principiu

română

Variante

• princip
• prințip
• principie

Etimologie

Din latină principium, italiană principio, franceză principe.

Pronunție

• AFI: /prin'ʧi.pju/

Substantiv

Declinarea substantivului principiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	principiu	principii
Articulat	principiul	principiile
Genitiv-Dativ	principiului	principiilor
Vocativ	principiule	principiilor

1. element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc.
2. (la pl.) totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipline; (concr.; cu determinări) tratat care cuprinde astfel de legi și de noțiuni.
3. element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva; (spec.) element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice.
4. convingere intimă, punct de vedere propriu.

Cuvinte derivate

• principial

Cuvinte compuse

• principiu activ
• om de principii, om fără principii

Locuțiuni

• (loc.adv.) În principiu = din punct de vedere teoretic, în general.
• (loc.adv.) Din principiu = conform unui punct de vedere bine stabilit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online