multe cratere de pe Ceres au funduri de mică adâncime, fracturate, compatibile cu intruziunea criomagmatică. <ref>{{Citat revistă|nume=Buczkowski, D.; Scully, J. E. C.; Raymond, C. A.; Russell, C. T.|dată=December 2017|titlu=Exploring Tectonic Activity on Vesta and Ceres|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210929081257/https://ui.adsabs.harvard.edu/abs/2017AGUFM.P53G..02B/abstract|url=https://ui.adsabs.harvard.edu/abs/2017AGUFM.P53G..02B/abstract|journal=American Geophysical Union, Fall Meeting 2017, Abstract #P53G-02|volum=2017|bibcode=2017AGUFM.P53G..02B|access-date=19 August 2021|archive-date=29 September 2021}}</ref>

==== Criovulcanism ====
{{Main|Pete luminoase pe Ceres}}{{multiple image
| direction = vertical
| align = right
| header_align = center
| caption_align = center
| width = 210
| image2 = PIA21913-DwarfPlanetCeres-OccatorCrater-SimulatedPerspective-20171212.jpg
| alt2 = Icy patches against a grey, flat background
| caption2 = Cerealia și Vinalia Faculae
| image1 = PIA20348 crop - Ceres' Ahuna Mons top view.jpg
| alt1 = A smooth-sided mountain rising from a grey surface
| caption1 = [[Ahuna Mons]] are o înălțime estimată de 5 km pe cea mai abrupă parte.<!--
    --><ref name="PIA20348">{{cite web |title=PIA20348: Ahuna Mons Seen from LAMO |url=http://photojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA20348 |date=7 March 2016 |publisher=[[Jet Propulsion Lab]] |access-date=14 April 2016 |archive-date=11 March 2016 |archive-url=https://web.archive.org/web/20160311021119/http://photojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA20348 |url-status=live }}</ref><!--
    -->
}}
Ceres are un munte proeminent, [[Ahuna Mons]]; acest vârf pare a fi un criovulcan și are puține cratere, ceea ce sugerează o vârstă de cel mult 240 de milioane de ani. <ref name="sori2">{{Citat revistă|nume=Michael T. Sori, Hanna G. Sizemore|dată=December 2018|titlu=Cryovolcanic rates on Ceres revealed by topography|url=https://www.nature.com/articles/s41550-018-0574-1.epdf?sharing_token=Nwlx84GTnLjOF1KoSes2ZNRgN0jAjWel9jnR3ZoTv0PYVUjDF3e79_H5RmNko70bXcCu_OkZMLt5DIU6R3ZblD9kGTl4AJfDn-S2HX3sCSuOaVfgZN0_koPeO7jl0I49oCPMfyrcTdVkMWLMjzT0RlPOa-8PnfwC1yLDoVYghRjYIDbjlY3kOj95p2aOpVNNJPOSV97W0FPsaVV_7Ngo-eUoOuQ1DwYO2Oz68L8rvc3JlupDHsfcvDggnuY5PKUTQb8dwSxdK13cCriH8dViR6K7svgw4I_n8oaay75_y2o%3D&tracking_referrer=www.space.com|journal=Nature Astronomy|volum=2|număr=12|pagini=946–950|bibcode=2018NatAs...2..946S|doi=10.1038/s41550-018-0574-1|access-date=17 August 2021|display-authors=etal}}</ref> Câmpul său gravitațional relativ ridicat sugerează că este dens și, prin urmare, este compus mai mult din rocă decât din gheață și că plasarea sa se datorează probabil diapirismului unei suspensii de saramură și particule de silicat din partea superioară a mantalei. <ref name="liebert2">{{Citat revistă|nume=Julie C. Castillo-Rogez|nume2=Marc Neveu|dată=31 Jan 2020|titlu=Ceres: Astrobiological Target and Possible Ocean World|journal=Astrobiology|volum=20|număr=2|pagini=269–291|pmid=31904989|bibcode=2020AsBio..20..269C|doi=10.1089/ast.2018.1999|display-authors=1}}</ref> Este aproximativ antipodal față de bazinul Kerwan. Energia seismică din impactul de formare a lui Kerwan s-ar fi putut concentra pe partea opusă a lui Ceres, fracturând straturile exterioare ale crustei și facilitând mișcarea criomagmei de înaltă [[viscozitate]] (formată din gheață noroioasă înmuiată de conținutul său de săruri) pe suprafață. <ref name="Ruesch2016">{{Citat revistă|nume=Ruesch|nume2=Platz|nume3=Schenk|nume4=McFadden|nume5=Castillo-Rogez|nume6=Quick|nume7=Byrne|nume8=Preusker|nume9=OBrien|prenume=O.|prenume2=T.|prenume3=P.|prenume4=L. A.|prenume5=J. C.|prenume6=L. C.|prenume7=S.|prenume8=F.|prenume9=D. P.|dată=2 September 2016|titlu=Cryovolcanism on Ceres|journal=Science|volum=353|număr=6303|pagini=aaf4286|pmid=27701087|bibcode=2016Sci...353.4286R|doi=10.1126/science.aaf4286}}</ref> Kerwan arată dovezi ale efectelor apei lichide din cauza topirii prin impact a gheții subterane. <ref name="kerwan2">{{Citat revistă|nume=David A. Williams, T. Kneiss|dată=December 2018|titlu=The geology of the Kerwan quadrangle of dwarf planet Ceres: Investigating Ceres' oldest, largest impact basin|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210816123323/https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0019103516305632?via%3Dihub|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0019103516305632|journal=Icarus|volum=316|pagini=99–113|bibcode=2018Icar..316...99W|doi=10.1016/j.icarus.2017.08.015|access-date=16 August 2021|archive-date=16 August 2021}}</ref>

O simulare pe computer din 2018 sugerează că criovulcanii de pe Ceres, odată formați, se retrag din cauza relaxării vâscoase pe parcursul a câteva sute de milioane de ani. Echipa a identificat 22 de forme de relief ca fiind candidați puternici pentru criovulcani relaxați de pe suprafața lui Ceres. <ref name="sori22">{{Citat revistă|nume=Michael T. Sori, Hanna G. Sizemore|dată=December 2018|titlu=Cryovolcanic rates on Ceres revealed by topography|url=https://www.nature.com/articles/s41550-018-0574-1.epdf?sharing_token=Nwlx84GTnLjOF1KoSes2ZNRgN0jAjWel9jnR3ZoTv0PYVUjDF3e79_H5RmNko70bXcCu_OkZMLt5DIU6R3ZblD9kGTl4AJfDn-S2HX3sCSuOaVfgZN0_koPeO7jl0I49oCPMfyrcTdVkMWLMjzT0RlPOa-8PnfwC1yLDoVYghRjYIDbjlY3kOj95p2aOpVNNJPOSV97W0FPsaVV_7Ngo-eUoOuQ1DwYO2Oz68L8rvc3JlupDHsfcvDggnuY5PKUTQb8dwSxdK13cCriH8dViR6K7svgw4I_n8oaay75_y2o%3D&tracking_referrer=www.space.com|journal=Nature Astronomy|volum=2|număr=12|pagini=946–950|bibcode=2018NatAs...2..946S|doi=10.1038/s41550-018-0574-1|access-date=17 August 2021|display-authors=etal}}</ref> <ref name="vanishing">{{Citat revistă|nume=Sori|nume2=Byrne|nume3=Bland|nume4=Bramson|nume5=Ermakov|nume6=Hamilton|nume7=Otto|nume8=Ruesch|nume9=Russell|prenume=Michael M.|prenume2=Shane|prenume3=Michael T.|prenume4=Ali M.|prenume5=Anton I.|prenume6=Christopher W.|prenume7=Katharina A.|prenume8=Ottaviano|prenume9=Christopher T.|dată=2017|titlu=The vanishing cryovolcanoes of Ceres|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210929081236/https://repository.arizona.edu/bitstream/handle/10150/623032/Sori_et_al-2017-Geophysical_Research_Letters.pdf;jsessionid=36FE8987BD3FBEC127C6BCE092D3B831?sequence=1|url=https://repository.arizona.edu/bitstream/10150/623032/1/Sori_et_al-2017-Geophysical_Research_Letters.pdf|journal=[[Geophysical Research Letters]]|volum=44|număr=3|pagini=1243–1250|bibcode=2017GeoRL..44.1243S|doi=10.1002/2016GL072319|access-date=25 August 2019|archive-date=29 September 2021}}</ref> Yamor Mons, un vârf străvechi, cu cratere, seamănă cu Ahuna Mons, în ciuda faptului că este mult mai vechi, deoarece se află în regiunea polară a lui Ceres, unde temperaturile mai reci împiedică relaxarea vâscoasă a crustei. <ref name="Sori">{{Citat web|url=https://phys.org/news/2018-09-ceres-life-ice-volcano.html|titlu=Ceres takes life an ice volcano at a time|publisher=University of Arizona|date=17 September 2018|accessdate=22 April 2019|archiveurl=https://web.archive.org/web/20201109040853/https://phys.org/news/2018-09-ceres-life-ice-volcano.html|limbă=en-us|archivedate=9 November 2020}}</ref> Modelele sugerează că, în ultimele miliarde de ani, pe Ceres s-a format un criovulcan, în medie, la fiecare 50 de milioane de ani. <ref name="Sori" /> Erupțiile nu sunt distribuite uniform pe Ceres, dar pot fi legate de bazinele de impact antice. <ref name="Sori" /> Modelul sugerează că, spre deosebire de descoperirile de la Ahuna Mons, criovulcanii Cererieni trebuie să fie compuși din material mult mai puțin dens decât media pentru crusta lui Ceres, altfel relaxarea vâscoasă observată nu ar putea avea loc. <ref name="sori22" />

Un număr neașteptat de mare de cratere Cereriene au gropi centrale, probabil din cauza proceselor criovulcanice, în timp ce altele au vârfuri centrale. <ref>{{Citat web|url=https://solarsystem.nasa.gov/news/602/ceres-spots-continue-to-mystify-in-latest-dawn-images/|titlu=News{{Snd}} Ceres Spots Continue to Mystify in Latest Dawn Images|accessdate=25 July 2021|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210725110508/https://solarsystem.nasa.gov/news/602/ceres-spots-continue-to-mystify-in-latest-dawn-images/|lucrare=NASA/JPL|archivedate=25 July 2021}}</ref> Sute de puncte luminoase ( aculae) au fost observate de ''Dawn'', cele mai strălucitoare situate la mijlocul [[Occator (crater)|Craterului Occator]] de 80 de km. <ref>{{Citat web|url=http://planetarynames.wr.usgs.gov/images/ceres.pdf|titlu=USGS: Ceres nomenclature|accessdate=16 July 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20151115202652/http://planetarynames.wr.usgs.gov/images/ceres.pdf|archivedate=15 November 2015}}</ref> Pata luminoasă din centrul lui Occator se numește Cerealia Facula, <ref name="CF">{{GPN|15530|Cerealia Facula}}</ref> și grupul de puncte luminoase la est de el, Vinalia Faculae. <ref name="VF">{{GPN|15531|Vinalia Faculae}}</ref> Occator posedă o groapă cu o lățime de 9 &#x2013; 10 km parțial umplută de un dom central. Domul datează de după faculae și se datorează probabil înghețului unui rezervor subteran, comparabil cu [[Pingo|pingourile]] din regiunea arctică a Pământului. <ref name="NASA-20180724">{{Citat web|url=https://www.nasa.gov/feature/jpl/what-looks-like-ceres-on-earth|nume=Landau|titlu=What Looks Like Ceres on Earth?|date=24 July 2018|accessdate=26 July 2021|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210531021809/https://www.nasa.gov/feature/jpl/what-looks-like-ceres-on-earth/|first1=Elizabeth|last2=McCartney|first2=Gretchen|lucrare=NASA|archivedate=31 May 2021}}</ref> <ref>{{Citat revistă|nume=Paul Schenk, Hanna Sizemore|dată=1 March 2019|titlu=The central pit and dome at Cerealia Facula bright deposit and floor deposits in Occator crater, Ceres: Morphology, comparisons and formation|journal=Icarus|volum=320|pagini=159–187|bibcode=2019Icar..320..159S|doi=10.1016/j.icarus.2018.08.010|display-authors=etal}}</ref> O ceață apare periodic deasupra lui Cerealia, susținând ipoteza că un fel de degajare sau sublimare a gheții a format punctele luminoase. <ref>{{Citat web|url=http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/2015/0721-dawn-at-ceres-a-haze-in-occator-rivkin.html|nume=Rivkin|titlu=Dawn at Ceres: A haze in Occator crater?|publisher=The Planetary Society|date=21 July 2015|accessdate=8 March 2017|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160514052923/http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/2015/0721-dawn-at-ceres-a-haze-in-occator-rivkin.html|first1=Andrew|archivedate=14 May 2016}}</ref> În martie 2016, ''Dawn'' a găsit dovezi definitive ale moleculelor de apă pe suprafața lui Ceres la [[Oxo (crater)|craterul Oxo]]. <ref>{{Citat web|url=http://www.scientificamerican.com/article/water-ice-on-ceres-boosts-hopes-for-buried-ocean-video/|nume=Redd|titlu=Water Ice on Ceres Boosts Hopes for Buried Ocean [Video]|accessdate=7 April 2016|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160407113800/http://www.scientificamerican.com/article/water-ice-on-ceres-boosts-hopes-for-buried-ocean-video/|first1=Nola Taylor|lucrare=Scientific American|archivedate=7 April 2016}}</ref>

Pe 9 decembrie 2015, oamenii de știință de la NASA au raportat că punctele luminoase de pe Ceres se pot datora unui tip de sare, în special saramură evaporată care conține [[sulfat de magneziu]] hexahidrat (MgSO<sub>4</sub>·6H<sub>2</sub>O); s-a constatat că petele sunt, de asemenea, asociate cu argile bogate în amoniac. <ref name="NASA-20151209-el">{{Citat web|url=https://phys.org/news/2015-12-clues-ceres-bright.html|nume=Landau|titlu=New Clues to Ceres' Bright Spots and Origins|publisher=[[phys.org]]|date=9 December 2015|accessdate=10 December 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20151209215813/http://phys.org/news/2015-12-clues-ceres-bright.html|first1=Elizabeth|archivedate=9 December 2015}}</ref> Spectrele în [[Infraroșu|infraroșu apropiat]] ale acestor zone luminoase au fost raportate în 2017 ca fiind în concordanță cu o cantitate mare [[Carbonat de sodiu|de carbonat de sodiu]] ({{Chem|Na|2|CO|3}}) și cantități mai mici de [[clorură de amoniu]] ({{Chem|N|H|4|Cl}}) sau [[bicarbonat de amoniu]] ({{Chem|N|H|4|H|C|O|3}}). <ref>{{Citat revistă|nume=Vu|nume2=Hodyss|nume3=Johnson|nume4=Choukroun|prenume=Tuan H.|prenume2=Robert|prenume3=Paul V.|prenume4=Mathieu|dată=July 2017|titlu=Preferential formation of sodium salts from frozen sodium-ammonium-chloride-carbonate brines – Implications for Ceres' bright spots|journal=Planetary and Space Science|volum=141|pagini=73–77|bibcode=2017P&SS..141...73V|doi=10.1016/j.pss.2017.04.014}}</ref> <ref>{{Citat revistă|nume=McCord|nume2=Zambon|prenume=Thomas B.|prenume2=Francesca|an=2019|titlu=The surface composition of Ceres from the Dawn mission|journal=Icarus|volum=318|pagini=2–13|bibcode=2019Icar..318....2M|doi=10.1016/j.icarus.2018.03.004}}</ref> S-a sugerat că aceste materiale provin din cristalizarea saramurilor care au ajuns la suprafață. <ref>{{Citat revistă|nume=Quick|nume2=Buczkowski|nume3=Ruesch|nume4=Scully|nume5=Castillo-Rogez|nume6=Raymond|nume7=Schenk|nume8=Sizemore|nume9=Sykes|prenume=Lynnae C.|prenume2=Debra L.|prenume3=Ottaviano|prenume4=Jennifer E. C.|prenume5=Julie|prenume6=Carol A.|prenume7=Paul M.|prenume8=Hanna G.|prenume9=Mark V.|dată=2019-03-01|titlu=A Possible Brine Reservoir Beneath Occator Crater: Thermal and Compositional Evolution and Formation of the Cerealia Dome and Vinalia Faculae|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210929081233/https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0019103517306371|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0019103517306371|journal=Icarus|volum=320|pagini=119–135|bibcode=2019Icar..320..119Q|doi=10.1016/j.icarus.2018.07.016|access-date=9 June 2021|archive-date=29 September 2021}}</ref> În august 2020, NASA a confirmat că Ceres era un corp bogat în apă, cu un rezervor adânc de saramură care s-a infiltrat la suprafață în sute de locații <ref>{{Citat revistă|nume=N.T. Stein|nume2=B.L. Ehlmann|dată=1 March 2019|titlu=The formation and evolution of bright spots on Ceres|journal=Icarus|volum=320|pagini=188–201|bibcode=2019Icar..320..188S|doi=10.1016/j.icarus.2017.10.014}}</ref> provocând „pete luminoase”, inclusiv cele din craterul Occator. <ref name="PHY-20200811">{{Citat știre|title=Mystery solved: Bright areas on Ceres come from salty water below|url=https://phys.org/news/2020-08-mystery-bright-areas-ceres-salty.html|prenume=Gretchen|nume=McCartney|data=11 August 2020|accessdate=12 August 2020|journal=[[Phys.org]]|archiveurl=https://web.archive.org/web/20200811150523/https://phys.org/news/2020-08-mystery-bright-areas-ceres-salty.html|archivedate=11 August 2020}}</ref>

=== Structură internă ===
[[Fișier:PIA22660-Ceres-DwarfPlanet-Inside-ArtistConcept-20180814.jpg|alt=a cutaway image of the interior of Ceres|miniatura|Model în trei straturi al structurii interne a lui Ceres:{{Bulleted list|Scoarță exterioară groasă (gheță, săruri, minerale hidratate)|Lichid bogat în sare (''saramură'') și rocă|Manta (rocă hidrată)}}|stanga]]
Geologia activă a lui Ceres este condusă de gheață și saramură. Se estimează că apa care scapă din rocă are o [[salinitate]] de aproximativ 5%. În total, Ceres este aproximativ 50% apă în volum (comparativ cu 0,1% pentru Pământ) și 73% rocă în masă. <ref name="Dawn2017">{{Citat web|url=http://sites.nationalacademies.org/cs/groups/ssbsite/documents/webpage/ssb_183286.pdf|nume=JC Castillo Rogez|titlu=''Dawn'' at Ceres: What Have We Learned?|date=2017|accessdate=2021-07-19|archiveurl=https://web.archive.org/web/20181008123813/http://sites.nationalacademies.org/cs/groups/ssbsite/documents/webpage/ssb_183286.pdf|last2=CA Raymond|last3=CT Russell|last4=Dawn Team|lucrare=NASA, JPL|archivedate=8 October 2018}}</ref>

Cele mai mari cratere ale lui Ceres sunt adânci de câțiva kilometri, incompatibil cu o suprafață subțire bogată în gheață. Faptul că suprafața a păstrat cratere de aproape 300 km în diametru indică faptul că stratul cel mai exterior al lui Ceres este de aproximativ 1000 de ori mai puternic decât gheața. Acest lucru este în concordanță cu un amestec de silicați, săruri hidrate și clatrați de metan, cu cel mult aproximativ 30% gheață în volum. <ref name="EPSC4">{{Citat carte|url-capitol=https://meetingorganizer.copernicus.org/EPSC2018/EPSC2018-645-1.pdf|arată-autori=4|nume=Raymond, C.|nume2=Castillo-Rogez, J.C.|nume3=Park, R.S.|nume4=Ermakov, A.|nume5=Bland, M.T.|nume6=Marchi, S.|nume7=Prettyman, T.|nume8=Ammannito, E.|nume9=De Sanctis, M.C.|dată=September 2018|capitol=Dawn Data Reveal Ceres' Complex Crustal Evolution|titlu=European Planetary Science Congress|volum=12|data-accesării=19 July 2020}}</ref> <ref>{{Citat revistă|nume=Michael T. Bland|nume2=Carol A. Raymond|an=2016|titlu=Composition and structure of the shallow subsurface of Ceres revealed by crater morphology|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210915144834/https://www.nature.com/articles/ngeo2743|url=https://www.nature.com/articles/ngeo2743|journal=Nature Geoscience|volum=9|număr=7|pagini=538–542|bibcode=2016NatGe...9..538B|doi=10.1038/ngeo2743|access-date=15 September 2021|archive-date=15 September 2021|display-authors=etal}}</ref>

Măsurătorile gravitaționale de la ''Dawn'' au generat trei modele concurente pentru interiorul lui Ceres. <ref name="Dawn20172">{{Citat web|url=http://sites.nationalacademies.org/cs/groups/ssbsite/documents/webpage/ssb_183286.pdf|nume=JC Castillo Rogez|titlu=''Dawn'' at Ceres: What Have We Learned?|date=2017|accessdate=2021-07-19|archiveurl=https://web.archive.org/web/20181008123813/http://sites.nationalacademies.org/cs/groups/ssbsite/documents/webpage/ssb_183286.pdf|last2=CA Raymond|last3=CT Russell|last4=Dawn Team|lucrare=NASA, JPL|archivedate=8 October 2018}}</ref> În modelul cu trei straturi, se crede că Ceres este alcătuit dintr-o scoarță exterioară de 40 km grosime din gheață, săruri și minerale hidrate și o [[Manta (geologie)|manta]] noroioasă interioară de rocă hidratată, cum ar fi argile, separate de un strat intermediar cu o grosime de 60 km dintr-un amestec noroios de saramură și rocă. <ref>{{Citat web|url=https://photojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA22660|titlu=Catalog Page for PIA22660|accessdate=21 April 2019|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190421180803/https://photojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA22660|lucrare=photojournal.jpl.nasa.gov|archivedate=21 April 2019}}</ref> Nu este posibil să ne dăm seama dacă în centrul al lui Ceres se află lichid sau un nucleu de material dens bogat în metal, <ref name="artist">{{Citat web|url=https://photojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA22660|titlu=PIA22660: Ceres' Internal Structure (Artist's Concept)|publisher=Jet Propulsion Laboratory|date=14 August 2018|accessdate=22 April 2019|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190421180803/https://photojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA22660|lucrare=Photojournal|archivedate=21 April 2019}}</ref> dar densitatea centrală scăzută sugerează că poate păstra o porozitate de aproximativ 10%. <ref name="Dawn20172" /> Un studiu a estimat densitățile nucleului și ale mantalei/scoarței la 2,46–2,90 și 1,68–1,95 g/cm <sup>3</sup>, respectiv, mantaua și scoarța împreună având 70-190 km grosime. Este de așteptat doar deshidratarea parțială (expulzarea gheții) din nucleu, deși densitatea mare a mantalei în raport cu gheața reflectă îmbogățirea acesteia în silicați și săruri. <ref name="Park2016">{{Citat revistă|nume=Park|nume2=Konopliv|nume3=Bills|nume4=Rambaux|nume5=Castillo-Rogez|nume6=Raymond|nume7=Vaughan|nume8=Ermakov|nume9=Zuber|prenume=R. S.|prenume2=A. S.|prenume3=B. G.|prenume4=N.|prenume5=J. C.|prenume6=C. A.|prenume7=A. T.|prenume8=A. I.|prenume9=M. T.|dată=3 August 2016|titlu=A partially differentiated interior for (1) Ceres deduced from its gravity field and shape|journal=Nature|volum=537|număr=7621|pagini=515–517|pmid=27487219|bibcode=2016Natur.537..515P|doi=10.1038/nature18955}}</ref> Adică, nucleul (dacă există), mantaua și scoarța constau toate din rocă și gheață, deși în proporții diferite.

Compoziția minerală a lui Ceres poate fi determinată (indirect) doar pentru cei 100 km exteriori. Crusta exterioară solidă cu o grosime de 40 km este un amestec de gheață, săruri și minerale hidrate. Sub acesta se află un strat care poate conține o cantitate mică de saramură. Aceasta se extinde până la o adâncime de cel puțin 100 km, limita de detectare. Sub aceasta se crede că este o manta dominată de roci hidrate, cum ar fi argile. <ref name="artist2">{{Citat web|url=https://photojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA22660|titlu=PIA22660: Ceres' Internal Structure (Artist's Concept)|publisher=Jet Propulsion Laboratory|date=14 August 2018|accessdate=22 April 2019|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190421180803/https://photojournal.jpl.nasa.gov/catalog/PIA22660|lucrare=Photojournal|archivedate=21 April 2019}}</ref>

Într-un model cu două straturi, Ceres constă dintr-un nucleu de condrule și o manta de gheață amestecată cu particule solide de dimensiunea micronilor ("noroi"). Sublimarea gheții la suprafață ar lăsa un depozit de particule hidrate de aproximativ 20 de metri grosime. Intervalul de diferențiere este în concordanță cu datele, de la un nucleu mare, de 360 km făcut din 75% condrule și 25% particule și o manta de 75% gheață și 25% particule, până la un mic nucleu de 85 km format aproape în întregime din particule și o manta de 30% gheață și 70% particule. Cu un nucleu mare, limita nucleu-manta trebuie să fie suficient de caldă pentru buzunare de saramură. Cu un nucleu mic, mantaua ar trebui să rămână lichidă sub 110 km. În cazul din urmă, o înghețare de 2% a rezervorului de lichid ar comprima suficient lichidul pentru a forța o parte la suprafață, producând criovulcanism. <ref>M. Neveu and S. J. Desch (2016) 'Geochemistry, thermal evolution, and cryovolanism on Ceres with a muddy ice mantle'. 47th Lunar and Planetary Science Conference</ref>

Un al doilea model cu două straturi sugerează o diferențiere parțială a lui Ceres într-o crustă bogată în volatile și o manta mai densă de silicați hidrați. O gamă de densități pentru scoarță și manta poate fi calculată din tipurile de meteoriți despre care se crede că l-au impactat pe Ceres. Cu meteoriți din clasa CI (densitate 2,46 g/cm<sup>3</sup> ), scoarța ar avea o grosime de aproximativ 70 km și o densitate de 1,68 g/cm<sup>3</sup>; cu meteoriți din clasa CM (densitate 2,9 g/cm<sup>3</sup>), scoarța ar avea o grosime de aproximativ 190 km și o densitate de 1,9 g/cm<sup>3</sup>. Modelarea cea mai potrivită dă o scoarța cu o grosime de aproximativ 40 km și cu o densitate de aproximativ 1,25 g/cm<sup>3</sup> și o densitate manta/nucleu de aproximativ 2,4 g/cm3.<ref name="EPSC5">{{Citat carte|url-capitol=https://meetingorganizer.copernicus.org/EPSC2018/EPSC2018-645-1.pdf|arată-autori=4|nume=Raymond, C.|nume2=Castillo-Rogez, J.C.|nume3=Park, R.S.|nume4=Ermakov, A.|nume5=Bland, M.T.|nume6=Marchi, S.|nume7=Prettyman, T.|nume8=Ammannito, E.|nume9=De Sanctis, M.C.|dată=September 2018|capitol=Dawn Data Reveal Ceres' Complex Crustal Evolution|titlu=European Planetary Science Congress|volum=12|data-accesării=19 July 2020}}</ref>

== Atmosferă ==
În 2017, ''Dawn'' a confirmat că Ceres are o atmosferă tranzitorie de vapori de apă. <ref>{{Citat știre|title=Confirmed: Ceres Has a Transient Atmosphere|url=https://www.universetoday.com/134922/confirmed-ceres-transient-atmosphere/|data=6 April 2017|accessdate=14 April 2017|language=en|journal=Universe Today|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170415103956/https://www.universetoday.com/134922/confirmed-ceres-transient-atmosphere/|archivedate=15 April 2017}}</ref> Dovezi ale unei atmosfere au apărut la începutul anului 2014, când [[Herschel (telescop spațial)|Observatorul Spațial Herschel]] a detectat surse localizate de vapori de apă la latitudini medii pe Ceres, nu mai mari de 60 km în diametru, care eliberează fiecare aproximativ 10<sup>26</sup> de molecule (3 kg) de apă pe secundă. <ref name="Kuppers2014">{{Citat revistă|nume=Küppers|nume2=O'Rourke|nume3=Bockelée-Morvan|nume4=Zakharov|nume5=Lee|nume6=Von Allmen|nume7=Carry|nume8=Teyssier|nume9=Marston|prenume=M.|prenume2=L.|prenume3=D.|prenume4=V.|prenume5=S.|prenume6=P.|prenume7=B.|prenume8=D.|prenume9=A.|dată=23 January 2014|titlu=Localized sources of water vapour on the dwarf planet (1) Ceres|journal=Nature|volum=505|număr=7484|pagini=525–527|issn=0028-0836|pmid=24451541|bibcode=2014Natur.505..525K|doi=10.1038/nature12918}}</ref> <ref name="Campins2014">{{Citat revistă|nume=Campins|nume2=Comfort|prenume=H.|prenume2=C. M.|dată=23 January 2014|titlu=Solar system: Evaporating asteroid|journal=Nature|volum=505|număr=7484|pagini=487–488|pmid=24451536|bibcode=2014Natur.505..487C|doi=10.1038/505487a}}</ref> {{Efn|Această rată de emisie este modestă în comparație cu cele calculate pentru penele create de forțele mareice ale lui [[Enceladus]] (un corp mai mic) și [[Europa (satelit)|Europa]] (un corp mai mare), 200 kg/s<ref name="Hansen2006">{{Cite journal | last1 = Hansen | first1 = C. J. | last2 = Esposito | first2 = L. | last3 = Stewart | first3 = A. I. | last4 = Colwell | first4 = J. | last5 = Hendrix | first5 = A. | last6 = Pryor | first6 = W. | last7 = Shemansky | first7 = D. | last8 = West | first8 = R. | doi = 10.1126/science.1121254 | title = Enceladus' Water Vapor Plume | journal = Science | volume = 311 | issue = 5766 | pages = 1422–1425 | date = 10 March 2006| pmid = 16527971|bibcode = 2006Sci...311.1422H | s2cid = 2954801 }}</ref> și, respectiv, 7000 kg/s.<ref name="Europa tidal forces 2013">{{Cite journal | last1 = Roth | first1 = L. | last2 = Saur | first2 = J. | last3 = Retherford | first3 = K. D. | last4 = Strobel | first4 = D. F. | last5 = Feldman | first5 = P. D. | last6 = McGrath | first6 = M. A. | last7 = Nimmo | first7 = F. | doi = 10.1126/science.1247051 | url = http://spacetelescope.org/static/archives/releases/science_papers/heic1322a.pdf | title = Transient Water Vapor at Europa's South Pole | journal = Science | volume = 343 | issue = 6167 | pages = 171–174 | date = 26 November 2013 | pmid = 24336567 | access-date = 26 January 2014 | bibcode = 2014Sci...343..171R | s2cid = 27428538 | archive-date = 16 December 2013 | archive-url = https://web.archive.org/web/20131216014258/http://www.spacetelescope.org/static/archives/releases/science_papers/heic1322a.pdf | url-status = live }}</ref>}} Două regiuni sursă potențiale, denumite Piazzi (123°E, 21°N) și Regiunea A (231°E, 23°N), au fost observate în [[Infraroșu|infraroșu apropiat]] ca zone întunecate (Regiunea A are și un centru luminos) de Observatorul Keck. Mecanismele posibile pentru eliberarea vaporilor sunt sublimarea a aproximativ 0.6 km<sup>2</sup> de gheață de la suprafață expusă, erupții [[Criovulcan|criovulcanice]] rezultate din căldura internă [[Radioactivitate|radiogenă]], <ref name="Kuppers2014" /> sau presurizarea unui ocean subteran din cauza îngroșării unui strat de gheață de deasupra. <ref name="O'Brien2015">{{Cite conference|last=O'Brien|last2=Travis|last3=Feldman|last4=Sykes|last5=Schenk|last6=Marchi|last7=Russell|last8=Raymond|given=D. P.|first2=B. J.|first3=W. C.|first4=M. V.|first5=P. M.|first6=S.|first7=C. T.|first8=C. A.|date=March 2015|conference=|booktitle=46th [[Lunar and Planetary Science Conference]]|pages=2831|title=The Potential for Volcanism on Ceres due to Crustal Thickening and Pressurization of a Subsurface Ocean|archiveurl=https://web.archive.org/web/20161105072942/http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2015/pdf/2831.pdf|url=http://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2015/pdf/2831.pdf|accessdate=1 March 2015|archivedate=5 November 2016}}</ref> În 2015, [[David Jewitt]] l-a inclus pe Ceres în lista sa de [[Cometă din centura principală|asteroizi activi]]. <ref>{{Citat carte|titlu=The Active Asteroids|prenume=David|nume=Jewitt|prenume2=Henry|nume2=Hsieh|prenume3=Jessica|nume3=Agarwal|an=2015|jurnal=Asteroids IV|pagini=221–241|nume-editor=Michel|prenume-editor=P.|nume-editor2=others|editură=[[University of Arizona]]|doi=10.2458/azu_uapress_9780816532131-ch012|bibcode=2015aste.book..221J|isbn=9780816532131|url=http://www2.ess.ucla.edu/~jewitt/papers/2015/JHA15.pdf|data-accesării=2020-01-30}}</ref> Gheața de la suprafață este instabilă la distanțe mai mici de 5 AU de la Soare, <ref name="Jewitt2007">{{Citat carte|an=2007|titlu=Protostars and Planets V|editură=University of Arizona Press|capitol=Water in the Small Bodies of the Solar System|pagini=863–878|isbn=978-0-8165-2654-3|nume-editor=Reipurth, B.|nume-editor2=Jewitt, D.|nume-editor3=Keil, K.|url-capitol=http://www.ifa.hawaii.edu/~meech/a740/2006/spring/papers/PPV2006.pdf|nume=Jewitt, D|nume2=Chizmadia, L.|nume3=Grimm, R.|nume4=Prialnik, D|data-accesării=11 October 2012}}</ref> deci este de așteptat să se [[Sublimare|sublime]] dacă este expusă direct la radiația solară. Gheața poate migra din straturile adânci ale lui Ceres la suprafață, dar scapă în scurt timp. Sublimarea la suprafață ar fi de așteptat să fie mai mică atunci când Ceres este mai departe de Soare pe orbita sa, în timp ce emisiile alimentate intern nu ar trebui să fie afectate de poziția sa orbitală. Datele limitate disponibile anterior au fost în concordanță cu sublimarea în stil cometar, <ref name="Kuppers2014" /> deși dovezile ulterioare de la ''Dawn'' sugerează cu tărie că activitatea geologică în curs ar putea fi cel puțin parțial responsabilă. <ref>{{Citat revistă|nume=Hiesinger|nume2=Marchi|nume3=Schmedemann|nume4=Schenk|nume5=Pasckert|nume6=Neesemann|nume7=OBrien|nume8=Kneissl|nume9=Ermakov|prenume=H.|prenume2=S.|prenume3=N.|prenume4=P.|prenume5=J. H.|prenume6=A.|prenume7=D. P.|prenume8=T.|prenume9=A. I.|dată=1 September 2016|titlu=Cratering on Ceres: Implications for its crust and evolution|journal=Science|volum=353|număr=6303|pagină=aaf4759|pmid=27701089|bibcode=2016Sci...353.4759H|doi=10.1126/science.aaf4759}}</ref>

Studiile care utilizează detectorul de raze gamma și neutroni al lui ''Dawn'' (GRaND) arată că Ceres accelerează electronii din vântul solar; cea mai acceptată ipoteză este că acești electroni sunt accelerați de coliziunile dintre vântul solar și o exosferă slabă de vapori de apă. <ref>{{Citat web|url=https://www.sciencedaily.com/releases/2016/09/160901155103.htm|nume=NASA/Jet Propulsion Laboratory|titlu=Ceres' geological activity, ice revealed in new research|date=1 September 2016|accessdate=8 March 2017|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170405062528/https://www.sciencedaily.com/releases/2016/09/160901155103.htm|lucrare=ScienceDaily|archivedate=5 April 2017}}</ref>Șocuri de arc ca acestea ar putea fi explicate și printr-un câmp magnetic tranzitoriu, dar acest lucru este considerat mai puțin probabil, deoarece interiorul Ceresului nu este considerat a fi suficient de conductiv electric.<ref name=":0">{{Citat revistă|nume=Russell|nume2=Raymond|nume3=Ammannito|nume4=Buczkowski|nume5=De Sanctis|nume6=Hiesinger|nume7=Jaumann|nume8=Konopliv|nume9=McSween|prenume=C. T.|prenume2=C. A.|prenume3=E.|prenume4=D. L.|prenume5=M. C.|prenume6=H.|prenume7=R.|prenume8=A. S.|prenume9=H. Y.|dată=2 September 2016|titlu=Dawn arrives at Ceres: Exploration of a small, volatile-rich world|journal=Science|volum=353|număr=6303|pagini=1008–1010|language=en|issn=0036-8075|pmid=27701107|bibcode=2016Sci...353.1008R|doi=10.1126/science.aaf4219}}</ref>Exosfera subțire a lui Ceres este reîncărcată în mod continuu prin expunerea petelor de gheață de impacturi, difuzia gheții prin scoarța poroasă de gheață și împrăștierea protonilor în timpul activității solare. <ref>{{Citat revistă|nume=Schorghofer|nume2=Byrne|nume3=Landis|nume4=Mazarico|nume5=Prettyman|nume6=Schmidt|nume7=Villarreal|nume8=Castillo-Rogez|nume9=Raymond|prenume=Norbert|prenume2=Shane|prenume3=Margaret E.|prenume4=Erwan|prenume5=Thomas H.|prenume6=Britney E.|prenume7=Michaela N.|prenume8=Julie|prenume9=Carol A.|dată=2017-11-20|titlu=The Putative Cerean Exosphere|journal=The Astrophysical Journal|volum=850|număr=1|pagini=85|issn=0004-637X|bibcode=2017ApJ...850...85S|doi=10.3847/1538-4357/aa932f}}</ref> <ref>{{Citat revistă|nume=Schörghofer|nume2=Benna|nume3=Berezhnoy|nume4=Greenhagen|nume5=Jones|nume6=Li|nume7=Orlando|nume8=Prem|nume9=Tucker|prenume=Norbert|prenume2=Mehdi|prenume3=Alexey A.|prenume4=Benjamin|prenume5=Brant M.|prenume6=Shuai|prenume7=Thomas M.|prenume8=Parvathy|prenume9=Orenthal J.|dată=September 2021|titlu=Water Group Exospheres and Surface Interactions on the Moon, Mercury, and Ceres|url=https://link.springer.com/10.1007/s11214-021-00846-3|journal=Space Science Reviews|volum=217|număr=6|pagină=74|language=en|issn=0038-6308|bibcode=2021SSRv..217...74S|doi=10.1007/s11214-021-00846-3}}</ref> <ref>{{Citat revistă|nume=Küppers|nume2=O’Rourke|nume3=Bockelée-Morvan|nume4=Zakharov|nume5=Lee|nume6=von Allmen|nume7=Carry|nume8=Teyssier|nume9=Marston|prenume=Michael|prenume2=Laurence|prenume3=Dominique|prenume4=Vladimir|prenume5=Seungwon|prenume6=Paul|prenume7=Benoît|prenume8=David|prenume9=Anthony|dată=January 2014|titlu=Localized sources of water vapour on the dwarf planet (1) Ceres|url=https://www.nature.com/articles/nature12918|journal=Nature|volum=505|număr=7484|pagini=525–527|language=en|issn=0028-0836|bibcode=2014Natur.505..525K|doi=10.1038/nature12918}}</ref> Viteza acestei difuzii de vapori crește cu dimensiunea granulelor <ref>{{Citat revistă|nume=Prettyman|nume2=Yamashita|nume3=Toplis|nume4=McSween|nume5=Schörghofer|nume6=Marchi|nume7=Feldman|nume8=Castillo-Rogez|nume9=Forni|prenume=T. H.|prenume2=N.|prenume3=M. J.|prenume4=H. Y.|prenume5=N.|prenume6=S.|prenume7=W. C.|prenume8=J.|prenume9=O.|dată=2017-01-06|titlu=Extensive water ice within Ceres' aqueously altered regolith: Evidence from nuclear spectroscopy|url=https://www.science.org/doi/10.1126/science.aah6765|journal=Science|volum=355|număr=6320|pagini=55–59|language=en|issn=0036-8075|bibcode=2017Sci...355...55P|doi=10.1126/science.aah6765}}</ref> și este puternic afectată de o manta globală de praf constând dintr-un agregat de particule de aproximativ 1 micron.<ref>{{Citat revistă|nume=Rivkin|nume2=Li|nume3=Milliken|nume4=Lim|nume5=Lovell|nume6=Schmidt|nume7=McFadden|nume8=Cohen|prenume=Andrew S.|prenume2=Jian-Yang|prenume3=Ralph E.|prenume4=Lucy F.|prenume5=Amy J.|prenume6=Britney E.|prenume7=Lucy A.|prenume8=Barbara A.|dată=2011-12-01|titlu=The Surface Composition of Ceres|url=https://doi.org/10.1007/s11214-010-9677-4|journal=Space Science Reviews|volum=163|număr=1|pagini=95–116|language=en|issn=1572-9672|bibcode=2011SSRv..163...95R|doi=10.1007/s11214-010-9677-4}}</ref> Reîncărcarea exosferică prin sublimare este foarte mică, rata actuală de degajare fiind de numai 0,003 kg/s. <ref name="Schörghofer 74">{{Citat revistă|nume=Schörghofer|nume2=Benna|nume3=Berezhnoy|nume4=Greenhagen|nume5=Jones|nume6=Li|nume7=Orlando|nume8=Prem|nume9=Tucker|prenume=Norbert|prenume2=Mehdi|prenume3=Alexey A.|prenume4=Benjamin|prenume5=Brant M.|prenume6=Shuai|prenume7=Thomas M.|prenume8=Parvathy|prenume9=Orenthal J.|dată=2021-09-01|titlu=Water Group Exospheres and Surface Interactions on the Moon, Mercury, and Ceres|url=https://doi.org/10.1007/s11214-021-00846-3|journal=Space Science Reviews|volum=217|număr=6|pagini=74|language=en|issn=1572-9672|bibcode=2021SSRv..217...74S|doi=10.1007/s11214-021-00846-3}}</ref> Au fost încercate diverse modele ale unei exosfere existente, inclusiv modele numerice de traiectorie balistică, folosind [[metoda Monte Carlo]] (DSMC) și de calote polare.<ref>{{Citat revistă|nume=Tu|nume2=Ip|nume3=Wang|prenume=L.|prenume2=W. -H.|prenume3=Y. -C.|dată=2014-12-01|titlu=A Sublimation-driven Exospheric Model of Ceres|url=https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0032063314002827|journal=Planetary and Space Science|volum=104|pagini=157–162|issn=0032-0633|bibcode=2014P&SS..104..157T|doi=10.1016/j.pss.2014.09.002}}</ref> <ref>{{Citat revistă|nume=Küppers|nume2=O’Rourke|nume3=Bockelée-Morvan|nume4=Zakharov|nume5=Lee|nume6=von Allmen|nume7=Carry|nume8=Teyssier|nume9=Marston|prenume=Michael|prenume2=Laurence|prenume3=Dominique|prenume4=Vladimir|prenume5=Seungwon|prenume6=Paul|prenume7=Benoît|prenume8=David|prenume9=Anthony|dată=January 2014|titlu=Localized sources of water vapour on the dwarf planet (1) Ceres|url=https://www.nature.com/articles/nature12918|journal=Nature|volum=505|număr=7484|pagini=525–527|language=en|issn=1476-4687|pmid=24451541|bibcode=2014Natur.505..525K|doi=10.1038/nature12918}}</ref> <ref>{{Citat revistă|nume=Hayne|nume2=Aharonson|prenume=P. O.|prenume2=O.|dată=September 2015|titlu=Thermal stability of ice on Ceres with rough topography|url=https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/2015JE004887|journal=Journal of Geophysical Research: Planets|volum=120|număr=9|pagini=1567–1584|language=en|issn=2169-9097|bibcode=2015JGRE..120.1567H|doi=10.1002/2015JE004887}}</ref> Rezultatele au arătat un timp de înjumătățire al apei exosferei de 7 ore de la modelul traiectoriei balistice, o rată de degazare de 6 kg/s cu o atmosferă subțire optic susținută timp de zeci de zile folosind un model DSMC și calote polare sezoniere formate din livrarea apei din exosferă folosind modelul calotei polare. Mobilitatea moleculelor de apă în exosferă este dominată de hopuri balistice cuplate cu interacțiunea suprafeței, cu toate acestea se cunosc mai puține despre interacțiunile directe cu regoliții planetari.

<ref name="Schörghofer 74" />

== Origine și evoluție ==
Ceres este o [[protoplanetă]] supraviețuitoare care s-a format acum 4,56 miliarde de ani; alături de Pallas și Vesta, unul din trei rămași în sistemul solar interior <ref>{{Citat revistă|nume=McCord|nume2=McFadden|nume3=Russell|nume4=Sotin|nume5=Thomas|prenume=Thomas B.|prenume2=Lucy A.|prenume3=Christopher T.|prenume4=Christophe|prenume5=Peter C.|dată=7 March 2006|titlu=Ceres, Vesta, and Pallas: Protoplanets, Not Asteroids|url=https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.1029/2006EO100002|journal=Eos|volum=87|număr=10|pagină=105|bibcode=2006EOSTr..87..105M|doi=10.1029/2006EO100002|access-date=2022-07-10|archive-date=2021-09-28|archive-url=https://web.archive.org/web/20210928160233/https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.1029/2006EO100002|dead-url=yes}}</ref>, restul fie au fuzionat pentru a forma [[Planetă telurică|planete telurice]], fie au fost spulberate în ciocniri <ref>{{Citat revistă|nume=Jijin Yang, Joseph I. Goldstein & Edward R. D. Scott|an=2007|titlu=Iron meteorite evidence for early formation and catastrophic disruption of protoplanets|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210929081247/https://www.nature.com/articles/nature05735|url=https://www.nature.com/articles/nature05735|journal=Nature|volum=446|număr=7138|pagini=888–891|pmid=17443181|bibcode=2007Natur.446..888Y|doi=10.1038/nature05735|access-date=16 September 2021|archive-date=29 September 2021}}</ref>, fie aruncate din sistem de Jupiter. <ref name="Petit2001">{{Citat revistă|nume=Petit|nume2=Morbidelli, Alessandro|prenume=Jean-Marc|an=2001|titlu=The Primordial Excitation and Clearing of the Asteroid Belt|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20070221085835/http://www.gps.caltech.edu/classes/ge133/reading/asteroids.pdf|url=http://www.gps.caltech.edu/classes/ge133/reading/asteroids.pdf|journal=Icarus|volum=153|număr=2|pagini=338–347|bibcode=2001Icar..153..338P|doi=10.1006/icar.2001.6702|access-date=25 June 2009|archive-date=21 February 2007}}</ref> În ciuda locației sale actuale, compoziția lui Ceres nu este în concordanță cu o formare în centura de asteroizi. Se pare mai degrabă că s-a format între orbitele lui Jupiter și Saturn și a fost mutat în centura de asteroizi pe măsură ce Jupiter a migrat în exterior. <ref name="Dawn20173">{{Citat web|url=http://sites.nationalacademies.org/cs/groups/ssbsite/documents/webpage/ssb_183286.pdf|nume=JC Castillo Rogez|titlu=''Dawn'' at Ceres: What Have We Learned?|date=2017|accessdate=2021-07-19|archiveurl=https://web.archive.org/web/20181008123813/http://sites.nationalacademies.org/cs/groups/ssbsite/documents/webpage/ssb_183286.pdf|last2=CA Raymond|last3=CT Russell|last4=Dawn Team|lucrare=NASA, JPL|archivedate=8 October 2018}}</ref> Descoperirea sărurilor de amoniac în craterul Occator susține o origine în sistemul solar exterior, deoarece amoniacul este mult mai abundent în acea regiune. <ref>{{Citat web|url=https://www.nasa.gov/feature/jpl/recent-hydrothermal-activity-may-explain-ceres-brightest-area/|nume=Greicius|titlu=Recent Hydrothermal Activity May Explain Ceres' Brightest Area|date=29 June 2016|accessdate=26 July 2016|archiveurl=https://web.archive.org/web/20190106142353/https://www.nasa.gov/feature/jpl/recent-hydrothermal-activity-may-explain-ceres-brightest-area|first1=Tony|lucrare=nasa.gov|archivedate=6 January 2019}}</ref>

Evoluția geologică timpurie a lui Ceres a fost dependentă de sursele de căldură disponibile în timpul și după formarea sa: energia de impact din [[Acreție (astronomie)|acreția]] [[Planetezimal|planetezimală]] și dezintegrarea [[Radioizotop|radioizotopilor]] (incluzând posibili radioizotopi dispăruți de scurtă durată, cum ar fi aluminiul-26). Acestea ar fi fost suficiente pentru a-i permite lui Ceres să se diferențieze într-un nucleu de rocă și o manta de gheață, <ref name="Bhatia20172">{{Citat revistă|nume=Bhatia|nume2=Sahijpal|prenume=G.K.|prenume2=S.|an=2017|titlu=Thermal evolution of trans-Neptunian objects, icy satellites, and minor icy planets in the early solar system|journal=Meteoritics & Planetary Science|volum=52|număr=12|pagini=2470–2490|bibcode=2017M&PS...52.2470B|doi=10.1111/maps.12952}}</ref> și chiar într-un ocean de apă lichidă la scurt timp după formarea sa. <ref name="EPSC6">{{Citat carte|url-capitol=https://meetingorganizer.copernicus.org/EPSC2018/EPSC2018-645-1.pdf|arată-autori=4|nume=Raymond, C.|nume2=Castillo-Rogez, J.C.|nume3=Park, R.S.|nume4=Ermakov, A.|nume5=Bland, M.T.|nume6=Marchi, S.|nume7=Prettyman, T.|nume8=Ammannito, E.|nume9=De Sanctis, M.C.|dată=September 2018|capitol=Dawn Data Reveal Ceres' Complex Crustal Evolution|titlu=European Planetary Science Congress|volum=12|data-accesării=19 July 2020}}</ref> Acest ocean de apă ar fi trebuit să lase un strat de gheață sub suprafață în timp ce a înghețat. Faptul că ''Dawn'' nu a găsit nicio dovadă a unui astfel de strat sugerează că scoarța originală a lui Ceres a fost cel puțin parțial distrusă de impacturile ulterioare, amestecând temeinic gheața cu sărurile și materialul bogat în silicați din fundul mării antice și materialul de dedesubt. <ref name="EPSC6" />

Ceres posedă un număr surprinzător de mic de cratere mari, ceea ce sugerează că relaxarea vâscoasă și criovulcanismul au șters fomele de relief mai vechi. <ref>{{Citat web|url=https://www.universetoday.com/130048/large-impact-craters-ceres-gone-missing/|nume=Nancy Atkinson|titlu=Large Impact Craters on Ceres Have Gone Missing|publisher=Universe Today|date=July 26, 2016|accessdate=2021-05-15|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210515221501/https://www.universetoday.com/130048/large-impact-craters-ceres-gone-missing/|archivedate=15 May 2021}}</ref> Prezența argilelor și carbonaților necesită reacții chimice la temperaturi de peste 50°C, în concordanță cu activitatea hidrotermală. <ref name="liebert3">{{Citat revistă|nume=Julie C. Castillo-Rogez|nume2=Marc Neveu|dată=31 Jan 2020|titlu=Ceres: Astrobiological Target and Possible Ocean World|journal=Astrobiology|volum=20|număr=2|pagini=269–291|pmid=31904989|bibcode=2020AsBio..20..269C|doi=10.1089/ast.2018.1999|display-authors=1}}</ref>

Ceres a devenit considerabil mai puțin activ din punct de vedere geologic odată cu timpul, cu o suprafață dominată de [[Crater de impact|cratere de impact]]; cu toate acestea, dovezile de la ''Dawn'' dezvăluie că procesele interne au continuat să sculpteze suprafața lui Ceres într-o măsură semnificativă<ref>{{Citat web|url=http://www.scientificamerican.com/article/nasa-s-dawn-mission-spies-ice-volcanoes-on-ceres/|nume=Wall|titlu=NASA's Dawn Mission Spies Ice Volcanoes on Ceres|date=2 September 2016|accessdate=8 March 2017|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170603034829/https://www.scientificamerican.com/article/nasa-s-dawn-mission-spies-ice-volcanoes-on-ceres/|first1=Mike|lucrare=Scientific American|archivedate=3 June 2017}}</ref> și contrar așteptărilor anterioare că dimensiunile  mici ale lui Ceres i-ar fi oprit activitatea geologic la începutul istoriei sale. <ref name="Castillo-Rogez2007">{{Citat revistă|nume=Castillo-Rogez|nume2=McCord, T. B.|nume3=Davis, A. G.|prenume=J. C.|an=2007|titlu=Ceres: evolution and present state|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20110224014228/http://www.lpi.usra.edu/meetings/lpsc2007/pdf/2006.pdf|url=http://www.lpi.usra.edu/meetings/lpsc2007/pdf/2006.pdf|journal=Lunar and Planetary Science|volum=XXXVIII|pagini=2006–2007|access-date=25 June 2009|archive-date=24 February 2011}}</ref>

== Locuibilitate ==
[[Fișier:PIA20353 Ceres Neutron Counts Reflect Hydrogen Abundance (cropped).jpg|alt=a polar image of Ceres showing dark blue across the northern hemisphere|miniatura|Concentrația de hidrogen (albastru) în metrul superior de regolit indicând prezența gheții]]
Deși Ceres nu este discutat la fel de activ ca o potențială casă pentru [[Viață extraterestră|viața extraterestră]] [[Microorganism|microbiană]] precum [[Marte (planetă)|Marte]], [[Europa (satelit)|Europa]], [[Enceladus (satelit)|Enceladus]] sau [[Titan (satelit)|Titan]], are cea mai multă apă din orice corp din Sistemul Solar interior după Pământ, <ref name="liebert4">{{Citat revistă|nume=Julie C. Castillo-Rogez|nume2=Marc Neveu|dată=31 Jan 2020|titlu=Ceres: Astrobiological Target and Possible Ocean World|journal=Astrobiology|volum=20|număr=2|pagini=269–291|pmid=31904989|bibcode=2020AsBio..20..269C|doi=10.1089/ast.2018.1999|display-authors=1}}</ref> și probabilele buzunare de saramură de sub suprafața sa ar putea oferi habitate pentru viață. <ref name="liebert4" /> Deși nu suferă o încălzire mareică, ca Europa sau Enceladus, este suficient de aproape de Soare și conține destui izotopi radioactivi cu viață lungă, pentru a păstra apa lichidă în subsol pentru perioade lungi de timp. <ref name="liebert4" /> Detectarea de la distanță a [[Compus organic|compușilor organici]] și prezența apei amestecate cu 20% carbon în masă pe suprafața sa ar putea oferi condiții favorabile chimiei organice. <ref name="Nature 12 20182">{{Citat revistă|nume=Marchi|nume2=Raponi|nume3=Prettyman|nume4=De Sanctis|nume5=Castillo-Rogez|nume6=Raymond|nume7=Ammannito|nume8=Bowling|nume9=Ciarniello|prenume=S.|prenume2=A.|prenume3=T. H.|prenume4=M. C.|prenume5=J.|prenume6=C. A.|prenume7=E.|prenume8=T.|prenume9=M.|an=2018|titlu=An aqueously altered carbon-rich Ceres|journal=[[Nature Astronomy]]|volum=3|număr=2|pagini=140–145|doi=10.1038/s41550-018-0656-0}}</ref> Dintre elementele biochimice, Ceres este bogat în [[carbon]], [[hidrogen]], [[oxigen]] și [[azot]],<ref>{{cite journal|author=M C De Sanctis, V Vinogradoff, A Raponi, E Ammannito, M Ciarniello, F G Carrozzo, De Angelis, C A Raymond, C T Russell|date=17 October 2018|title=Characteristics of organic matter on Ceres from VIR/Dawn high spatial resolution spectra|journal=Monthly Notices of the Royal Astronomical Society|volume=482|issue=2|pages=2407–2421|doi=10.1093/mnras/sty2772}}</ref> dar [[Fosfor|fosforul]] nu a fost încă detectat <ref>{{Citat web|url=https://www.livescience.com/megasatellite-colony-ceres-oneill-cylinder.html|nume=Brandon Specktor|titlu=Humans could move to this floating asteroid belt colony in the next 15 years, astrophysicist says|publisher=livescience.com|date=19 January 2021|accessdate=23 June 2021|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210624204427/https://www.livescience.com/megasatellite-colony-ceres-oneill-cylinder.html|archivedate=24 June 2021}}</ref>, iar sulful, în ciuda faptului că a fost sugerat de observațiile în ultraviolete ''Hubble,'' nu a fost detectat de ''Dawn''. <ref name="liebert4" />

== Observare și explorare ==

=== Observare ===
[[Fișier:Ceres_optimized.jpg|alt=a brown fuzzy sphere with some blurry bright and dark spots|miniatura|O imagine îmbunătățită făcută de Hubble a lui Ceres, cea mai bună obținută de pe Pământ, realizată în 2004|stanga]]
Când se află la opoziție în apropierea [[Apsidă|periheliului]] său, Ceres poate atinge o [[magnitudine aparentă]] de +6,7. <ref name="Pasachoff1983">{{Citat carte|nume=Menzel, Donald H.|nume2=Pasachoff, Jay M.|an=1983|titlu=A Field Guide to the Stars and Planets|ediție=2nd|editură=[[Houghton Mifflin]]|locul-publicării=Boston|isbn=978-0-395-34835-2|pagină=[https://archive.org/details/fieldguidetostar00menz_0/page/391 391]|url=https://archive.org/details/fieldguidetostar00menz_0/page/391}}</ref> Aceasta este prea slabă pentru a fi vizibilă cu [[ochiul liber]], dar în condiții ideale de observare, ochi ageri ar putea să-l vadă.  Vesta este singuriul alt asteroid care poat atinge o magnitudine la fel de mare în mod regulat, în timp ce Pallas și [[7 Iris]] doar atunci când sunt și în opoziție și în apropierea periheliului. <ref>{{Citat carte|nume=Martinez|prenume=Patrick|titlu=The Observer's Guide to Astronomy|pagină=298|an=1994|editură=[[Cambridge University Press]]}}</ref> Când este la[[Conjuncție (astronomie)|conjuncție]], Ceres are o magnitudine de aproximativ +9,3, ceea ce corespunde celor mai slabe obiecte vizibile cu un binoclu de 10×50; astfel poate fi văzut cu un astfel de binoclu într-un cer [[Poluare luminoasă|natural întunecat]] și senin în jurul [[Lună nouă|Lunii noi]]. 

Pe 13 noiembrie 1984, a fost observată o [[ocultație]] a stelei BD+8°471 de către Ceres în [[Mexic]], Florida și în [[Caraibe]], permițând măsurători mai bune ale dimensiunii, formei și albedo-ului acestuia. <ref name="Millis1987">{{Citat revistă|nume=Millis|nume2=Wasserman, L. H.|nume3=Franz, O. Z.|prenume=L. R.|an=1987|titlu=The size, shape, density, and albedo of Ceres from its occultation of BD+8°471|journal=Icarus|volum=72|număr=3|pagini=507–518|bibcode=1987Icar...72..507M|doi=10.1016/0019-1035(87)90048-0|display-authors=etal}}</ref> Pe 25 iunie 1995, Hubble a obținut imagini în ultraviolete ale lui Ceres cu o rezoluție de 50 km. <ref name="Parker20022">{{Citat revistă|nume=Parker|nume2=Stern, Alan S.|nume3=Thomas Peter C.|prenume=J. W.|an=2002|titlu=Analysis of the first disk-resolved images of Ceres from ultraviolet observations with the Hubble Space Telescope|journal=The Astronomical Journal|volum=123|număr=1|pagini=549–557|bibcode=2002AJ....123..549P|doi=10.1086/338093|display-authors=etal}}</ref> În 2002, [[Observatorul W. M. Keck|Observatorul Keck]] a obținut imagini în infraroșu cu o rezoluție de 30 km folosind [[Optică adaptativă|optica adaptivă]]. <ref name="Keck">{{Citat web|url=http://www.adaptiveoptics.org/News_1006_2.html|titlu=Keck Adaptive Optics Images the Dwarf Planet Ceres|publisher=Adaptive Optics|date=11 October 2006|accessdate=27 April 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090818054459/http://www.adaptiveoptics.org/News_1006_2.html|archivedate=18 August 2009}}</ref>

Înainte de misiunea ''Dawn'', doar câteva forme de relief fuseseră detectate fără ambiguitate pe Ceres. Imaginile [[Raze ultraviolete|ultraviolete]] de înaltă rezoluție realizate de Telescopul Spațial Hubble în 1995 au arătat o pată întunecată pe suprafața sa, care a fost supranumită „Piazzi” în onoarea descoperitorului lui Ceres. <ref name="Parker20023">{{Citat revistă|nume=Parker|nume2=Stern, Alan S.|nume3=Thomas Peter C.|prenume=J. W.|an=2002|titlu=Analysis of the first disk-resolved images of Ceres from ultraviolet observations with the Hubble Space Telescope|journal=The Astronomical Journal|volum=123|număr=1|pagini=549–557|bibcode=2002AJ....123..549P|doi=10.1086/338093|display-authors=etal}}</ref> Se credea că este un crater. Imaginile cu lumină vizibilă făcute Hubble ale unei rotații complete în 2003 și 2004 au arătat 11 forme de relief recunoscute, ale căror naturi erau nedeterminate. <ref name="Li2006">{{Citat revistă|nume=Li|nume2=McFadden, Lucy A.|nume3=Parker, Joel Wm.|prenume=Jian-Yang|an=2006|titlu=Photometric analysis of 1 Ceres and surface mapping from HST observations|journal=Icarus|volum=182|număr=1|pagini=143–160|bibcode=2006Icar..182..143L|doi=10.1016/j.icarus.2005.12.012}}</ref> <ref name="Hubbl12003-4">{{Citat știre|title=Largest Asteroid May Be 'Mini Planet' with Water Ice|url=https://hubblesite.org/contents/news-releases/2005/news-2005-27.html|data=7 September 2005|accessdate=20 July 2021|publisher=HubbleSite|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210720151550/https://hubblesite.org/contents/news-releases/2005/news-2005-27.html|archivedate=20 July 2021}}</ref> Una dintre acestea corespundea zonei Piazzi. <ref name="Li2006" /> Imaginile în [[Infraroșu|infraroșu apropiat]] de-a lungul unei întregi rotații, realizate cu optică adaptivă de către Observatorul Keck în 2012, au arătat zone luminoase și întunecate care se mișcă odată cu rotația lui Ceres. <ref name="Carry2008">{{Citat revistă|nume=Carry|prenume=Benoit|an=2007|titlu=Near-Infrared Mapping and Physical Properties of the Dwarf-Planet Ceres|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20080530130946/http://www2.keck.hawaii.edu/inst/people/conrad/nsfGrantRef/2007-arXiv-Benoit.Carry.pdf|url=http://www2.keck.hawaii.edu/inst/people/conrad/nsfGrantRef/2007-arXiv-Benoit.Carry.pdf|journal=Astronomy & Astrophysics|volum=478|număr=1|pagini=235–244|bibcode=2008A&A...478..235C|doi=10.1051/0004-6361:20078166|archive-date=30 May 2008|display-authors=etal}}</ref> Două regiuni întunecate aveau forme circulare și se presupunea că sunt cratere; Sa observat că unul dintre ele are o regiune centrală strălucitoare, în timp ce altul a fost identificat drept zona Piazzi. <ref name="Carry2008" />''Dawn'' a dezvăluit în cele din urmă că Piazzi este o regiune întunecată în mijlocul [[Vendimia Planitia]], aproape de craterul [[Dantu (crater)|Dantu]], iar cealaltă zonă întunecată se află în [[Hanami Planitia]] și aproape de [[Occator (crater)|craterul Occator]]. <ref>{{Citat revistă|nume=J.M. Houtkooper, D.Schulze-Makuch|dată=2017|titlu=Ceres: A Frontier in Astrobiology|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20210830232441/https://www.hou.usra.edu/meetings/abscicon2017/pdf/3252.pdf|url=https://www.hou.usra.edu/meetings/abscicon2017/pdf/3252.pdf|journal=Astrobiology Science Conference|număr=1965|access-date=19 August 2021|archive-date=30 August 2021}}</ref>

=== Misiunea ''Dawn'' ===
{{Main|Dawn (sondă spațială)
}}[[Fișier:Animation_of_Dawn_trajectory_around_Ceres.gif|alt=a great pink elipse forms around a small green dot, which slowly gets surrounded by a mattte pink halo.|dreapta|miniatura|200x200px|Animație a traiectoriei ''[[Dawn (sondă spațială)|Dawn]]'' în jurul lui Ceres de pe 1 februarie 2015 până în 1 februarie 2025{{Legend inline|magenta|''[[Dawn (sondă spațială)|Dawn]]''}}{{Legend inline|Lime|Ceres}}]]
[[File:Dawn_spacecraft_model.png|legătură=https://en.wikipedia.org/wiki/File:Dawn_spacecraft_model.png|alt=Dawn seen ion drive firing|miniatura|Artist's conception of [[:en:Dawn_(spacecraft)|''Dawn'' spacecraft]]]]
La începutul anilor 1990, NASA a inițiat [[Programul Discovery]], care urma să fie o serie de misiuni științifice cu costuri reduse. În 1996, echipa de studiu a programului a recomandat ca prioritate mare o misiune de explorare a centurii de asteroizi folosind o sondă spațială cu un [[motor ionic]]. Finanțarea acestui program a rămas problematică timp de aproape un deceniu, dar până în 2004 vehiculul [[Dawn (sondă spațială)|''Dawn'']] trecuse de revizuirea critică a designului. <ref name="Russell2007">{{Citat revistă|nume=Russell|nume2=Capaccioni, F.|nume3=Coradini, A.|prenume=C. T.|dată=October 2007|titlu=Dawn Mission to Vesta and Ceres|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20201025132219/http://www-ssc.igpp.ucla.edu/personnel/russell/papers/dawn_mission_vesta_ceres.pdf|url=http://www-ssc.igpp.ucla.edu/personnel/russell/papers/dawn_mission_vesta_ceres.pdf|journal=Earth, Moon, and Planets|volum=101|număr=1–2|pagini=65–91|bibcode=2007EM&P..101...65R|doi=10.1007/s11038-007-9151-9|access-date=13 June 2011|archive-date=25 October 2020|display-authors=etal}}</ref>

''Dawn,'' prima misiune spațială care i-a vizitat fie pe Vesta, fie pe Ceres a fost lansată pe 27 septembrie 2007.  Pe 3 mai 2011, ''Dawn'' a făcut prima imagine de direcționare de la 1.200.000 km de Vesta. <ref name="pr2011-138">{{Citat web|url=https://www.nasa.gov/mission_pages/dawn/news/dawn20110511.html|nume=Cook, Jia-Rui C.|titlu=NASA's Dawn Captures First Image of Nearing Asteroid|date=11 May 2011|accessdate=14 May 2011|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110514045000/http://www.nasa.gov/mission_pages/dawn/news/dawn20110511.html|last2=Brown, Dwayne C.|lucrare=NASA/JPL|archivedate=14 May 2011}}</ref> După ce a orbitat-o pe Vesta timp de 13 luni, ''Dawn'' și-a folosit motorul ionic pentru a pleca spre Ceres, captarea gravitațională a avut loc pe 6 martie 2015 <ref name="Schenk2015-01-15">{{Citat web|url=http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/2015/0115-year-of-the-dwarves-ceres-and-pluto.html|nume=Schenk|titlu=Year of the 'Dwarves': Ceres and Pluto Get Their Due|publisher=[[Planetary Society]]|date=15 January 2015|accessdate=10 February 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150221192427/http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/2015/0115-year-of-the-dwarves-ceres-and-pluto.html|first1=P.|archivedate=21 February 2015}}</ref> la o separare de 61.000 km, <ref name="Rayman2014.12.01">{{Citat web|url=http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/marc-rayman/20141201-dawn-journal-looking-ahead-at-ceres.html|nume=Rayman|titlu=Dawn Journal: Looking Ahead at Ceres|publisher=[[Planetary Society]]|date=1 December 2014|accessdate=2 March 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150226155456/http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/marc-rayman/20141201-dawn-journal-looking-ahead-at-ceres.html|first1=Marc|archivedate=26 February 2015}}</ref> cu patru luni înainte de zborul ''[[New Horizons]]'' pe lângă Pluto. <ref name="Rayman2014.12.01" />

Instrumentele navei spațiale au inclus o cameră de încadrare, un [[spectrometru]] [[Spectru vizibil|vizual]] și [[infraroșu]] și un detector [[Radiație gama|de raze gamma]] și [[Neutron|neutroni]]. Aceste instrumente au examinat forma lui Ceres și compoziția elementară. <ref name="Russel2006">{{Citat revistă|nume=Russel|nume2=Capaccioni, F.|nume3=Coradini, A.|prenume=C. T.|an=2006|titlu=Dawn Discovery mission to Vesta and Ceres: Present status|journal=Advances in Space Research|volum=38|număr=9|pagini=2043–2048|bibcode=2006AdSpR..38.2043R|doi=10.1016/j.asr.2004.12.041|display-authors=etal}}</ref> Pe 13 ianuarie 2015, când ''Dawn'' s-a apropiat de Ceres, nava spațială a făcut primele imagini cu o rezoluție apropiată de cea a lui Hubble, dezvăluind cratere de impact și o mică pată cu albedo ridicat pe suprafață, aproape de aceeași locație ca cea observată anterior. Sesiuni suplimentare de imagistică, cu o rezolutie din ce in ce mai buna, au avut loc din ferbruarie până în aprilie. <ref name="Rayman2015.01.30">{{Citat web|url=http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/marc-rayman/20150130-dawn-journal-closing-in-on-ceres.html|nume=Rayman|titlu=Dawn Journal: Closing in on Ceres|publisher=[[Planetary Society]]|date=30 January 2015|accessdate=2 March 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150301124801/http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/marc-rayman/20150130-dawn-journal-closing-in-on-ceres.html|first1=Marc|archivedate=1 March 2015}}</ref>

Profilul misiunii ''Dawn'' i-a cerut să-l studieze pe Ceres dintr-o serie de orbite polare circulare la altitudini succesiv mai mici. A intrat pe prima sa orbită de observație („RC3”) în jurul lui Ceres la o altitudine de 13.500 km pe 23 aprilie 2015, rămânând doar o orbită (15 zile). <ref name="Rayman2015.03.06">{{Citat web|url=http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/marc-rayman/20150306-dawn-journal-ceres-orbit-insertion.html|nume=Rayman|titlu=Dawn Journal: Ceres Orbit Insertion!|publisher=[[The Planetary Society]]|date=6 March 2015|accessdate=6 March 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150308124208/http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/marc-rayman/20150306-dawn-journal-ceres-orbit-insertion.html|first1=Marc|archivedate=8 March 2015}}</ref> <ref name="Rayman2014.03.03">{{Citat web|url=http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/marc-rayman/20140303-dawn-journal-maneuvering-around-ceres.html|nume=Rayman|titlu=Dawn Journal: Maneuvering Around Ceres|publisher=[[Planetary Society]]|date=3 March 2014|accessdate=6 March 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150226153757/http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/marc-rayman/20140303-dawn-journal-maneuvering-around-ceres.html|first1=Marc|archivedate=26 February 2015}}</ref> Nava spațială și-a redus ulterior distanța orbitală la 4.400 km pentru a doua sa orbită („studiu”) de observație timp de trei săptămâni, <ref name="Rayman2014.05.07">{{Citat web|url=http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/marc-rayman/20140430-dawn-journal-explaining-orbit-insertion.html|nume=Rayman|titlu=Dawn Journal: Explaining Orbit Insertion|publisher=[[Planetary Society]]|date=30 April 2014|accessdate=6 March 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150226162736/http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/marc-rayman/20140430-dawn-journal-explaining-orbit-insertion.html|first1=Marc|archivedate=26 February 2015}}</ref> apoi până la 1.470 ("HAMO;" orbită de cartografiere la altitudine mare) timp de două luni <ref name="Rayman2014.07.01">{{Citat web|url=http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/marc-rayman/20140701-dawn-journal-hamo-at-ceres.html|nume=Rayman|titlu=Dawn Journal: HAMO at Ceres|publisher=[[Planetary Society]]|date=30 June 2014|accessdate=6 March 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150226161929/http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/marc-rayman/20140701-dawn-journal-hamo-at-ceres.html|first1=Marc|archivedate=26 February 2015}}</ref> și apoi până la orbita sa finală la 375 km ("LAMO;" orbită de cartografiere la altitudine mică) timp de cel puțin trei luni. <ref name="Rayman2014.09.02">{{Citat web|url=http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/marc-rayman/20140902-dawn-journal-from-hamo-to-lamo.html|nume=Rayman|titlu=Dawn Journal: From HAMO to LAMO and Beyond|publisher=[[Planetary Society]]|date=31 August 2014|accessdate=6 March 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20150301124736/http://www.planetary.org/blogs/guest-blogs/marc-rayman/20140902-dawn-journal-from-hamo-to-lamo.html|first1=Marc|archivedate=1 March 2015}}</ref> În octombrie 2015, NASA a lansat un portret în culori adevărate al lui Ceres realizat de ''Dawn''. <ref>{{Citat web|url=http://www.planetary.org/blogs/emily-lakdawalla/2015/10221314-dawn-data-from-ceres-publicly.html|titlu=Dawn data from Ceres publicly released: Finally, color global portraits!|publisher=[[The Planetary Society]]|accessdate=9 November 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20151109123619/http://www.planetary.org/blogs/emily-lakdawalla/2015/10221314-dawn-data-from-ceres-publicly.html|archivedate=9 November 2015}}</ref> În 2017, misiunea lui ''Dawn'' a fost extinsă pentru a efectua o serie de orbite mai apropiate și mai strânse în jurul lui Ceres, până când [[Hidrazină|hidrazina]] folosită pentru a-și menține orbita sa epuizat. <ref>{{Citat web|url=https://www.jpl.nasa.gov/news/dawn-mission-extended-at-ceres|titlu=Dawn Mission Extended at Ceres|date=October 19, 2017|accessdate=2021-10-01|lucrare=NASA/JPL-Caltech}}</ref>

''Dawn'' a descoperit imediat dovezi ale criovulcanismului. Două puncte luminoase distincte (sau forme de relief cu albedo ridicat) în interiorul unui crater (diferite de punctele luminoase observate în imaginile anterioare Hubble) <ref name="SL-20150511">{{Citat revistă|nume=Plait|prenume=Phil|legătură-autor=Phil Plait|dată=11 May 2015|titlu=The Bright Spots of Ceres Spin Into View|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20150529062723/http://www.slate.com/blogs/bad_astronomy/2015/05/11/ceres_new_images_show_many_many_bright_spots.html|url=http://www.slate.com/blogs/bad_astronomy/2015/05/11/ceres_new_images_show_many_many_bright_spots.html|journal=[[Slate (magazine)|Slate]]|access-date=30 May 2015|archive-date=29 May 2015}}</ref> au fost văzute într-o imagine de pe 19 februarie 2015, ceea ce a condus la speculații despre o posibilă origine criovulcanică <ref name="O'Neill2015.02.25">{{Citat web|url=https://www.seeker.com/ceres-mystery-bright-dots-may-have-volcanic-origin-1769548974.html|nume=O'Neill|titlu=Ceres' Mystery Bright Dots May Have Volcanic Origin|publisher=[[Discovery Inc.]]|date=25 February 2015|accessdate=1 March 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160814104158/http://www.seeker.com/ceres-mystery-bright-dots-may-have-volcanic-origin-1769548974.html|first1=Ian|archivedate=14 August 2016}}</ref> sau din degajare. <ref name="planetary.org">{{Citat web|url=http://www.planetary.org/blogs/emily-lakdawalla/2015/03191629-lpsc-2015-dawn-at-ceres.html|nume=[[Emily Lakdawalla]]|titlu=LPSC 2015: First results from Dawn at Ceres: provisional place names and possible plumes|publisher=[[The Planetary Society]]|date=2015|accessdate=2021-09-23|archiveurl=https://web.archive.org/web/20160506035930/http://www.planetary.org/blogs/emily-lakdawalla/2015/03191629-lpsc-2015-dawn-at-ceres.html|archivedate=6 May 2016}}</ref> Pe 2 septembrie 2016, oamenii de știință din echipa Dawn au susținut într-o lucrare ''[[Science]]'' că Ahuna Mons a fost cea mai puternică dovadă de până acum pentru formele de relief criovulcanice pe Ceres. <ref name="Ruesch20162">{{Citat revistă|nume=Ruesch|nume2=Platz|nume3=Schenk|nume4=McFadden|nume5=Castillo-Rogez|nume6=Quick|nume7=Byrne|nume8=Preusker|nume9=OBrien|prenume=O.|prenume2=T.|prenume3=P.|prenume4=L. A.|prenume5=J. C.|prenume6=L. C.|prenume7=S.|prenume8=F.|prenume9=D. P.|dată=2 September 2016|titlu=Cryovolcanism on Ceres|journal=Science|volum=353|număr=6303|pagini=aaf4286|pmid=27701087|bibcode=2016Sci...353.4286R|doi=10.1126/science.aaf4286}}</ref> Pe 11 mai 2015, NASA a lansat o imagine cu rezoluție mai mare care arată că petele erau de fapt compuse din mai multe pete mai mici. <ref>{{Citat web|url=https://www.jpl.nasa.gov/images/ceres-rc3-animation|titlu=Ceres RC3 Animation|publisher=[[Jet Propulsion Laboratory]]|date=11 May 2015|accessdate=31 July 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210117042828/https://www.jpl.nasa.gov/images/ceres-rc3-animation/|archivedate=17 January 2021}}</ref> Pe 9 decembrie 2015, oamenii de știință de la NASA au raportat că punctele luminoase de pe Ceres pot fi legate de un tip de sare, în special de o formă de saramură care conține sulfat de magneziu hexahidrat (MgSO<sub>4</sub>·6H<sub>2</sub>O); s-a găsit, de asemenea, că petele sunt asociate cu argile bogate în [[amoniac]]. <ref name="NASA-20151209-el2">{{Citat web|url=https://phys.org/news/2015-12-clues-ceres-bright.html|nume=Landau|titlu=New Clues to Ceres' Bright Spots and Origins|publisher=[[phys.org]]|date=9 December 2015|accessdate=10 December 2015|archiveurl=https://web.archive.org/web/20151209215813/http://phys.org/news/2015-12-clues-ceres-bright.html|first1=Elizabeth|archivedate=9 December 2015}}</ref> În iunie 2016, spectrele în infraroșu apropiat ale acestor zone luminoase s-au dovedit a fi în concordanță cu o cantitate mare de carbonat de sodiu (Na<sub>2</sub>CO<sub>3</sub>), ceea ce sugerează că activitatea geologică recentă a fost probabil implicată în crearea punctelor luminoase. <ref name="De Sanctis">{{Citat revistă|nume=De Sanctis|prenume=M. C.|dată=29 June 2016|titlu=Bright carbonate deposits as evidence of aqueous alteration on (1) Ceres|journal=[[Nature (journal)|Nature]]|volum=536|număr=7614|pagini=54–57|pmid=27362221|bibcode=2016Natur.536...54D|doi=10.1038/nature18290|display-authors=et al}}</ref>

Din iunie până în octombrie 2018, ''Dawn'' a orbitat în jurul lui Ceres de la o apropiere de 35 km până la o depărtare de 4.000 km. <ref name="NASA-20180613">{{Citat web|url=https://dawn.jpl.nasa.gov/mission/status_2018.html|nume=Rayman|titlu=Dawn{{Snd}} Mission Status|publisher=[[Jet Propulsion Laboratory]]|date=13 June 2018|accessdate=16 June 2018|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180623200554/https://dawn.jpl.nasa.gov/mission/status_2018.html|first1=Marc|archivedate=23 June 2018}}</ref> Misiunea ''Dawn'' s-a încheiat pe 1 noiembrie 2018, după ce nava spațială a rămas fără combustibil. <ref>{{Citat web|url=https://www.jpl.nasa.gov/blog/2018/11/dear-dawntasmagorias|nume=Marc Rayman|titlu=Dear Dawntasmagorias|accessdate=2021-07-21|archiveurl=https://web.archive.org/web/20210721141849/https://www.jpl.nasa.gov/blog/2018/11/dear-dawntasmagorias|year=2018|lucrare=NASA Jet Propulsion Laboratory|archivedate=21 July 2021}}</ref>

=== Misiuni viitoare ===
În 2020, o echipă ESA a propus conceptul Misiunii Calathus, o misiune ulterioară către craterul Occator, pentru a returna pe Pământ o mostră din faculaele strălucitoare cu carbonatați și compuși organici întunecați. <ref name="organics 20182">{{Citat revistă|nume=L. E. Kissick|nume2=G. Acciarini|nume3=H. Bates|dată=2020|titlu=Sample Return From A Relic Ocean World: The Calthus Mission To Occator Crater, Ceres|urlarhivă=https://web.archive.org/web/20201026101337/https://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2020/pdf/1291.pdf|url=https://www.hou.usra.edu/meetings/lpsc2020/pdf/1291.pdf|journal=51st Lunar and Planetary Science Conference|access-date=1 February 2020|archive-date=26 October 2020|display-authors=etal}}</ref> [[Administrația Spațială Națională din China|Agenția Spațială Chineză]] proiectează o misiune de returnare a unei mostre de pe Ceres, care ar urma să aibă loc în anii 2020. <ref>{{Citat web|url=http://english.nssc.cas.cn/ns/NU/201410/W020141016603613379886.pdf|nume=Zou Yongliao Li Wei Ouyang Ziyuan|titlu=China's Deep-space Exploration to 2030|publisher=Key Laboratory of Lunar and Deep Space Exploration, National Astronomical Observatories, Chinese Academy of Sciences, Beijing|accessdate=2021-09-23|archiveurl=https://web.archive.org/web/20141214210927/http://english.nssc.cas.cn/ns/NU/201410/W020141016603613379886.pdf|archivedate=14 December 2014}}</ref>

==Vezi și==
* [[Colonizarea lui Ceres]]
* [[Listă de asteroizi notabili]]
* [[Listă de forme de relief pe Ceres]]

== Note explicative ==
{{notelist}}

== Note ==
{{listănote|2
<ref name="jpl_sbdb">{{Cite web |title=JPL Small-Body Database Browser: 1 Ceres |url=http://ssd.jpl.nasa.gov/sbdb.cgi?sstr=Ceres |url-status=live |archive-url=https://web.archive.org/web/20210609120950/https://ssd.jpl.nasa.gov/sbdb.cgi?sstr=ceres |archive-date=9 June 2021 |access-date=26 September 2021 |publisher=JPL Solar System Dynamics}}</ref>

<ref name="AstDys-object">{{Cite web |title=Asteroid (1) Ceres{{Snd}} Summary |url=https://newton.spacedys.com/astdys/index.php?pc=1.1.0&n=1 |url-status=live |archive-url=https://web.archive.org/web/20200726111025/https://newton.spacedys.com/astdys/index.php?n=1&pc=1.1.0 |archive-date=26 July 2020 |access-date=15 October 2019 |publisher=AstDyS-2, Asteroids{{Snd}} Dynamic Site}}</ref>
}}

== Legături externe ==
* [https://trek.nasa.gov/ceres/ Ceres Trek – Un browser de hărți integrat de seturi de date și hărți pentru 1 Ceres]
* [https://solarsystem.nasa.gov/resources/2400/ceres-3d-model/ Modelul Ceres 3D – NASA]
* [https://www.youtube.com/watch?v=XJYfeZoHbzU Destinația Ceres: Mic dejun în zori – NASA]
* [http://dawn.jpl.nasa.gov/ Pagina principală a misiunii ''Dawn''] la JPL
* [http://orbitsimulator.com/gravity/articles/ceres.html Simularea orbitei lui Ceres]
* [https://www.google.com/maps/space/ceres/@18.4654488,-119.2804374,11484597m/ Google Ceres 3D], harta interactivă a planetei pitice
* [http://www.keplersdiscovery.com/Asteroid.html Cum a determinat Gauss orbita lui Ceres] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20080414165827/http://www.keplersdiscovery.com/Asteroid.html|date=14 April 2008}}  de la keplersdiscovery.com
* [http://imgur.com/4B1TfHg Harta colorată animată reproiectată a lui Ceres] (22 februarie 2015)
* {{YouTube|-JN98N6ZYU8|Video (3:34): Ceres "Bright Spots" – Mystery solved (10 August 2020)}}
* [https://www.flickr.com/photos/136797589@N04/36035176992/ Model de relief rotativ al] lui Ceres de Seán Doran (aproximativ 60% dintr-o rotație completă; începe cu Occator la jumătatea distanței deasupra centrului)
{{JPL small body}}
* [https://newton.spacedys.com/astdys/index.php?n=1&pc=1.1.0 Ceres (planetă pitică)] la at ''AstDyS-2, Asteroids—Dynamic Site''
** [https://newton.spacedys.com/astdys/index.php?n=1&pc=1.1.3.0 Efemeride] '''·''' [https://newton.spacedys.com/astdys/index.php?n=1&pc=1.1.4.0 Preziceri de observare] '''·''' [https://newton.spacedys.com/astdys/index.php?n=1&pc=1.1.1 Informații orbitale] '''·''' [https://newton.spacedys.com/astdys/index.php?n=1&pc=1.1.6 Elemente proprii] '''· [https://newton.spacedys.com/astdys/index.php?n=1&pc=1.1.7.0 Informarții observaționale]'''
{{NavigatorPlaneteMinore|||2 Pallas|3 Juno}}{{Ceres}}{{Mici corpuri cerești din Sistemul Solar}}
{{Sistemul solar}}

{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Asteroizi de tip G]]
[[Categorie:Planete pitice]]
[[Categorie:Obiecte astronomice descoperite în 1801]]
[[Categorie:Asteroizi cu nume din mitologia romană]]
[[Categorie:Ceres (planetă pitică)|*]]
[[Categorie:Eponime ale elementelor chimice]]