Canonizare
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Procesul de canonizare este ultima fază în cadrul procesului de recunoaștere a sfințeniei unei persoane în Biserică. În cadrul Bisericii Ortodoxe acest proces se mai numește și proslăvire. În cazul Bisericii Catolice, procesul de canonizare urmează după procesul de beatificare, după ce este recunoscută și a doua minune, după același procedeu folosit la beatificare.
Fericitul este declarat „Sfânt” într-o liturghie publică solemnă de canonizare și cultul său este extins peste tot unde există o comunitate de credincioși; se stabilește, de asemenea, și o dată în calendarul liturgic general în care se va face memoria acestui nou sfânt (poate coincide sau nu cu cea de la beatificare).
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- de Marcus Sieger: Die Heiligsprechung. Geschichte und heutige Rechtslage, Würzburg 1995 ISBN 3-429-01746-7
- de Stefan Samerski: "Wie im Himmel, so auf Erden"? Selig- und Heiligsprechung in der Katholischen Kirche 1740 bis 1870, Stuttgart 2002 ISBN 3-17-016977-7
- fr Régine Pernoud, Les Saints au Moyen Âge - La sainteté d’hier est-elle pour aujourd’hui ?, Paris, Plon, 1984, 367 p. (ISBN 2-258-01186-1), pp. 266-279
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Ritualul unei canonizari, 17 iulie 2006, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național
Materiale media legate de Canonizare la Wikimedia Commons
