Sari la conținut

Jean-Pierre Melville

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jean-Pierre Melville

Jean-Pierre Melville interpretând rolul Parvulesco din filmul À bout de souffle de Jean-Luc Godard (1960)
Date personale
Nume la naștereJean-Pierre Grumbach
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[7] Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani)[2][7][3][4][8] Modificați la Wikidata
Paris, Région parisienne, Franța[7] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière parisien de Pantin[*][[cimetière parisien de Pantin (cemetery located in Paris, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Frați și suroriJacques Grumbach[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațierealizator și regizor de film, producător, scenarist, actor
Limbi vorbitelimba franceză[9][10] Modificați la Wikidata
Alma materlycée Michelet de Vanves[*][[lycée Michelet de Vanves (French high school)|​]]
Ani de activitate19451972
Cunoscut pentruLe Silence de la mer
Léon Morin, prêtre
Le Doulos
L'Aîné des Ferchaux
Le Deuxième Souffle
Le Samouraï
L'Armée des ombres
Le Cercle rouge
Un flic
Alte premii
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*][1] Modificați la Wikidata

Jean-Pierre Melville, născut Jean-Pierre Grumbach, (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Région parisienne, Franța) a fost un regizor, actor, scenarist și realizator francez de filme. Mai târziu, a adoptat pseudonimul Melville pentru a arăta respectul pentru autorul său favorit, autorul american Herman Melville.

Biografie artistică

[modificare | modificare sursă]

Născut la Paris, în Franța, Melville, care era de origine evreu, a slujit în cel de-al doilea război mondial luptînd în ceea ce s-a numit atunci Operation Dragoon. După terminarea războiului, a aplicat pentru o licență de asistent de regie. Fiind refuzat, a decis să-și realizeze singur propriile sale filme.

Devenind regizor, producător și realizator independent, fiind posesorul propriilor sale studiouri cinematografice, Jean-Pierre Melville a devenit faimos pentru filmele sale tragice, minimaliste, realizate în maniera curentului cunoscut în cinematografie ca Noir cinema sau Neo-noir.

Filme așa cum sunt: Samuraiul (Le Samouraï), Cercul roșu (Le Cercle rouge) și Polițistul (Un flic), distribuind actori importanți și carismatici precum Alain Delon (probabil cel mai carismatic și mai melvillan dintre toți actori săi), Jean-Paul Belmondo și Lino Ventura au constituit momente esențiale ale cinematografiei postbelice.

Deși prieten cu leftiști celebri, precum Yves Montand, Melville se referea la el însuși ca fiind „extrem de individualist” și se autodefinea ca fiind un „anarhist de extremă dreaptă”, din punct de vedere al orientărilor sale politice.[11]

În anul 1963, fiind special invitat, Melville a participat ca unul din membri juriului la Cel de-al 13-lea Festival Internațional de film din Berlin.[12]

Moștenirea lui Melville

[modificare | modificare sursă]

Maniera regizorală a lui Jean-Pierre Melville a impresionat și influențat mulți realizatori din multe genuri de cinema, dar mai ales din cinematografia americană. Obiectele folosite de Melville în filmele sale, și în special armele, hainele și pălăriile, au devenit fetișizate și fetișizante, creînd o parte însemnată a "arsenalului" definitoriu al stilului neo-noir.

Independența sa, stilul său "de reporter" în realizarea filmelor sale, ambele combinate cu folosirea constantă a locurilor reale pentru filmările sale au constituit surse de mare inspirație atât pentru realizatorii francezi de filme ai „noului val francez”, cât și pentru alți realizatori de filme din întreaga lume. Această influență creatoare a fost "prinsă" de Jean-Luc Godard, în filmul său realizat în maniera "noului val" cinematografic, À bout de souffle, (Fără răsuflare sau Cu sufletul la gură, în limba română) prin distribuirea lui Melville în rolul unui personaj secundar, dar a fost categoric încununată de către maniera de editare a filmului, foarte "strânsă și (chiar) abruptă," sugerată lui Godard de Melville însuși.

Melville a decedat, din păcate mult prea repede, în urma unui atac de cord la vîrsta de aproape 56 de ani. Prezența sa în cinematografie a lăsat urme inconfundabile. Unii dintre regizorii importanții de azi pot fi considerați și se consideră ei înșiși ca fiind discipoli (direcți sau indirecți) ai lui Melville. Printre ei se numără: John Woo, Ringo Lam, Kirk Wong și Quentin Tarantino.

  1. ^ Baza de date Léonore 
  2. ^ a b Jean-Pierre Melville, Munzinger Personen, accesat în  
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Jean-Pierre Melville, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ Jean-Pierre Melville, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  6. ^ Jean-Pierre Melville, Baza de date Léonore, accesat în  
  7. ^ a b c Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  8. ^ Jean-Pierre Melville, SNAC, accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ „Army of Shadows” (PDF). The Buffalo Film Seminars. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ „Berlinale: Juries”. berlinale.de. Arhivat din original la . Accesat în . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]

Legături externe (în engleză)

[modificare | modificare sursă]