Sari la conținut

Listă de traducători ai Bibliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Aceasta este o listă de traducători ai Bibliei:

Lista traducătorilor Bibliei

[modificare | modificare sursă]

Traducători în limba latină

[modificare | modificare sursă]
Vulgata, manuscris, în limba latină, din anul 1407, Belgia; lucrarea se află la Malmesbury Abbey, Wiltshire, Anglia

Traduceri în limba gotică

[modificare | modificare sursă]
  • Wulfila, episcop gotic, secolul al IV-lea.

Traducători în limba engleză

[modificare | modificare sursă]

Traducători în limba germană

[modificare | modificare sursă]

Traducători în limba franceză

[modificare | modificare sursă]

După topografie

[modificare | modificare sursă]

Traducători în limba cehă

[modificare | modificare sursă]

Traducători în limba maghiară

[modificare | modificare sursă]

Traducători în limba română

[modificare | modificare sursă]
(interwiki en:Bible translations into Romanian)

Traducători în limba română modernă

[modificare | modificare sursă]

Traducători în limba poloneză

[modificare | modificare sursă]

Monarhi care au comandat traduceri ale Bibliei

[modificare | modificare sursă]

Traduceri ale Bibliei

[modificare | modificare sursă]

Biblia a fost tradusă în numeroase limbi. Biblia ebraică (Tanakh) (aproape identică cu Vechiul Testament al protestanților) a fost scrisă inițial în limba ebraică, cu excepția câtorva rare pasaje care aparțin lui Daniel, Ezra, și Ieremia care sunt în aramaică. Noul Testament este considerat a fi fost scris în greacă, deși unii oameni de știință au formulat ipoteze cum că anumite cărți (fie complet, fie parțial) ar fi fost scrise în aramaică înainte ca ele să fie traduse pentru a fi răspândite pretutindeni. Un exemplu vestit în această privință îl constituie începutul Evangheliei lui Ioan, care este disputat a fi, probabil, o traducere greacă a unui tropar aramaic.

Pentru traducere au existat o varietate de abordări, inclusiv Echivalența convențională (asemănătoare cu traducerea literală, Echivalența dinamică, Traducerea bazată pe înțeles, traducerea Idiomatică, și parafraze. O mare dezbatere se desfășoară în urma căreia sunt folosite cele mai precise abordări comunică mesajul limbilor biblice ale textelor în limbile specificate inițial. În ciuda acestor dispute, multi din cei care studiază Biblia dintr-o prismă intelectuală sau religioasă găsesc că selectarea uneia sau a mai multor abordări de traducere este utilă în interpretarea și punerea în practică a celor citite. De exemplu, o traducere extrem de beletristică este folositoare unor studii pe baza unui anumit subiect, în schimb ce o frază poate fi interpretată ca fiind prea rigidă privind sensul ei inițial.

Câteva din primele traducere ale Torei evreilor au început în timpul primului exil în Babilonia, când aramaica a devenit limba vorbită a evreilor. Atunci au fost create așa numitele Targum (traduceri) pentru a permite oamenilor de rând să înțeleagă Tora așa cum era citită în sinagogile antice.
Cea mai cunoscută mișcare de traducere a cărților Bibliei a apărut în secolul al III-lea. Majoritatea cărților de Tanah existau doar în originalul ebraic, multe fiind difuzate în Egipt, mai ales la Alexandria. La un moment dat se crede că o treime din populația orașului ajunseseră să fie evrei. Însă, nicio traducere importantă în greacă nu s-a realizat (deoarece majoritatea evreilor continuau să vorbească limba aramaică între ei) până când Ptolemeu al II-lea Philadelphus a angajat un număr mare de învățați evrei (între 15 și 70, potrivit diferitelor surse) care stăpâneau la perfecție ambele limbi - greaca koine cât și ebraica. Aceștia au realizat traducerea cunoscută astăzi sub denumirea de Septuaginta.

Hexapla lui Origene punea alături șase versiuni ale Vechiului Testament, inclusiv traducerile în greacă din secolul al II-lea ale lui Aquilas din Sinope și Symmachus Evionitul. Biblia creștină a fost compilată în AD 325 la Conciliul de la Niceea, iar Vulgata lui Ieronim, traducere în latină datează din perioada AD 382 - 420. Traducerile latine care au precedat pe cea a lui Ieronim sunt cunoscute sub numele colectiv de Vetus Latina.
Sfântul Ieronim a început prin a revizui traducerile latine timpurii, iar mai pe urmă a cercetat, unde a putut, textele originale in greacă și ebraică, tinzând a ocoli Septuaginta.

Noul Testament a fost tradus in limba gotică în secolul al 4 lea de către Ulfila. În veacul al 5 lea Sfântul Mesrob a tradus Biblia în limba armeană. De asemenea din aceeași perioadă provin traduceri în limbile siriacacopta, limba ge'ez din Etiopia și limba georgiană.

Lista de traduceri

[modificare | modificare sursă]

Prima traducere completă în limba română a fost realizată între anii 16611668 de spătarul Nicolae Milescu, având ca sursă Septuaginta apărută la Frankfurt în 1597. Sub patronajul lui Șerban Cantacuzino, în 1688, apare Biblia de la București, atribuită fraților Radu și Șerban Greceanu, care fructifică însă traducerea lui Milescu, fiind prima publicare integrală în limba română a Sfintei Scripturi. În 1760-1761, Petru Pavel Aron, împreună cu colaboratorii săi blăjeni, realizează prima traducere a Vulgatei în limba română, rămasă în manuscris până în zilele noastre[2]. O a doua traducere este tipărită în 1795, la Blaj, și aparține lui Samuil Micu, care apelează, parțial, la textul ediției din 1688, realizând totodată o nouă traducere după Septuaginta. Biblia de la Blaj a fost reeditată în 1819, la Sankt Petersburg, apoi la Buzău, în 18541856, precum și de Mitropolitul Andrei Șaguna, între anii 18561858, la Sibiu. În 1914 apare Biblia, adică Dumnnezeeasca Scriptură a Legii Vechi și a celei Nouă, ediție a Sfântului Sinod.

Înaintea Bibliei de la București s-au realizat alte traduceri parțiale precum: Tetraevanghelul slavo-român (1551), Tetraevanghelul lui Coresi (1561), Psaltirea de la Brașov (1570), Palia de la Orăștie (1582), Noul Testament de la Alba Iulia (1648). Un traducător merituos a fost și Mitropolitul Dosoftei.

În 1936 apare o nouă traducere a Sfintei Scripturi, realizată de Mitropolitul Nicodim al Moldovei, Gala Galaction și Vasile Radu. Traducerea s-a efectuat după textul grecesc al Septuagintei, confruntat cu cel ebraic. Textul revizuit al acestei ediții va fi reeeditat sub auspiciile Sfântului Sinod până în zilele noastre. În 1938 apare Biblia, adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și a Noului Testament. Noua traducere, efectuată de Vasile Radu și Gala Galaction, urmează pentru Vechiul Testament textele originale ebraice.

În prezent sunt folosite trei traduceri principale. Bisericile ortodoxe românești folosesc versiunea Biblia Sinodală (sau Biblia Sfântului Sinod), traducerea standard a Bisericii Ortodoxe Române, publicată cu binecuvântarea Patriarhului, în timp ce denominațiunile protestante folosesc în principal traducerea larg răspândită a diaconului ortodox Dumitru Cornilescu, publicată pentru prima oară în 1921[3]. În 1989 a apărut Biblia Cornilescu revizuită, o traducere care urmărește să fie cât mai apropiată de manuscrisele originale, într-o formă gramaticală corectată și adaptată evoluției limbii române moderne. În anul 2001, Mitropolitul Bartolomeu Anania publică o ediție jubiliară a Sfântului Sinod, într-o nouă versiune „diortosită” după Septuaginta.
În 2013, în Biserica Romano-Catolică din România, a fost scoasă de sub tipar traducerea Bibliei, pornindu-se de la textele originale, în limba română. Traducători au fost doi preoți romano-catolici, Alois Bulai[1] și Eduard Patrașcu.[1]

Diferite versiuni ale versetului 16 din capitolul 3 al Evangheliei după Ioan (versetul de aur al Bibliei)
Traduceri în limba română Ioan 3:16
Cornilescu (versiunea din 1928) Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață vecinică.
Biblia Cornilescu Revizuită (versiunea din 1990) Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.
Biblia Sinodală (versiunea de pe site-ul Patriarhiei Române) Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Traducerea lumii noi (Ediția revizuită în limba română din 2020 a versiunii "New World Translation" revizuită în 2013 ) Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credință în el să nu fie distrus, ci să aibă viață veșnică.
  1. ^ a b c d Prezentarea oficială a traducerii catolice a Bibliei
  2. ^ Manuscrisul a fost tipărit în anul 2005, de Editura Academiei Române: Biblia Vulgata Blaj 1760-1761 („Biblia lui Petru Pavel Aron”), ediție princeps după manuscris inedit, coordonatori Ioan Chindriș și Niculina Iacob, I-V, Editura Academiei Române, 2005.
  3. ^ Cf. Societatea Biblică Interconfesională din Republica Moldova [1] Arhivat în , la Wayback Machine..
  1. ^ „A statistical summary of languages with the scriptures, Dec. 2004”. United Bible Societies. . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]