Mănăstirile rupestre din Orheiul Vechi
Mănăstirile rupestre de la Orheiul Vechi | |
Harta Orheiului Vechi | |
Poziționare | |
---|---|
Coordonate | 47°18′N 28°58′E / 47.3°N 28.97°E |
Localitate | raionul Orhei |
Județ al Imperiului Rus | județul Orhei |
Țara | Republica Moldova |
Adăpostește | un complex de vestigii ale unor construcții rupestre cu funcții dominante cultice |
Edificare | |
Stare de conservare | variabilă |
Materiale | piatră |
Modifică date / text |
Mănăstirile rupestre din Orheiul Vechi reprezintă un ansamblu de vestigii rupestre localizate în stâncile de calcar sarmațian de pe valea râului Răut, pe teritoriul Republicii Moldova în arealul localităților Trebujeni și Butuceni din raionul Orhei și Mașcăuți din raionul Criuleni.
Ansamblul cuprinde circa 350 de vestigii rupestre (dintre care în jur de 100 reprezintă încăperi săpate de mâna omului și restul formațiuni carstice) grupate în șase complexe.[1] Două dintre acestea reprezintă mănăstiri bine delimitate, cu biserici subterane, galerii și chilii adiacente, în timp ce celelalte sunt – proporțional, de anvergură mai modestă.[2]
Localizare
[modificare | modificare sursă]Complexele sunt situate – în principal atât pe versantul nordic al promontoriului Butuceni din stânga Răutului, cât și pe versantul nordic al terasei Mașcăuți din dreapta Răutului (aflat la sud de promontoriul Butuceni în zona Ruptura Bacotei).[1]
Complexe rupestre izolate, se mai întâlnesc: pe versantul nordic al promontoriului Mihăilașa – în dreapta Răutului, pe versanții promontoriului Peștera, atât la nivelul cel nordic al în regiunea citadelei medievale, cât și la nivelul celui sudic vis-à-vis de corpul Direcției Complexului Orheiul Vechi, precum și pe versantul nordic al promontoriului Trebujeni – în stânga Răutului.[1]
Origine
[modificare | modificare sursă]Grotele și peșterile existente – apărute ca efect al unor fenomene carstice, au fost în timp valorificate în scopuri sacrale, de adăpost sau de apărare, prin extindere sau creare de noi încăperi. Apariția complexelor a fost favorizată de caracterul rocilor calcaroase, care au permis o prelucrare relativ ușoară.[1]
Complexe
[modificare | modificare sursă]Butuceni
[modificare | modificare sursă]Mănăstirea Peștera
[modificare | modificare sursă]Mănăstirea Butuceni
[modificare | modificare sursă]Mănăstirea pârcălabului Bosie
[modificare | modificare sursă]Cariera Trebujeni
[modificare | modificare sursă]Complexe rupestre izolate
[modificare | modificare sursă]Schitul pârcălabului Albu-Mașcăuți
[modificare | modificare sursă]Schitul Peșterile Ciucului
[modificare | modificare sursă]Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Orheiul Vechi
- Parcul Național Orhei
- Rezervația peisagistică Trebujeni
- Bisericile rupestre din România și Republica Moldova
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d Arhitectura rupestră; portalul Rezervației cultural-naturale Orheiul Vechi, orheiulvechi.moldip.info
- ^ Orheiul Vechi, Mănăstirile rupestre, Gheorghe Postică, Centrul de Cercetari Arheologice din Moldova, Universitatea Liberă Internațională din Moldova
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Orheiul Vechi – Ghid turistic, Ed. a II-a; Gheorghe Postică, PNUD Moldova, Chișinău, 2007
- Românitatea Răsăriteană – Biserici rupestre din Basarabia Arhivat în , la Wayback Machine., Dan Bârcea, Mihai Nicolae, Ed. Semne, 2006, p. 17-28, ISBN 978-973-624-404-9
- Peisajul Cultural Orheiul Vechi, Cap. 1.13. Arhitectura rupestră; Gheorghe Postică, Nicolae Boboc, Lazăr Chirică; Chișinău, 2010, p. 67-77; ISBN 978-9975-71-016-9