Sari la conținut

Imperiul Sasanid

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Imperiul Sasanid
Sasanizi
Imperiul sasanid
Eranșaar (اشکانیان)
 – 
DrapelStemă
DrapelStemă
Imperiul sasanid la apogeu, în 610 d.Hr.
Imperiul sasanid la apogeu, în 610 d.Hr.
Imperiul sasanid la apogeu, în 610 d.Hr.
CapitalăArdacir-Huara (inițial)
Ctesifon
Limbăpersă
ReligieZoroastrism, Creștinism, Iudaism, Budism, Hinduism
Guvernare
Formă de guvernareMonarhie
Șah 
 - 224-241Ardașir I⁠(d) (primul)
 - 632-651Yazdegerd al III-lea (ultimul)
Istorie
Fondare224 d.Hr.
Invazia arabă651 d.Hr.
Economie
MonedăDrahmă

Imperiul Sasanid sau Imperiul Persan Sasanid ('Ērānșaar' sau 'Ērān' în persana medievală) a fost ultimul imperiu persan preislamic, condus de dinastia sasanidă între 224 d.Hr. și 651.[1][2] În anul 651, statul sasanizilor a fost cucerit de Califatul rașidun. Imperiul Sasanid, succedând Imperiului Part, a fost o putere în Asia Centrală și Orientul Apropiat, amenințând granița romano-bizantină timp de aproximativ 400 de ani.[3]

Imperiul Sasanid a fost fondat de Ardașir I⁠(d), după înfrângerea ultimului rege part Artabanus al V-lea. La întinderea maximă în secolul al VII-lea, sasanizii controlau teritorii actualelor state: Turkmenistan, Uzbekistan, Afganistan, Yemen, Oman, Israel, Liban, Siria, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Turcia, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, și părți din: Kazahstan, Pakistan, India, Rusia, Arabia Saudită, Egipt, Libia, Kârgâzstan și Tadjikistan.[4] Conform legendei, întemeietorul Imperiului sasanid a fost Derafș Kaviani.[5]

În Antichitatea Târzie, perioada Imperiului Sasanid este considerată o perioadă importantă pentru cultura iraniană înaintea cuceririi musulmane.

Politica externă

[modificare | modificare sursă]

Relația cu popoarele nomade

[modificare | modificare sursă]

Persia sasanidă era învecinată la nord cu o mare porțiune a Marii Stepe. Cu toate că Munții Caucaz reprezentau o puternică frontieră de încredere, aceasta a fost de-a lungul timpului trecută de mai multe ori, fie prin Cheile Darial, fie pe malul Mării Caspice. Frontiera din Asia Centrală era cu mult mai slabă și necesita, de asemenea, protecție. Din acest motiv una dintre principalele priorități ale politicii externe sasanide a fost protecția frontierelor nordice împotriva barbarilor nomazi, care ar fi putut amenința stabilitatea imperiului.[6]

  1. ^ (Wiesehofer 1996)
  2. ^ „A Brief History”. Culture of Iran. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ (Shapur Shahbazi 2005)
  4. ^ West, Barbara A, (). Encyclopedia of the Peoples of Asia and Oceania. Facts on File. p. 662. ISBN 978-0816071098. 
  5. ^ Khaleghi-Motlagh, Derafš-e Kāvīān
  6. ^ Brown, pp. xii-xiii
  • Brown, P; The rise of western Christendom; Triumph and diversity, A.D. 200-1000, Malden, Wiley-Blackwell, 2013;
  • Mackenzie, David Neil (), A Concise Pahalvi Dictionary (în Persana), Trandus de Mahshid Mirfakhraie, Tehrān: Institute for Humanities and Cultural Studies, p. 341, ISBN 964-426-076-7 
Ruinele de la Ghal'eh Dokhtar ("Castelul fecioarei"), din sec. al III-lea d.Cr.
Basorelieful de la "Nagsh-e-rostam al": Izbânda lui Șapur asupra lui Filip Arabul (îngenunchind) și a lui Valerian (stând în picioare), după Lupta de la Edesa
Bahram al V-lea e apreciat mult în poezia și-n literatura persană. "Bahram și prințesa indiană din pavilionul negru". Descriere din a Khamsa (Cvintet), realizată de marele poet persan Nizami (mijlocul sec. al XVI-lea d.Cr., epoca safavidă).
Monedă cu împăratul Hormizdi
Coif militar sasanid
Cap de cal, din argint aurit sasanid, sec. al IV-lea
Veselă sasanidă de argint, cu animal fabulos
Scut convex sasanid
Vază înfățișând culegerea strugurilor