Stephen Cole Kleene
Stephen Cole Kleene (pronunțat /ˈkliːniː/; n. , Hartford, Connecticut, SUA – d. , Madison, Wisconsin, SUA) a fost un matematician american, elev al lui Alonzo Church, cunoscut, împreună cu Alan Turing, Emil Leon Post(d) și alții, ca fondator al ramurii logicii matematice care poartă numele teoria calculabilității, care ulterior a stat la baza informaticii teoretice. Opera lui Kleene a reprezentat fundamentul studiului chestiunii care funcții sunt calculabile(d). După el sunt denumite mai multe concepte matematice: ierarhia Kleene(d), algebră Kleene(d), Kleene star (închiderea Kleene), teorema de recursie Kleene(d) și teorema Kleene a punctului fix(d). El a inventat expresiile regulate, și a avut contribuții semnificative la bazele intuiționismului matematic(d).
Deși numele lui de familie este frecvent pronunțat /ˈkliːniː/ sau /ˈkliːn/, Kleene însuși își pronunța numele /ˈkleɪniː/.[15] Fiul său, Ken Kleene, scria: „din câte știu, această pronunție este incorectă în toate limbile cunoscute. Cred că această pronunție nouă fost inventată de tatăl meu.” [16]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Kleene și-a obținut diploma de licență la Amherst College, în 1930. Apoi a obținut un doctorat în matematică la Universitatea Princeton în anul 1934. Teza, intitulată O teorie a numerelor întregi pozitive în logica formală, a fost elaborată sub supravegherea lui Alonzo Church. În 1930, el a efectuat lucrări importante în calculul lambda(d) al lui Church. În 1935, s-a alăturat catedrei de matematică de la Universitatea din Wisconsin–Madison, unde și-a petrecut aproape toată cariera. După doi ani ca instructor, a fost numit profesor asistent în 1937.
În timp ce era profesor vizitator la Institute for Advanced Study de la Princeton, în 1939-40, el a pus bazele teoriei recursivității, domeniu a cărei cercetări avea să-i capteze interesul toată viața. În 1941, el a revenit la Amherst College, unde a petrecut un an ca profesor de matematică.
În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Kleene a fost locotenent-comandor în Marina Statelor Unite. El a fost instructor de navigație la U. S. Naval Reserve Midshipmen School din New York, și apoi director de proiect la Naval Research Laboratory din Washington, D.C.
În 1946, Kleene a revenit în Wisconsin, devenind profesor titular în 1948 și profesor de matematică Cyrus C. MacDuffee în 1964. El a fost președinte al Catedrei de Matematică și Informatică, 1962-63, și decanul al Facultății de Litere și Științe din 1969 până în 1974. El a primit acestă din urmă numire în ciuda considerabilei agitații studențești din acea vreme, cauzată de Războiul din Vietnam. S-a pensionat de la Universitatea din Wisconsin în 1979. În 1999, biblioteca de matematică de la Universitatea din Wisconsin a fost botezată în onoarea lui.[17]
Activitatea de predare a lui Kleene din Wisconsin a condus la elaborarea a trei texte de logica matematică, Kleene (1952, 1967) și Kleene și Vesley (1965), adesea citate și încă reeditate. Kleene (1952) a scris demonstrații alternative la teoremele de incompletitudine ale lui Gödel(d), demonstrații care le-au consolidat acestora statutul canonic și le-au făcut mai ușor de predat și de înțeles. Kleene și Vesley (1965) este un manual clasic de introducere în logica intuiționistă(d) și matematică(d) în Statele Unite.
Kleene a fost președinte al Association for Symbolic Logic, 1956-58, și al Uniunii Internaționale de Istoria și Filosofia Științei,[18] 1961. În 1990, el a fost distins cu Medalia Națională de Știință(d).
Kleene și soția lui, Nancy Elliott, au avut patru copii. El a fost devotat toată viața fermei din Maine a familiei. Alpinist pasionat, avea un interes puternic pentru natură și mediu(d), și a activat în folosul mai multor mișcări pentru conservarea mediului(d).
Publicații importante
[modificare | modificare sursă]- 1936. "General recursive functions of natural numbers ", Matematica. Ann., 112, 727-742.
- 1952. Introduction to Metamathematics. New York: Van Nostrand. (Ishi Press: retipărire în 2009).[19]
- 1956. "Representation of Events in Nerve Nets and Finite Automata" în Automate de Studii. Claude Shannon și John McCarthy, eds.
- 1965 (cu Richard Eugene Vesley). The Foundations of Intuitionistic Mathematics. North-Holland.[20]
- 1967. Mathematical Logic. John Wiley. Retipărită la Dover, 2002. ISBN 0-486-42533-9.
- 1981. "Origins of Recursive Function Theory", în Annals of the History of Computing 3, Nr.1.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- Acest articol a fost bazat original pe informații de la Dicționarul Online Gratuit de Calculatoare.
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|DOI=
și |doi=
(ajutor)