Sari la conținut

Minarhism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În filozofia politică libertariană, un stat de veghetor-de-noapte sau minarhist este un model de stat ale cărui funcții sunt doar de a furniza cetățenilor armată, poliția și instanțele judecătorești, protejându-i astfel de agresiune, furt, încălcarea contractuală, fraudă și de a aplica legea proprietății; prin urmare, să acționeze doar ca autoritatea de aplicare a principiului non-agresiunii.[1][2][3] Regatul Unit din secolul al XIX-lea a fost descris de istoricul Charles Townshend ca purtătorul standardului acestei forme de guvernare în rândul țărilor occidentale.[4]

Etimologie

[modificare | modificare sursă]

Termenul Nachtwächterstaat a fost inventat de socialistul german Ferdinand Lassalle într-un discurs din 1862 la Berlin. El a criticat statul burghez cu guvern liberal limitat, comparându-l cu un paznic de noapte a cărui unică datorie era prevenirea furtului. Sintagma a prins repede ca o descriere a guvernului capitalist, chiar dacă liberalismul a început să însemne un stat mai implicat sau un stat cu o sferă mai mare de responsabilitate.[5] Ludwig von Mises ulterior a susținut că Lassalle a încercat să facă guvernul limitat să pară ridicol, dar că nu a fost mai ridicol decât guvernele care s-au preocupat de "pregătirea varzei acre, cu fabricarea de nasturi de pantaloni sau cu publicarea ziarelor".[6] Susținătorii statului veghetor-de-noapte sunt minarhiștii, o contracție a „minimului” și -arhie. Arche (/ˈɑrki/; greacă veche ἀρχή) este un cuvânt grecesc care a ajuns să însemne "primul loc, putere", "metodă de guvernare", "imperiu, tărâm", "autorități" (la plural: ἀρχαί), "comand".[7] Cuvântul „minarhist” a fost inventat de Samuel Edward Konkin III în 1980.[8]

Format:Forme de guvernare

Filozofie

[modificare | modificare sursă]

Minarchiștii în general justifică statul pe motiv că este consecința logică a aderării la principiul non-agresiunii.[necesită citare] Aceștia argumentează că anarhismul este practic, deoarece nu este suficient să se aplice principiul non-agresiunii, deoarece aplicarea legilor în cadrul anarhismului este deschisă concurenței.[9] O altă justificare comună este aceea că firmele private de apărare și instanțele de judecată ar tinde să reprezinte interesele celor care le plătesc suficient.[10][11]

Unii minarchiști susțin că un stat este inevitabil,[12] crezând astfel că anarhia este zadarnică. Robert Nozick, care publicat ideea unui stat minimal în Anarhie, Stat și Utopie, a susținut că un stat de veghe furnizează un cadru care permite orice sistem politic care respectă drepturile fundamentale ale individului și, prin urmare, justifică moral existența unui stat.[13][14]

Vezi de asemenea

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Gregory, Anthony.Dilema Minarhistului Arhivat în , la Wayback Machine.. Strike The Root. 10 May 2004.
  2. ^ Ce rol ar trebui să joace anumite guverne specifice în guvernarea obiectivistă? - Leonard Peikoff Arhivat în , la Wayback Machine./
  3. ^ „Interviu cu Yaron Brook pe probleme economice din lumea de azi (Part 1). « Podcast prezentat « Peikoff”. www.peikoff.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Townshend, Charles (). The Oxford History of Modern War. Oxford University Press. ISBN 0-19-285373-2.  “Cu toate acestea, Marea Britanie, cu tradiția sa puternică de guvern minim - 'statul veghetor-de-noapte' - a ilustrat în mod viu viteza schimbării [în timpul Primului Război Mondial] de la normalitate la puteri drastice și atotcuprinzătoare de război, precum cele conținute în Apărare din Legea tărâmului.” (pp. 14-15)
  5. ^ Marian Sawer, Statul etic?: liberalism social în Australia, Melbourne University Publishing, 2003, p. 87, ISBN: 0-522-85082-0, ISBN: 978-0-522-85082-6
  6. ^ Ludwig von Mises, Liberalism, 1927, p. 37
  7. ^ ἀρχή, A Greek-English Lexicon
  8. ^ Samuel Edward Konkin III, Noul Manifest Libertarian, 1980, p. 9.
  9. ^ Roderick T. Long & Tibor R. Machan, ed. (). Anarhismul/Minarhismul:este guvernul parte a unei țări libere?. Ashgate Publishing. ISBN 978-0-7546-6066-8. 
  10. ^ Holcombe, Randall G. http://www.independent.org/pdf/tir/tir_08_3_holcombe.pdf. „Guvern: Inutil, dar inevitabil”. 
  11. ^ Holcombe, Randall G. http://www.independent.org/pdf/tir/tir_08_3_holcombe.pdf. „Guvern: Inutil, dar inevitabil”. 
  12. ^ Emmett, Ross B. (). Frank H. Knight in Iowa City, 1919–1928. Emerald Group Publishing. ISBN 978-1-78052-008-7. 
  13. ^ Nozick, Robert (). Anarhie, Stat și Utopie. Basic Books. ISBN 978-0-465-09720-3. 
  14. ^ Gordon, David (). „Minimal State”. În Hamowy, Ronald. The Encyclopedia of Libertarianism. Thousand Oaks, CA: SAGE; Cato Institute. pp. 332–34. doi:10.4135/9781412965811.n204. ISBN 978-1412965804. LCCN 2008009151. OCLC 750831024. 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Robert Nozick. Anarhie, stat și utopie. New York: Basic Books, 1974.
  • Wolff, Jonathan. Robert Nozick: Proprietatea, justiția și statul minim. Cambridge, U.K.: Polity Press, 1991.
  • "Anarhismul și Minarhismul. O reanalaliză", Journal des Economists et des Estudes Humaines, Vol. 14, No.4 (December 2002), pages 569–88 Tibor R. Machan.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Minarhism&oldid=16407168