Flora României

Flora României cuprinde totalitatea plantelor identificate și clasificate pe teritoriul acestei țări.

Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare.^[1] Cele trei mari zone de vegetație în România sunt zona alpină, zona de pădure și zona de stepă.^[2]

Vegetația este distribuită etajat, în concordanță cu caracteristicile de sol și climă,^[3] dar și în funcție de altitudine, astfel: stejarul, gârnița, teiul, frasinul (în zonele de stepă și dealuri joase); fagul, gorunul (între 500 și 1200 de metri); molidul, bradul, pinul (între 1200 și 1800 de metri); ienupărul, jneapănul și arborii pitici (într 1800 și 2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri).^[4] În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină.^[5]

Procentul de împădurire al actualului spațiu geografic al României a scăzut treptat de la aproximativ 80% în vechime, la 55-60% la începutul secolului al XIX-lea, până la 27% în prezent, producându-se totodată, o considerabilă deteriorare a mediului, inclusiv o îngrijorătoare extincție a biodiversității.^[6]

Vezi și

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Flora României

Note

^ „Flora și fauna sălbatică”. Starea Mediului în România în anul 2000. GRID-Arendal. Arhivat din original la 23 februarie 2009. Accesat în 18 decembrie 2008.
^ Valeriu Enescu. „Forest Genetic Resources Conservation in Romania”. Forest Genetic Resources N.24. Organizația Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație. Accesat în 6 aprilie 2009.
^ „Capitolul 12: Relieful, apele, clima, vegetația, fauna, ariile protejate”. Aproape totul despre România. Radio România Internațional. Arhivat din original la 27 decembrie 2010. Accesat în 6 aprilie 2009.
^ Lungu, Marius (2004). Antologia Statelor Lumii (ed. a doua ediție). Constanța: Editura Steaua Nordului. pp. 622—625. ISBN 973-8459-11-7.
^ „Vegetația Deltei în câteva cuvinte”. Delta Dunării. Liscom Tour. Arhivat din original la 1 mai 2009. Accesat în 6 aprilie 2009.
^ Starea actuală și structura pădurilor din bazinul Mostiștei, în Revista de Silvicultură și Cinegetică, Anul XVI, Nr. 29, 2011, p. 83

Lectură suplimentară

Enciclopedia plantelor: plante din flora României, Constantin Pârvu, Editura Tehnicǎ, 2002
Plante endemice în flora României, Gheorghe Dihoru, Constantin Pârvu, Editura Ceres, 1987
Aspecte privind învelișul biopedologic al Europei și României, Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Popa-Tutoveanu Aurora, Liceul - prezent și viitor, Vol. IV, București, 2008.

Legături externe

Eukarya - Enciclopedia florei și faunei din România

[1] „Flora și fauna sălbatică”. Starea Mediului în România în anul 2000. GRID-Arendal. Arhivat din original la 23 februarie 2009. Accesat în 18 decembrie 2008.

[2] Valeriu Enescu. „Forest Genetic Resources Conservation in Romania”. Forest Genetic Resources N.24. Organizația Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație. Accesat în 6 aprilie 2009.

[3] „Capitolul 12: Relieful, apele, clima, vegetația, fauna, ariile protejate”. Aproape totul despre România. Radio România Internațional. Arhivat din original la 27 decembrie 2010. Accesat în 6 aprilie 2009.

[4] Lungu, Marius (2004). Antologia Statelor Lumii (ed. a doua ediție). Constanța: Editura Steaua Nordului. pp. 622—625. ISBN 973-8459-11-7.

[5] „Vegetația Deltei în câteva cuvinte”. Delta Dunării. Liscom Tour. Arhivat din original la 1 mai 2009. Accesat în 6 aprilie 2009.

[6] Starea actuală și structura pădurilor din bazinul Mostiștei, în Revista de Silvicultură și Cinegetică, Anul XVI, Nr. 29, 2011, p. 83

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]