Sari la conținut

New Age

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

New Age (Noua Eră) este un curent spiritual occidental apǎrut in a doua jumǎtate a secolului 20. Adepții acestui curent pretind o apropiere mai mare de spiritualitate, ei susținând cǎ acest lucru este necesar pentru ca omenirea sǎ poatǎ intra într-o „nouǎ vârstǎ”, în care va domni armonia universalǎ. Curentul presupune "apropierea tradițiilor spirituale și metafizice și infuzia lor cu influențe de la psihologia dezvoltării personale și motivațională, medicina holistică, parapsihologie, studii ale constiinței, fizica cuantică".[1] Termenul de New Age se referă la era astrologică a vărsătorului.

Mișcarea New Age are ca obiectiv crearea "unei spiritualități fǎrǎ granițe sau dogme ce îngrǎdesc".[1] Militeazǎ pentru o viziune holisticǎ, punând accent asupra faptului cǎ mintea, trupul și sufletul sunt interconectate[1]. Încearcǎ sǎ creeze "o viziune asupra lumii care include atât știință cât și spiritualitatea"[1], adoptând atât știința convențională, cât și alte forme de știință considerate de graniță. Cuprinde și o sinteză a religiilor orientale și a vechilor „Învățături ale Misterelor”. Astfel se explică varietatea formelor de ocultism cum ar fi astrologia, yoga, mitologia, hipnoza, fenomenul O.Z.N., panteismul, credința în reîncarnare etc.

Elementul principal al curentului New Age, constituie trecerea omenirii din constelația Peștilor în acea a Vǎrsǎtorului, care va însemna un mare progres spiritual. În anii 1970 au apărut mai multe texte care interpreteazǎ aceastǎ trecere ca fiind începutul unei ere a pǎcii universale și a unei armonii regǎsite, Peștele fiind simbolul primilor creștini.

Problema anului intrǎrii în noul semn al Vǎrsǎtorului a cǎpǎtat interpretǎri diferite în diferitele școli New Age. Pentru unele dintre acestea, intrarea s-a întâmplat deja în anul 1962, iar pentru alte anul 2012 este din ce în ce mai mult interpretat ca fiind anul de început al ascensiunii omenirii. Pentru Rudolf Steiner era Vǎrsǎtorului va începe abia în anul 3573.

Adepții New Age susțin pǎrerea cǎ fiecare individ, având origini divine, este chemat sǎ-și construiascǎ propriul drum spiritual, folosindu-se pentru aceasta de un patrimoniu care cuprinde orice tradiție misticǎ sau religioasǎ, aici incluzându-se și șamanismul, neopăgânismul, cabala, ocultismul, dar mai ales folosindu-se de propria experiențǎ interioarǎ și de propriul discernǎmânt. În aceastǎ intreprindere, el poate fi ajutat de ghizi, îngeri, guru, etc.

Mișcarea New Age este una ce se vrea a fi o soluție pentru salvarea omenirii în mileniul III, mai are și alte denumiri: Era Aquarius (Era Vărsătorului), Era Solară, Era Ecologică, Era de Aur, Era Experiențialității, Era Răspântiei, Era principiului Yin (principiul feminin din spiritualitatea taoistă, în opoziție cu principiul masculin Yang), Era Androgină (în opoziție cu patriarhatul de până acum), Era Ioaneică (în opoziție cu mileniile pauline), Era holistică sau holonomică, Era Păcii, Unității și Armoniei Universale.

Scurt istoric

[modificare | modificare sursă]

Conform teologilor catolici, mișcarea New Age își are rădăcinile în Societatea Teosofică fondată în 1875, la New York, de către Elena Blavatschi, de origine rusă.[2][3]

Dintr-o perspectivă istorică, începutul fenomenului New Age este cel mai adesea asociat cu contracultura anilor 1960.[4]

New Age își are începuturile moderne prin anii 1920-1930. Atunci Alice Bailey, englezoaică, emigrată în America, una dintre figurile centrale care s-au evidențiat în Societatea Teosofică, a pus bazele Mișcării New Age și este considerată marea lor preoteasă. Ca și medium spiritist, ea a primit mesaje de le așa numitul maestru al înțelepciunii, tibetanul Djawal Khul. Aceste mesaje pe care ea le-a scris fiindu-i dictate de acesta, au fost publicate în numeroase cărți în care lanseazǎ ideea necesitǎții unor grupǎri, pe care ea le denumește „a bunǎvoinței mondiale”. Nu este vorba despre niște comunitǎți organizate, ci mai degrabǎ despre reuniuni periodice ale unor persoane, având scopul de a pregǎti sosirea unei noi ere. În 1937 Paul le Cour definește conceptul de „noua erǎ a Vǎrsǎtorului”, care va însemna o profundǎ transformare a valorilor umane, cu ajutorul unor mijloace spirituale.

Unii susținători ai New Age-ului încercând să formuleze un istoric al spiritualității lor, și-au revendicat rădăcinile în sec. VII-V î.Hr., perioadă în care au activat în China Confucius, în India Buddha și Mahavira, în Persia Zarathustra, în Palestina proorocii Vechiului Testament, iar în Grecia filozofi.

Una dintre învățăturile de bază ale acestei organizații este că toate religiile au adevăruri comune care transcend diferențele posibile. Membrii ei cred în existența maeștrilor care sunt fie spirite, fie oameni mai evoluați decât oamenii de rând (persoane iluminate în mod special).

Programele New Age și-au croit drum în lumea afacerilor și-n toate aspectele societății, incluzând comunitatea creștină. Sunt de obicei incluse diverse practici care sunt tehnici oculte orientale: meditația, practici yoga, terapii de relaxare, hipnoză, vindecare psihică, gândire pozitivă. Pe lângă acestea, în educație și counseling, mișcarea New Age se inspiră din antroposofia lui Rudolf Steiner.[2][3]

Mișcarea New Age s-a extins cu mare rapiditate. În Germania are deja aproximativ 500.000 de membri și nenumărați simpatizanți. Numărul organizațiilor New Age, în SUA și Canada, este de peste 10.000. Rețea mondială de organizații New Age care cooperează între ele, are ca prim scop formarea „Noii Ordini Mondiale” marcată de conștiință de grup și sinergie.

Mișcarea New Age în mass-media

[modificare | modificare sursă]

Tinerii au fost influențați de ideile Mișcării New Age printr-o avalanșă de jocuri, filme, video, casete audio, literatură, jocuri de societate, jucării etc.

Muzica este utilizată de Mișcarea New Age pentru a-și împlini scopul. Terapia prin muzică face parte din pregătirea pentru Noua Eră. Compusă special, cu sunete „din afara acestei lumi”, ea a pătruns deja pe piața discurilor ca un nou stil, iar numărul admiratorilor ei crește vertiginos.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d Drury, Nevill, (2004), The New Age: Searching for the Spiritual Self, London, England, UK: Thames and Hudson, ISBN 978-0-500-28516-9
  2. ^ a b G.K. Chesterton Society; G.K. Chesterton Institute for Faith & Culture (). „A conference on New Age and Christian spirituality” (PDF). The Chesterton Review. Saskatoon, Saskatchewan; South Orange, New Jersey: G.K. Chesterton Society, 1974- G.K. Chesterton Institute for Faith & Culture. XXVI (1&2). ISSN 0317-0500. OCLC 2247651. One needs to recognise several things in New Age in order not to over-react: it is not monolithic; it is not a den of demons; nor is it a den of fools. Three main currents need to be taken very seriously, even if they reject being included in the broad term New Age. They are René Guénon’s tariqa or school of intellectual Sufism, Rudolf Steiner’s anthroposophy and “the Work”, devised by Georges Ivanovitch Gurdjieff. 
  3. ^ a b Pontifical Council for Culture; Pontifical Council for Interreligious Dialogue. „Jesus Christ the bearer of the water of life. A Christian reflection on the "New Age"”. vatican.va. Statul Vatican: Biserica Catolică. Accesat în . The Age of Aquarius has such a high profile in the New Age movement largely because of the influence of theosophy, spiritualism and anthroposophy, and their esoteric antecedents. 
  4. ^ Hanegraaff 1996, p. 11; Pike 2004, p. 15.

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=New_Age&oldid=16690168