Antonio María Esquivel
| Antonio María Esquivel | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Sevilla, Regatul Sevillei(d), Spania |
| Decedat | (51 de ani)[1][2][3][4][5] Madrid, Noua Castilie(d), Spania |
| Înmormântat | cementerio de San Justo[*] |
| Copii | Vicente Esquivel[*] Carlos María Esquivel[*] |
| Cetățenie |  Spania |
| Ocupație | pictor |
| Limbi vorbite | limba spaniolă |
| Activitate | |
| Studii | Real Academia de Bellas Artes de Santa Isabel de Hungría[*], Real Academia de Bellas Artes de San Fernando[*] |
| Profesor pentru | José Domínguez Bécquer[*], Carlos María Esquivel[*], Gabriel Maureta y Aracil[*], Marcos Hiráldez Acosta[*], Ángel Alonso Martínez[*] |
| Premii | Ordinul Isabelei Catolica în grad de Comandor[*] |
Modifică date / text  | |
Antonio María Esquivel y Suárez de Urbina (n. , Sevilla, Regatul Sevillei(d), Spania – d. , Madrid, Noua Castilie(d), Spania) a fost un pictor spaniol în stil romantic, specializat în portrete.[6]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Esquivel s-a născut la Sevilla. Tatăl său a fost un ofițer de cavalerie care a fost ucis în bătălia de la Bailén în 1808.[7] Și-a început studiile la Real Academia de Bellas Artes de Santa Isabel de Hungría(d) din Sevilla. Acolo s-a familiarizat cu tehnicile picturale practicate de Murillo.
În 1831, fiind deja căsătorit și având nevoie de un loc de muncă, s-a mutat la Madrid și s-a înscris la Real Academia de Bellas Artes de San Fernando, devenind bursier de merit. S-a implicat, de asemenea, în viața intelectuală a Madridului și, în 1837, a participat activ la înființarea „Liceului Artistic și Literar” local, unde a ținut cursuri de anatomie, materie pe care o va preda mai târziu la Academia San Fernando.[7]
S-a întors la Sevilla în 1839, suferind de o boală care l-a lăsat aproape orb. Profund deprimat, a încercat să se sinucidă sărind în Guadalquivir. Ulterior, prietenii și colegii săi de la Liceu au făcut o colectă[7] care să-i permită să primească tratament din partea unui oftalmolog în Franța. Datorită sprijinului lor, până la sfârșitul anului 1840 și-a recuperat viziunea.
Printre recunoașterile sale oficiale se numără „Crucea Comandantului” a Ordinului Isabellei Catolica. În 1843, a fost numit pictor al Curții și, în 1847, profesor la Academia San Fernando.[7] A fost membru fondator al „Societății pentru Protecția Artelor Plastice” și a scris o carte despre teoria artei: Tratado de Anatomía Pictórica. A murit la Madrid, la vârsta de 51 de ani.
Fiii lui, Carlos María Esquivel y Rivas și Vicente Esquivel, au devenit și pictori.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Antonio Maria Esquivel (în engleză), Benezit Dictionary of Artists
- ^ a b Antonio María Esquivel, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ a b Antonio María Esquivel, Esquivel, Antonio María[*]
- ^ a b RKDartists, accesat în
- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ Arte Español: Journal of the "Sociedad Española de Amigos del Arte" Estudio y catálogo de la obra de Esquivel, by Bernardino de Pantorba (1959)
- ^ a b c d Brief biography @ MCN Biografías
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Enrique Arias Anglés: Del Neoclasicismo al Impresionismo . Madrid: Ediciones Akal, 1999,ISBN: 84-460-0854-8
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- ArtNet: Mai multe lucrări de Esquivel
- Biografie și apreciere @ site-ul Museo del Prado
- Lucrări despre Antonio María Esquivel în Biblioteca Digital Hispánica a Bibliotecii Naționale de España
