Lothar al III-lea al Sfântului Imperiu Roman

Date personale
Lothar al III-lea
Împărat al Sfântului Imperiu Roman

Născut	9 iunie 1075 Unterlüß, Regatul Prusiei, Imperiul German
Decedat	4 decembrie 1137 (62 de ani) Breitenwang, Tirol, Austria
Înmormântat	Kaiserdom[*]
Părinți	Gebhard of Supplinburg[] Hedwig of Formbach[]
Frați și surori	Simon Ier[]^[1] Gertrud of Lorraine[]^[1]
Căsătorit cu	Richenza de Nordheim^[2]
Copii	Gertruda de Süpplingenburg^[2]
Religie	creștinism
Ocupație	aristocrat conducător[*] împărat scriitor
Limbi vorbite	limba latină^[3]
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	House of Supplinburg[] House of Supplinbourg[][[House of Supplinbourg \|]]
Împărat romano-german
Domnie	1133 – 1137
Modifică date / text

Lothar al III-lea de Supplinburg (n. înainte de 9 iunie 1075 — d. 1137, Breitenwang, Tirol)^[4] a fost Duce de Saxonia din 1106, Rege al Romanilor (Rex Romanorum) din 1125 și împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1133 până la moarte.

Ordinalul „al III-lea” a fost cel alăturat numelui lui Lothar, el fiind considerat succesorul împăratului carolingian Lothar I și al regelui Lothar al II-lea de Lotharingia ale cărui teritorii au fost încorporate ulterior în Sfântul Imperiu German. Deoarece acesta din urmă nu a fost nici împărat și nici nu a purtat vreunul dintre titlurile regale germane, ordinalul este contestat, Lothar de Supplinburg fiind uneori numit Lothar al II-lea.

Lothar s-a născut în primele zile ale lunii iunie a anului 1075. Tatăl său, contele Gerbhard de Supplinburg, a murit pe 9 iunie 1075 în Bătălia de la Homburg împotriva Împăratului Henric al IV-lea.^[4] Mama sa, Hedviga de Formbach, s-a căsătorit apoi cu ducele Dietrich al II-lea de Oberlothringen.^[4]

Se cunosc puține date despre primii 30 de ani ai vieții lui Lothar.^[4] Familia sa poseda importante teritorii în Saxonia, obținute prin cumpărare, moșteniri sau în urma unor alianțe matrimoniale. După ce în 1106, după moartea lui Magnus Billung fără a lăsa moștenitori, împăratul Henric al V-lea l-a înfeudat pe Lothar cu Ducatul de Saxonia, destinul său schimbându-se după o existență anterior nesemnificativă.^[4] Curând Lothar a obținut numeroase comitate și drepturi de administrare, care i-au întărit poziția în imperiu.^[4]

Relația, bună la început, cu Henric al V-lea s-a deteriorat în 1112 deoarece în conflictul privind succesiunea în Comitatul Weimar, Lothar s-a alăturat celor ce se opuneau împăratului, pierzând astfel titlul de Duce al Saxoniei. Lothar și-a recăpătat titlul și feuda după ce s-a supus împăratului la Mainz, cu ocazia căsătoriei acestuia cu prințesa Matilda a Angliei.^[4]

La moartea lui Henric al V-lea fără a lăsa moștenitori, Lothar a fost candidatul perfect pentru tronul imperial în viziunea Arhiepiscopului de Mainz: Lothar era un important proprietar de teren și foarte puternic, dar datorită vârstei sale înaintate și a lipsei de moștenitori a apărut ca un personaj maleabil. Principalul contestatar al alegerii lui Lothar a fost Frederic al II-lea, Duce de Suabia din familia Hohenstaufen.

Anii domniei lui Lothar au fost marcați de lupta pentru putere cu aceată familie ce pretindea moștenirea teritoriilor dinastiei Saliene. Aceștia reușesc să obțină susținerea mai multor ducate și orașe imperiale și îl propun pe Conrad ca anti-rege. Lothar este încoronat Rege în Italia în 1128, iar Conrad care organizează o expediție în Italia nu reușește să îl învingă pe Lothar și este nevoit să revină repede în imperiu în urma victoriilor lui Lothar asupra fracțiunii sale.

Naiv în ceea ce privește relația politică dintre Imperiu și Papalitate, Lothar a făcut o serie de concesii acesteia din urmă. La alegerea papei din 1130 Lothar a avut o poziție ambiguă, ambele tabere fiind susținători ai săi. Aceasta a dus la alegerea lui Inocențiu al II-lea ca papă și declararea lui Anacletus al II-lea ca antipapă. În cele din urmă, îl însoțește pe Inocențiu la Roma în încercarea de a-l înlătura pe Anacletus. În 1133 Lothar este încoronat împărat de papa Inocențiu al II-lea la Roma.

În 1135 familia Hofenstaufen, rămas fără mijloacele necesare, este nevoit să accepte autoritatea lui Lothar și promite ajutor militar în campaniile militare ale acestuia. În 1136 Lothar pornește o campanie militară contra Siciliei la insistențele papei. Datorită nemulțumirii trupelor, el nu reușește să obțină o victorie decisivă și definitivă, recuperând doar câteva teritorii din sudul peninsulei. La întoarcerea spre Germania, Lothar a murit în timpul traversării Alpilor în decembrie 1137.

Note

^ ^a ^b Medieval Lands, accesat în 28 ianuarie 2016
^ ^a ^b Kindred Britain
^ Mirabile: Archivio digitale della cultura medievale
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5, p. 250.

Bibliografie

Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5.

Predecesor: Henric al V-lea	Rege al Germaniei 1125 - 1137	Succesor: Conrad al III-lea
Predecesor: Henric al V-lea	Rege al Italiei 1128 - 1137	Succesor: Frederic I
Predecesor: Henric al V-lea	Sfânt Împărat Roman 1133 - 1137	Succesor: Frederic I
Predecesor: Magnus	Duce de Saxonia 1106 - 1137	Succesor: Henric al II-lea

[a65df555d234a7e824a77b6a7369e3c8-1] Medieval Lands, accesat în 28 ianuarie 2016

[284649aeb1cfd23adb1ecee122d031d1-2] Kindred Britain

[e637dc1c29bcaa4677df488d137b11f2-3] Mirabile: Archivio digitale della cultura medievale

[:0-4] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5, p. 250.

[1]

[2]

[3]

[4]